Borfașul 🔞

Capitolul 6

 Anastasia:

-Ana?aud o voce dulce si cunoscuta ce reuseste sa ma scoată din amintirea in care s-a blocat mintea mea nebuna.
Intorc capul in reluare si o vad pe Andra cum se apropie de mine cu o spranceana arcuita întrebător.
-Ce dracu stai ca tuta in mijlocul drumului?
Bufnesc in ras cand o aud,apoi deschid larg bratele,iar cand ajunge langa mine ne îmbrățișam strans si ne pupam zgomotos pe obraji. N-ai zice ca nu ne-am mai văzut de 14 ani,iar asta pot sa zic ca e prietenia adevărată. Cea care rămâne peste timp cu toate ca legăturile se intrerup brusc cand macazul destinului se schimba,insa in urma lui raman fiinte dragi ce nu uita de tine oricat de multa vreme ar trece pana la următoarea reintalnire.
-Ce naiba faci aici? Si cum de ești acasă?ma ia la rost cand se desprinde de mine si ma studiază din cap pana în picioare.
-Am ceva treaba de rezolvat. Tu ce faci?o intreb si ridica din umeri.
-Trebuie sa cumpăr niște iaurt și fructe de la alimentara pentru baiat. Dar tu? De ce te uitai ca curca-n lemne la ea?
Din nou bufnesc in ras si imi scutur capul.
„Bruneta asta cu ochi de gheata a rămas la fel de sloboda la gura precum mi-o amintesc.”
O privesc cu drag,apoi imi mut privirea pe alimentara cu pricina si ii raspund pe un ton nostalgic.
-Mi-am amintit prima data în care am ieșit cu voi sa stau la rand.
Chicoteste.
-Ce te-a mai injurat Ligia dupa acea noapte. Cred ca si acum ar face-o daca te-ar vedea.
Surad.
-Mai e prin cartier?
-Nu! De mult! A plecat și e măritată pe la Cluj. Dar tu? Cum ești? Ai bărbat? Esti măritată?intreaba si clatin din cap.
-Eu am muncit pe branci de cand am plecat de acasă și m-am axat mai mult pe a-mi face un viitor stabil. Cu bărbații mai puțin m-am încurcat,raspund,iar ea ma prinde cu un brat de dupa gat.
-Ei bine...ai timp.
Zambesc.
-In schimb tu ai profitat de el din plin,concluzionez si incepe sa joace din sprancene.
-Da. M-am maritat la vreo 2 ani dupa ce ai plecat cu Sergiu,zice si fac ochii cat cepele.
Sergiu era pe acea vreme unul dintre tipii de bani gata ai cartierului.
-Cum de?intreb surprinsa.
-I s-a pus pata pe mine dupa ce i-am spart nasul intr-o bătaie si de atunci nu s-a mai lasat pana cand n-am căzut în plasa lui. Anii au trecut,iar acum avem un băiat de 8 ani jumătate.
-Sa fie sănătos!exclam si imi zambete fericita.
-Mersi.
-Pai si cum faci cand mergi la mare?o intreb de nicaieri si isi ridica ambele sprancene. M-am întâlnit ieri cu tanti Leni si domnu Dumitru. Mi-au spus ca adunati o parte din brigada si plecați la Costinești,o lămuresc.
-Asa-i. Dar nu o sa mergem cu copii după noi. Cei care au ii lasa pe la bunici. O săptămână ni-o dedicam noua in fiecare an,dupa fiecare merge cu familia in treaba lui.
-Misto,raspund fiindca ideea de a petrece in fiecare vara alaturi de prietenii din copilărie chiar e tare. V-ati supara daca as veni și eu cu voi?o intreb,iar ea incepe sa se incrunte usor,apoi cade putin pe gânduri.
-Vrei?intreaba cu jumătate de gura.
-Crezi ca n-as putea sa ma integrez din nou in grup?raspund cu o întrebare.
Tace.
-Nu...raspunde mormaind cateva secunde mai tarziu. Doar ca...
-Ca?intreb cand lasa cuvintele suspendate în aer.
-Ah! Știi ce? Hai sa o facem! Vezi ca sambata plecam cu noaptea în cap. Am sa vorbesc cu restul sa vad dacă au loc în vreo masina pentru tine.
-Nu e nevoie,am masina mea.
-Perfect!exclama si ma strange mai tare cu bratul ce-l are trecut pe dupa gatul meu.
-Atunci da-mi numărul de telefon ca sa ne auzim.
-E de Germania,o informez,iar ea isi scoate telefonul din buzunar și il deblochează.
-Spune-l,imi cere si incep sa i-l dictez,iar dupa ce facem schimb de ele,intram amândouă in magazin.
Cat asteptam la coada incepe sa-mi povestească despre cei care trebuie sa se adune ca sa meargă la mare și aflu despre fiecare in parte ce mai e de capul lor.
Insa de toti imi e dat sa aud numai de bine și ma bucura lucrul asta,fiindca,desi erau rai pe vremea copilăriei,deoarece mediul si viata i-a făcut sa fie asa,totuși au răzbit si au ajuns sa fie pe picioarele lor plecând de la nimic.
Apoi dupa ce ne cumparam cele necesare,ieșim din magazin și ne imbratisam in fata lui inainte ca fiecare sa o ia în direcția dorita. Adica ea spre casa si eu spre apartamentul vecinilor.
Cand ajung la scara lu tanti Leni,sun la interfon,iar usa se deschide fara sa se ceara explicații. Intru in bloc si urc pe scări cele 5 etaje,iar cand tanti Leni ma zărește,fiindca se pare ca astepta in prag ca sa vadă cine vine,imi zambeste cu drag și ma invita inauntru.
-Imi pare rău ca dau iama asa,dar in casa alor mei nu e posibil dom’le sa bei o cafea!pufnesc,iar ea imi face semn sa merg spre bucătărie.
-Ti-am spus ca ești bine venita oricând la noi,imi reamintește si o privesc cu caldura.
-Multumesc.
Ma mangaie pe spate,iar cand ajungem in bucătărie,da drumul la aparatul de cafea.
-Daca iti arde buza dupa o tigara,mergi pe balcon. Scrumiera inca e acolo,iar eu îți aduc imediat și cafeaua.
-Te iubesc și nu alta!exclam,iar ochii ei se umezesc putin pe la colturi.
O vad cum se abține sa nu isi dea drumul la suflet ca sa vorbească în locul ei si oftez subtil printre buze.
-Chiar daca nu iti place,sa știi ca mereu te-am văzut ca fiind viitoarea mea nora.
„Si uite ca pana la urma nu reușește sa se abtina si imi spune exact ceea ce știam ca are in cap.”
Dau sa ii spun ca in viata nu primim tot ce ne dorim,insa ea clatina din cap si ma opreste.
-Niciodata sa nu spui niciodată,replica in vreme ce isi șterge ochii.
„Mda...cum sa nu...de parca ar mai exista sansa ca asa ceva sa se întâmple. Si daca era sa raman in relatii amicale cu Darius,drumurile noastre oricum s-ar fi despărțit. El tot ar fi plecat la București sa faca muzica,iar de admiratoare n-a dus niciodată lipsa si nu cred ca duce nici in momentul de fata. Iar cel mai probabil de mine a uitat complet in atâția ani de zile. Lucru ce nu-mi prea convine,fiindca el a lăsat cu sau fără voia lui niște rani foarte adanci in mine.”
Imi scutur capul si fara sa mai scot un cuvânt,ies pe balcon cu inima batandu-mi cu putere in gat. Ma asez pe bancuta si pun geanta langa mine,apoi scot pachetul din ea si imi aprind o tigara. Trag fum dupa fum in încercarea de a-mi baga mintea in ceata ca sa nu ma mai gândesc la ce a fost si ce ar fi putut sa fie daca nu se intamplau atâtea intre mine si R.I.P,iar privirea ajunge sa-mi devina goala,in schimb creierul meu continua sa funcționeze si incepe sa-mi ruleze secvente din trecut.
„Inceteaza!”
Zbier in capul meu ca sa nu mai vad nici o imagine din perioada respectiva,doar ca universul isi bate astăzi joc de mine,fiindca atunci cand tanti Leni vine sa-mi aducă cafeaua,imi pune in brate si un album cu fotografii.
-Ce e cu asta?intreb oftand.
-L-am cautat aseară in dormitorul lui Darius si m-am uitat cu Dumitru la pozele respective.
-Apropo de domnul Dumitru. Unde e?vreau sa stiu si ma uit cu retinere la albumul gros ce imi sta in poala.
-S-a dus la farmacie sa ne cumpere pastilele de care am ajuns dependenți de cativa ani încoace,zice si imi mut ochii pe chipul ei cand se așează lângă mine. Nu te intrista mama,imi cere imediat ce chipul imi e traversat de durere. O data cu varsta vin și problemele,iar pastilele ajung sa faca parte din dieta zilnica a unui bătrân,o da in gluma,doar ca nu ma face sa zambesc.
Imi pare rău de amandoi si,desi nu stiu de ce anume suferă mai exact,stiu ca ea a fost la un moment dat in tinerețe foarte grav bolnava. A ajutat-o insa faptul ca Darius deja începuse sa cânte și si-a permis sa o ducă la Budapesta sa se opereze,iar Dumnezeu i-a dat zile sa continua sa trăiască,insa,acum in clipa asta imi e si frica sa intreb de ce suferă. O veste rea,cu siguranta m-ar baga pe mine rau de tot in boala.
-Nu vrei sa te uiți?ma intreaba,iar blândețea din vocea ei ma face sa-mi musc buzele atunci cand imi revin in simturi.
-Imi e frica,recunosc,iar ea chicoteste.
-De trecut? S-a intamplat deja. Ai fost acolo. Ai trecut peste.
„Asta s-o crezi tu ca am trecut peste.”
Nu ii împărtășesc gandurile,insa,ca sa nu o bag la banuieli,trag din tigara si imi cobor privirea pe album. Il deschid cu încetinitorul,iar prima poza reuseste sa-mi blocheze mintea.
„Daca asta a reusit sa-mi stinga lumina,ma intreb următoarele ce sunt capabile sa-mi faca?”
Ma uit la poza alb negru in timp ce alung intrebarea din minte si inspir de cateva ori adanc. In ea sunt eu cu Darius exact in anul in care a avut loc revoluția. Mai exact in ultima vara de dinainte ca regimul comunist sa cada,iar fotografia e însoțită de un mesaj ce imi aduce un zambet strâmb pe buze.
„Pentru ca...împiedicată!”
Inchid ochii cand am impresia ca ii aud vocea in gand si imi aduc aminte exact momentul in care a fost făcută fotografia,doar ca niciodată nu mi-a fost dat sa o vad pana acum. Tin minte ca a fost făcută de domnul Dumitru ce venise acasă in momentul in care Darius m-a adus in apartament ca sa-mi panseze genunchii juliti fiindca căzusem pe asfalt in vreme ce jucam ascunselea.
-Tot albumul asta e cu noi doi?o intreb si deschid incet ochii.
-Da,raspunde scurt.
-Super!exclam cu jumătate de gura.
Ma ghionteste,apoi ma pune sa dau mai departe foaia si la următoarea poza in care apare Darius cu mine urcata in carca lui,gasesc un alt mesaj in josul pozei. Pe bucata de hârtie îngălbenita de timp sunt scrise cateva cuvinte ce imi opresc de data asta inima in loc.
„Atata timp cat iubirea ta o sa arda in mine,eu am sa fiu viu,cu toate ca mi se spune R.I.P.”
-Doamne Dumnezeule...soptesc cu voce gatuita si imi mut ochii pe următoarea poza.
Privirea mi se incetoseaza fiindca fotografia e făcută cu putin timp înainte sa plece și aparem in ea undeva prin coltul parcului din cartier. Darius sta întins pe iarba,iar eu sunt urcata deasupra lui. Am o mana prinsa intre degetele sale,iar borfasul ranjeste cu palma mea in dreptul gurii lui.
Fotografia a fost făcută imediat după ce mi-a sarutat mana,iar de data asta mesajul ce însoțește poza,ma lasa fara aer.
Simt ca ma sufoc,iar inima mi se sfâșie de chin fiindca tot acel frumos patat cu nuanțe de gri,mai tarziu a reusit sa devina un total intuneric. Insa ceea ce a scris Darius face referire stric la perioada in care noi încă eram bine,chiar daca sufletele începuse inauntrul nostru sa se ciobeasca.
„Poti sa deții un colt de Rai fara sa fii nevoit sa mori. Contează doar sa ai persoana potrivita langa tine.”