Rieka | Finalizată |

Capitolul X

Rowan Hess

Niklas a adormit în brațele mele, iar senzația pe care o trăiesc în acest moment este una de neegalat, îmi oferă o pace interioară, mă face să mă gândesc că poate nu sunt o persoană atât de rea. Din ce știam, copii au o intuiție bună în ceea ce privește oamenii și nu lasă pe oricine în jurul lor, iar faptul că Niklas nu doar că m-a lăsat să îi fiu alături, mi-a și spus că are nevoie de mine, că nu își dorește să îl părăsesc este ceva ce nu mi-aș fi putut imagina vreodată.

— A obosit, ar cam trebui să mergem, să poată dormi în patul său, aud glasul lui Lucy însă nu îmi doresc asta.

Este probabil ultima oară când mă pot bucura de asta, când îl pot ține în brațele mele și îl pot apăra de tot și de toate. Și vreau să îl mai țin așa, să îl simt aproape de sufletul meu, de inima mea, să simt cum îi bate în piept inimioara micuță, dar care este capabilă să vindece pe oricine prin iubirea pe care o oferă el.

— Lucy, noi avem o discuție de purtat. Nu mai înțeleg nimic, nu înțeleg de ce m-ai chemat înapoi. Unde e acel pericol de care nu puteai să scapi singură?

Îmi îndrept privirea spre ea, dorind să fiu atent chiar și la cea mai mică mișcare, deși lucrând la poliție nu prea cred că voi reuși să-mi dau seama dacă ascunde ceva sau nu.

— Aceea a fost o mică minciună, nu există niciun pericol, rostește și îmi zâmbește, de parcă nu ar fi greșit cu nimic.

Aș vrea să pot înțelege de ce. Știa prea bine că Rieka este slăbiciunea mea și aș face orice să o știu în siguranță și a profitat de asta pentru a-și îndeplini scopul. Dar care să fie acest scop? Să își fi dorit să mă facă să sufăr prin a-i vedea împreună pe Ri și Jo, prin a afla că femeia pe care o iubesc mai mult decât mă iubesc pe mine este însărcinată și nu este copilul meu?

— Înainte să îți faci o părere greșită despre întreaga situație și în special despre mine, lasă-mă să îți explic. Lucrurile nu sunt așa roz cum probabil ți se par ție în acest moment.

— Fie, dar te rog să nu te lungești. Vreau să mă întorc cât mai repede acasă, nu ar fi trebuit să mă întorc niciodată, îi spun, deși o mint nu doar pe ea, ci și pe mine.

Nu vreau să mă întorc acasă, nu acum, cel puțin. Vreau să o văd, să mă asigur că este cu adevărat bine și cel mai important, vreau să mă asigur că este fericită, căci ea merită toată fericirea din lume.

— Fratele meu este bolnav, rostește și oftează zgomotos. Nu știu dacă se va vindeca, însă sper din tot sufletul să o facă, căci nu-mi pot imagina viața fără el. Tata a murit din cauza aceleași boli și nu pot concepe să îl pierd și pe el. Știu, probabil că te gândești că te-am chemat să fi un fel de înlocuitor, să nu se simtă Rieka singură, însă nu este deloc așa.

Când am spus că e bună la mimat emoții, dar și la a citi emoțiile pe chipul celorlalți, n-am mințit, căci uite cum și-a dat seama exact ceea ce gândeam eu.

— Da, fratele meu o iubește, nu la fel de mult cum o faci tu, însă o iubește, doar că Rieka nu îl iubește, cel puțin nu încât să vrea să își petreacă restul vieții alături de el. Iubirea pe care ea i-o poartă este aceeași pe care i-o port și eu, adică cea de frate mai mare. Înainte de tragedia cu fratele ei, Rieka nu era așa, era foarte diferită, eu nici nu o plăceam pe atunci, era înfumurată, îi plăcea să facă doar ce voia ea, fără să o intereseze dacă restul erau afectați, iar prin restul nu mă refer și la familie. Ea și-a iubit și își iubește familia atât de mult, iar odată ce i-a pierdut cred că nu s-a mai regăsit, nu a mai știut cum să se păstreze așa cum era înainte și s-a lăsat influențată, nu a mai gândit corect. Și uite așa a ajuns într-o relație cu fratele meu, care o vedea mai mult decât ca pe o prietenă, iar din minciuna inițială el a profitat, au devenit cuplu real, au ajuns să se și logodească. Nu spun că ea nu are nicio vină, însă fratele meu e cu mult mai vinovat, cunoscând-o, a profitat de ea...