Rieka | Finalizată |

36. Sunt Carola

𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵

         — Ce mai vrea și de unde a aflat? întreb, nici eu nu știu pe cine.

         Eram într-un sfârșit liniștită și așteptam doar ca Niklas să se trezească ca totul să fie bine, iar acum apare ea. Pe deasupra, trebuie să îl las pe Nik singur ca să merg să vorbesc cu ea, nu îi pot permite să intre aici și să se crizeze. Nu îi pot permite să îl trezească fiindcă nu pot știi ce reacție va avea micuțul când își va reveni după anestezie. Iar dacă mai vede și o persoană străină... nici nu vreau să mă gândesc ce se poate întâmpla. Tot ce nu-mi dau seama este cum a aflat, e evident că nu a venit întâmplător, nici nu ar fi avut cum.

         — Ri, să nu faci nimic necugetat, te rog eu. Suntem într-un spital, sunt persoane bolnave aici, rostește Jo, iar eu mă uit urât spre el, speram să fie de partea mea, de fapt credeam că este de partea mea. Nu te uita urât la mine, te cunosc și știu că în acest moment ești nervoasă și te gândești la cum să o faci să dispară de aici. Doar că nu ai de unde să știi că a venit pentru Niklas, nu prea avea de unde să știe, presa nu ne-a văzut și singurii care știu sunt Angela, mama, Lucy și angajații de acasă, iar ei nu ar fi spus nimănui, sunt sigur de asta.

         — Și ce-mi propui, Jo? Să stau cu mâinile în sân și să aștept până va urca ea aici și îmi va face scandal, ca de fiecare dată când ne întâlnim? întreb ironică și în același timp nervoasă.

         — Dacă nu știe și tu cobori să te iei de ea, eu zic că va ieși urât. O știm cum este și știm că este capabilă să scoată verzi și uscate doar ca să ți-l ia pe Niklas.

         Reflect pentru câteva momente la ceea ce îmi spune și admit că are dreptate. În fond, este un spital mare, iar Carola este posibil să fi venit pentru altcineva, nu fiindcă ar fi aflat despre nepoțelul său. Și dacă este așa și eu merg să o iau la întrebări, va afla de ce mă aflu aici și mă va acuza că nu am avut grijă de el, va încerca să mi-l ia, din nou. Iar eu nu pot permite asta, nu după ce am format o relație cu Jo doar pentru a avea o stabilitate și a nu risca să îl pierd pe Niklas.

         Da, relația mea cu Jo a început din acest motiv. Eram de-a dreptul disperată și nu știam ce să fac, primisem citație de la judecător, să mă prezint la proces și simțeam cum înnebunesc. A trebuit să discut cu avocatul care a citit testamentul și să îl întreb ce e de făcut. În acele momente aș fi făcut absolut orice doar să nu îl pierd, să nu îl dezamăgesc pe Louis. Mi-a dat de înțeles că am nevoie de stabilitate în viață, de un bărbat care să mă susțină, iar primul la care mi-a fugit gândul a fost Jo, doar el. Nu era doar asociatul meu ci și prietenul meu cel mai bun, era persoana în care aveam cea mai mare încredere, care mereu m-a sprijinit și m-a ajutat să trec mai ușor peste momentele grele din viața mea.

         Au fost câteva zile în care chiar nu știam ce să fac, dacă să risc să îl întreb și cu asta exista posibilitatea să îi pierd prietenia sau să nu o fac și să risc să îmi pierd nepoțelul. Așa că am riscat și bine am făcut, deoarece, deși aveam dubii cum că o va face, Jo a acceptat și a fost de acord să formăm un cuplu pentru a nu-l pierde pe Niklas și relația am anunțat-o strategic în acel moment. Ca să vadă întreaga lume și să scap de citație, aceea având motivul cum că eram singură și incapabilă de a avea grijă de copil.

         Nu regret și nu voi regreta niciodată această decizie și nici Jo nu o va face, tot ce s-a întâmplat ne-a apropiat foarte mult și dintr-o relație de fațadă s-a transformat într-o relație reală, bazată pe sentimente. Încă nu suntem niciunul în punctul în care să ne spunem cele două cuvinte, dar ținem mult unul la celălalt, ne place să petrecem timp împreună, iar în zilele în care nu ne putem vedea îmi lipsește mult.