|| Dramă || Ficțiune generală || Dragoste||
Rieka Fassel era obișnuită să fie în centrul atenției, oriunde mergea atrăgea atenția asupra ei și toți încercau să îi intre în grații. Camerele de fotografiat erau cele mai bune prietene ale ei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
𝓡𝓲𝓮𝓴𝓪 𝓕𝓪𝓼𝓼𝓮𝓵
— Bună ziua, vă sun de la secția de poliție din Biesdorf. Cu părere de rău, vă anunț că fratele și cumnata dumneavoastră au fost implicați într-un accident rutier. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să veniți la secție, nu pot să cred ceea ce aud și dau încontinuu din cap în semn de nu.
Așa ceva nu se poate întâmpla, fratele meu nu are cum să facă accident, este un șofer destul de priceput. Nu, nu și nu, refuz să cred asta. Fratele meu trebuie să fie bine și să se întoarcă la mine și la fiul său.
— Sunteți sigur că vorbiți despre Louis Fassel, fratele meu? Așa ceva nu are cum să fie posibil, refuz să cred asta și dacă este cumva o glumă, mă aștept la niște scuze.
— Știu că este greu de crezut, dar aceasta este adevărul, Louis și Sofia Fassel au fost implicați într-un accident, mai multe nu vă pot dezvălui la telefon, de aceea vă rog să veniți la secția de poliție.
Tonul cu care îmi vorbește este foarte serios și deși încerc să neg, să îmi spun mie că asta nu s-a întâmplat, știu în sinea mea că este realitatea. Una foarte cruntă.
— Cum este? Cum este fratele meu? întreb, dar nu primesc niciun răspuns, doar un oftat adânc și un telefon închis în nas.
Continui să neg, nu pot și nici nu vreau să accept asta. Simt cum lacrimile fierbinți încep să curgă pe obraji mei, fără să le pot opri, iar apoi simt niște brațe care mă zdruncină puternic.
— Rieka, cine te-a sunat? Ce s-a întâmplat?îmi ridic ochii și printre lacrimi pot observa privirea plină de îngrijorare a unchiului meu.
— Poliția... Louis, atât sunt în stare să rostesc și simt cum amețeala mă cuprinde și ultimul lucru pe care îl aud este strigătul de ajutor al unchiului meu, iar apoi negru.
Deschid ochii și mă lovesc de o lumină puternică, care îmi provoacă dureri de cap. Încet, încet mă obișnuiesc și, privind în toate direcțiile nu îmi ia mult timp să îmi dau seama unde mă aflu. Într-un spital, iar odată cu asta îmi amintesc și de convorbirea telefonică cu acel polițist.
Nu, nu, eu nu ar trebui să fiu aici, ar trebui să fiu la secția de poliție, să aflu mai multe despre fratele meu. Unde este unchiul Karl? Oare a înțeles ceva din ce am încercat să îi transmit înainte să leșin? Încerc să mă ridic din pat, dar până să reușesc eu să pun pasul pe podea, ușa se deschide.
— Hei, hei, unde vrei să te duci? recunosc imediat vocea care se aude și în scurt timp simt două brațe în jurul meu.
— Trebuie să plec de aici, Jo. Trebuie să merg să îl caut pe Louis. A făcut accident, Jo, fratele meu a făcut accident, țip și încerc să mă eliberez din îmbrățișarea lui.
