Rieka | Finalizată |

Capitolul IX

Știa totul? Cum adică știa totul? Și ce știa înaintea mea? 

Mintea îmi este plină de întrebări și mă simt copleșită, mă simt de parcă s-ar fi inversat rolurile. Simt că de fapt el mi-a ascuns mult mai multe și cea care va reacționa urât voi fi eu, nu el cum mă așteptasem. 

— Cum adică știai totul? Ce vrea să însemne asta, Jo? strig la el, deși nu intenționam să o fac, însă sunt furioasă. 

M-am considerat vinovată, am crezut că o să îl fac să sufere dacă îi spun adevărul și acum aflu că el știa. Știa și a lăsat lucrurile așa, m-a lăsat să mă învinovățesc, să duc pe umeri o povară grea. Mă simt trădată, într-un mare fel, căci se presupune că înainte de a-mi fi iubit trebuia să îmi fie și cel mai bun prieten. Și da, am greșit și eu, poate aș fi putut să îi spun mai devreme, însă situația e complet diferită, eu am trecut prin atâtea în ultimul an. Mi-a fost mai ușor să privesc realitatea ca fiind una adevărată, ca fiind cea pe care mi-o doresc, anume să fiu cu Jo, să avem acest copil, să trăim fericiți până la adânci bătrâneți. Doar că nu asta e ceea ce îmi doresc și mi-a luat ceva să realizez asta, iar de îndată ce am făcut-o mi-am făcut și curaj să îi spun ceea ce ascundeam. Și totul ca să ce? Să aflu că el știa, că m-a lăsat așa să cred că nu știe nimic și probabil ar fi continuat același lucru până când unul din noi ar fi murit și mi-ar fi spus. 

— Calmează-te, ia loc și o să îți spun tot, iar mai apoi o să îți răspund la întrebări, dacă vei mai avea, îmi vorbește mult mai frumos decât mă așteptam. 

Și deși în acest moment nu vreau să ascult de el, să fac ce îmi spune și să îi dau satisfacție, iau loc și încerc să mă liniștesc. Nu pentru mine, nu pentru el, ci pentru sufletul care se dezvoltă în mine și căruia nu îmi doresc să îi fac rău. Nu are nicio vină, este cea mai pură și nevinovată parte din mine și indiferent cine este tăticul ei, indiferent dacă acesta ne va fi alături sau nu, eu deja o iubesc sau îl iubesc și așa va rămâne, pe vecie. 

— Să te aud, ce știai și de când? 

— Bănuiam că este ceva între tine și Rowan, însă nu știam exact dacă ai sentimente față de el. Observasem comportamentul său, era total nepotrivit față de cum ar fi trebuit să fie din postura unei garde de corp serioase. Era gelos când ne vedea împreună, îl deranja dacă mergeai undeva cu mine fără să îl anunți. Bineînțeles, poate din exterior unele acțiuni ale sale păreau justificate, însă cu timpul mi-am dat seama că nu este așa. După dispariția sa n-am știut ce se mai cred, pentru o perioadă nici nu m-a mai interesat persoana sa, tot ce mă interesa erai tu și așa a fost mereu. Însă, într-o zi am descoperit scrisoarea... 

— Ai citit-o? nu mă pot abține să nu îl întrerup odată ce aflu acest aspect care mă lasă fără aer pentru câteva secunde. 

— Da, Rieka, am citit-o, am aflat tot, am aflat despre minciunile sale și despre noaptea dintre voi și bineînțeles de sentimentele tale. Nu știu, sincer, ce părere am despre el în acest moment, nu știu dacă te merită, vă merită, de fapt, însă știu că te iubește și ar face orice pentru binele tău. Îmi e oarecum greu să recunosc, însă știu că el, spre deosebire de mine, și-ar da și viața pentru tine. 

Nu-mi vine să cred ceea ce aud. Omul acesta, om în care aveam probabil cea mai mare încredere mi-a încălcat intimitatea. Și pe deasupra, s-a prefăcut pentru atâta timp că nu știe nimic, a jucat teatru cu mine, s-a jucat nu numai cu viața sa, ci și cu a mea. Cum naiba a putut să mă mai ceară în căsătorie după ceea ce a citit, după ce a aflat că practic a fost înșelat, iar minunea ce crește în interiorul meu e posibil să nici nu fie a lui? Cum?