Rieka | Finalizată |

Capitolul VI

Atunci când îi aud numele rostit mă blochez. El era ultimul subiect de discuție la care m-aș fi putut gândi. Nu-mi dau seama de ce, de ce este atât de interesată de el și de ce tocmai acum, după câteva luni bune de când a dispărut. 

Nu mai ți minte? S-a cam dat la el atunci când l-a cunoscut, poate că vrea să-l aducă înapoi pentru a-l cuceri, aceeași voce enervantă intervine încă o dată.

Doar că, deși știu că prima parte este adevărată sută la sută, nu știu ce să zic despre interesul ei brusc. Mă tem să nu fie altul motivul. Mă tem să nu fi aflat cumva de ceea ce Rowan a făcut, să nu fi aflat că el era bodyguard fals, să nu fi aflat de scrisoare. Îmi e frică să nu vrea să îl aducă înapoi pentru a-l aresta. Nu aș vrea să i se întâmple asta, nu merită asta, nu a fost vina lui. El a fost doar o unealtă în planul unchiului meu, a fost o persoană mult prea ușor de manipulat. Și poate că pe alocuri sunt supărată pe el, însă nu aș vrea să pățească ceva, nu m-aș simți bine. 

— Rieka! Hei, își flutură Lucy mâinile prin fața ochilor mei și scutur din cap, revenind la realitate.

— Aici sunt, scuze, mă gândeam la ceva. Deci, despre ce spuneai că vrei să vorbim? o întreb în speranța să fi fost o glumă sau să fi auzit eu numele greșit, căci în ultima perioadă gândul îmi stă doar la Rowan.

— Oare la ce îți era ție gândul? Sau mai bine spus la cine? ridică din sprânceană cu subînțeles, însă o ignor, nu cred că i-ar plăcea să știe că, deși sunt logodită cu fratele ei, eu mă gândesc la fostul meu bodyguard care nu era nicidecum un bodyguard. 

Și acum sunt tot mai hotărâtă să nu dau curs unei conversații despre Rowan, dacă cu adevărat asta își dorește ea. Nu aș putea să vorbesc cu presupusa mea viitoare cumnată despre bărbatul cu care mi-am petrecut o noapte acum câteva luni, același bărbat care acum îmi bântuie gândurile. Nu, clar nu, nu pot și nici nu vreau să fac asta, ar fi mult prea ciudat, aș risca prea mult. Iar Lucy e detectiv, își poate da foarte ușor seama de multe, poate descoperi că țin secrete față de ea, față de Jo, față de toți din jurul meu. 

— Lucy, nu încerca să faci pe detectivul cu mine, mă încrunt la ea și sper să înceteze, să îmi spună ce vrea cu adevărat sau să mă lase să mă odihnesc. 

— Scuze! lungește cuvântul. Sunt obișnuită cu asta și îmi ies greu din acest obicei. Dar gata, acum chiar vreau să vorbim. Cum spuneam mai devreme, vreau să aflu ce ști tu despre Rowan astfel încât să încerc să îl caut. Nu mi se pare normal că a dispărut așa brusc. 

Și uite că nu m-am înșelat, nu am auzit greșit, nu mi-am imaginat. Ea chiar vrea să vorbim despre el, ea chiar vrea să îl aducă înapoi. Doar că probabil ea vrea să o facă din cu totul alte motive decât mine, eu îl vreau înapoi fiindcă lui Nik îi e dor de el, fiindcă mie îmi e dor de el, fiindcă vreau să îl cert și să îi mulțumesc în aceeași măsură. Însă, acum că Lucy vrea asta și poate că vrea să îl pune sub acuzație din cine știe ce motiv, prefer să îl știu la kilometri distanță de acest oraș, de mine. 

— Eu nu știu mai nimic despre el, nu eu l-am angajat. Iar în perioada în care a apărut el nu eram prea bine din punct de vedere emoțional, astfel că nu i-am cerut un CV și nici nu am încercat să aflu ceva despre el.

Îi răspund indiferent, nevrând să mă dau în vreun fel de gol, însă dorindu-mi din tot sufletul să scap de această discuție.

— Și eu care credeam că îmi vei ușura munca, dar nu mai contează, mă descurc eu cumva.

— Totuși, de ce vrei atât de mult să îl găsești? Îți place de el sau ce? curiozitatea nu-mi dă pace, astfel că îi pun întrebarea care mă roade.