|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
Mă privesc încă o dată în oglindă, iar după ce aplic două pufuri de parfum la baza gâtului, părăsesc încăperea, mergând după Niklas. Fiindcă luăm cina acasă, în privat și evident nimeni nu mă va vedea, nu m-am aranjat prea mult, vrând să fiu cât mai comod îmbrăcată și să mă pot mișca. Astfel, am ales o pereche de pantaloni negri, cărora le-am făcut o fundă la mijloc și o maletă maro. Știu că sora și mama lui Jo vor avea de comentat cu privire la apariția mea din seara aceasta, dar nu le voi băga în seamă, sunt la mine acasă și mă pot îmbrăca așa cum vreau eu, destul mă îmbrac la patru ace atunci când ies undeva sau pur și simplu nu merg la muncă.
— Nik, ai fost cuminte cât m-am pregătit eu? N-ai deranjat-o pe Aangie, da? întreb și privesc în toate părțile pentru a mă asigura că totul este așa cum trebuie.
— Am fost foalte cuminte, tuși. Acum Nik papă? mă întreabă atunci când îl ridic în brațe și mă îndrept cu el spre intrare, deoarece s-a auzit soneria ceea ce înseamnă că au sosit invitații.
— O să mâncăm cât de curând, Nik, dar dacă îți este foame poate să îți dea tuși înainte să papi, îi răspund și deschid ușa, iar în fața mea am familia Geller.
Celeste și Lucy Geller, una mai frumoasă ca cealaltă, stau în fața mea și au o privire neutră care cu siguranță nu aduce ceva bun. Tot ce îmi doresc este să nu mă atace, folosindu-se de familia mea, fiindcă nu mă voi putea abține și o stimez prea mult pe mama lui Jo pentru a vorbi urât cu ea. Știu de la Jo cât de mult au suferit cu toți, dar mai ales mama sa atunci când soțul ei a decedat, dar a reușit să stea în picioare și să meargă mai departe pentru copii ei, pentru Jo și Lucy. I-a crescut și le-a oferit mereu sprijinul de care au avut nevoie și deși este încă în floarea vârstei și arată foarte bine, aproape la fel de bine ca fiica sa, a decis să nu își refacă viața.
Lucy sau răsfățata familiei, cum obișnuiește Jo să îi mai spună, o domnișoară cu studii superioare și care știe ce vrea de la viață, total opus înfățișări ei. Oricine ar vedea-o, o blondă cu ochii albaștri, înaltă și cu o talie de invidiat, ar crede că este o fată de bani gata și care nu face nimic toată ziua decât să stea la spa sau să meargă la un salon, ori prin mall. Dar nu este deloc așa, a terminat o școală de poliție și a făcut cursuri speciale, iar acum este polițist criminalist sau mai bine spus, detectiv. Ia cazuri atât în particular, dar și cazuri de la secția de poliție unde lucrează și chiar îi place ceea ce face și se pricepe, din câte mi-a povestit Jo.
— Ce stați așa în ușă? își face apariția din spatele lor Jo și ne întoarcem toate privirile spre el. Bună, iubito, bună, piciule, înaintează spre mine cu un buchet imens de trandafiri roșii.
