|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Am avut parte de o seară frumoasă, exceptând finalul, care, nu știu de ce, m-a enervat și dacă micuțul nu ar fi fost prezent cred că aș fi reacționat urât. Sper să nu se repete și să am parte de scene asemănătoare, Rowan trebuie să înțeleagă că se află aici pentru a avea grijă de mine, iar dacă prin faptul că i-am acordat mai multă încredere și-a luat-o în cap, atunci voi avea grijă să bage bine la cap ce are de făcut.
— Bună dimineața, domnișoară! Sunteți tare matinală astăzi, mă întâmpină Angie cu o cană mare de cafea, care miroase sublim.
Chiar aveam nevoie de asta, de elixirul care ne ține treji pe parcursul zilei, deoarece astăzi va fi o zi destul de încărcată. Cum am o foarte mare nevoie de o secretară, care să mă ajute la hotel, fiindcă vreau să mă ocup și de pasiunea mea, de atelier și să creez designul pentru următoarea colecție, am planificat o serie de interviuri pentru astăzi. Și lista pe care am văzut-o ieri este mare, ceea ce înseamnă că voi sta mai toată ziua în birou. De aceea, aseară am încheiat mai devreme decât ar fi trebuit, nu doar fiindcă eu urma să am o zi grea, dar și fiindcă Celeste urmează să plece înapoi în Australia.
— Bună dimineața! N-am de ales, urmează o zi plină de interviuri și înainte mai avem câteva chestiuni de rezolvat, deci trebuie să ajung ceva mai devreme.
— Rieka Fassel, rostește și mă privește cu o seriozitate, iar faptul că îmi spune și numele întreg mă face să îmi fie frică de ceea ce urmează. Dacă tac și nu spun nimic nu înseamnă că nu observ ceea ce se întâmplă. De când ai mers la hotel, petreci ore întregi acolo, fără să mănânci, fără să iei pauze, după ori stai cu Niklas, care îți consumă energia, ori mergi la atelier. Așa nu se mai poate, scumpa mea, trebuie să ai grijă de tine. Gândește-te puțin, dacă tu pățești ceva, ce se va întâmpla cu cel mic sau cu atelierul și lanțul hotelier? Știu, sunt probleme, dar ele nu se vor rezolva din prima și clar nu se vor rezolva dacă tu ești obosită și stresată.
— Angie... încerc să îi răspund, dar mă întrerupe și nu mă lasă să spun ceea ce voiam.
— Știu, o să spui că e o perioadă mai grea, care se va sfârși curând, dar tot ceea ce îmi doresc este să se sfârșească cu bine, iar tu să ai grijă de tine și de sănătatea ta.
— O să fie bine, Angie, îți promit. Și mulțumesc pentru grija pe care mi-o porți, îi răspund și mă apropii de ea, îmbrățișând-o strâns.
— Știi bine că ești ca și fiica mea, așa cum fratele tău a fost ca băiatul pe care nu l-am avut, iar dacă ți se va întâmpla ceva voi fi distrusă, mă îmbrățișează la rândul și și câteva lacrimi i se scurg în jos pe obrajii brăzdați de trecerea timpului și toate traumele prin care a trecut. Acum, fuguța sus și pregătește-te, iar eu îți fac un mic pachet să mănânci între interviuri.
