Borfașul 🔞

Capitolul 52

Anastasia:

Timp de o săptămână cât am stat în cartier,m-am văzut de cateva ori si cu tata pe la scarile de bloc sau prin parc cand ne întâlneam intamplator,si,desi m-a invitat sus de fiecare data,n-am vrut sa urc pentru ca n-am avut nici o tragere de inima sa ii citesc mamei pe fata dezgustul si dezamăgirea fiindca nu urmez sfaturile si regulile ei de viata,pentru ca tin neapărat sa-mi impart destinul si sa ma mărit cu un borfas,in loc sa ma incurc cu vreun snob ce face parte din familiile pe care ea le considera de prestanta.
Acum insa,suntem pe drum. Doar eu și Darius. Am trecut de cateva ore de vama si ne indrepram spre Germania ca sa-mi revolv toate actele pe acolo și sa las totul în regula ca sa nu mai am nici o legătură cu nemții la care am lucrat atâția ani de zile. Iar ca sa-mi aduc in Romania și o parte din lucrurile pe care le-am tot adunat,brunetul meu a luat duba cu care pleacă alături de băieții lui in concerte,sa am loc unde sa-mi depozitez toate toalele si lucrurile necesare pe care trebuie sa mi le iau din locuinta a cărei chirii imi expira intr-o săptămâna si pe care trebuie sa o eliberez.
-Te-ai gândit unde vrei sa oprim la întoarcere? Sa ne facem un mini concediu in care sa ne petrecem sau sa ne relaxam?ma intreaba si intorc capul spre el.
E imbracat intr-un tricou alb și blugi trei sferturi,iar in picioare poarta o pereche de adidasi deschiși la culoare. Sapca ii lipsește de pe cap,in schimb vesnicii ochelari negri ii are și acum pe ochi.
-Nu știu...ti-ar place Spania? Mare...soare...putem sa ne relaxam,dar sa ne si distram. Ce zici?
-Imi e indiferent printesa. Tu sa te simți bine,fiindca eu oricum am sa o fac daca ești lângă mine.
Zambesc.
„Ziceam ca il ador cand da dume din el si scoate borfasul afara? Ei bine il ador si atunci cand devine băiatul bun,cum e în cazul de fata. De fapt...ce sa o mai dau la deal,la vale? Ca sa o zic pe aia dreapta,il ador oricum pe bărbatul asta.”
Un suras mi se desprinde de pe buze in urma gandurilor si il privesc cu drag,apoi imi pun mana stanga peste palma ce o tine pe schimbatorul de viteze,iar ei intoarce pentru cateva secunde capul spre mine si un zâmbet sincer ii curbeaza buzele.
-Te iubesc,printesa,spune cu glasul lui gros,dar cu o asemenea profunzime ca-mi patrunde vijelios pe sub piele și imi provoaca fiori electrici pe interior.
Vibrez pe scaun,iar lucrul asta nu-i scapa si zambetul i se transforma intr-un ranjet de drac.
-Stii...mormaie in vreme ce revine cu privirea pe drum. In ultimele săptămâni ma intreb constant daca ești însărcinată.
-Asa...zic in soapta.
-Si? Ești sau nu?
-Nu știu Darius,raspund,iar un oftat mi se desprinde subtil de pe buze. Si eu tot aștept sa vad daca imi vine stopul,dar încă nimic. Iar dureri menstruale inca nu am.
-Deci? Ești gravida?intreaba,iar entuziasmul i se simte imediat in glas.
Imi lipesc ceafa de tetiera scaunului si inspir adanc.
-Habar nu am...dar imi e si frica sa aflu,raspund cu jumătate de gura.
-De ce?intreaba si ridic din umeri.
-Mi se pare o responsabilitate foarte mare si nici nu vreau sa ma gândesc ce copil ar ieși din noi doi,raspund,iar câteva hohote baritonale i se ridica din piept si ii urca pe gat cu forta pana sa le dea afara.
-Ai crescut pe strada la fel ca mine, Anastasia. Te sperie faptul ca ai sa fii mama?intreaba amuzat.
-Mda...replic cu un nod în gat. Fiindca am crescut cu tine pe strada si stiu cat e de cruda lumea in care traim,contribuie foarte mult la frica mea atunci cand ma gândesc la faptul ca exista sansa sa fiu insarcinata. Iar daca o sa iasa unul ca tine nici nu vreau sa ma gândesc la cate zile fripte o sa-mi faca si-o sa-mi mănânce fiindca o sa fie cu singuranta un drac de copil.
-Daca iese un borfas,il cresc eu. Il iau cu mine la concerte. Am sa-l invat de mic baieteala ca sa crească un smecher cu capul pe umeri și nu un pârlit de papagal,zice fara nici un stop de frica in glas.
„Asa o spune de parca ar astepta sa devina tata de cand s-a născut si nu alta. În schimb în mine tremura inima pentru ca in ziua de astăzi falsitatea sta la orice colt de strada. Nu mai exista loialitate nici macar intre frati. Iar oamenii au uitat cu desavarsire ce înseamnă,onoarea,dreptatea,respectul și toti se calca in picioare pentru o punga de argint pe plus. De asta imi e mai mult frica. De anturajul peste care ar putea sa dea. De oamenii cu care ar putea sa se înconjoare. Fiindca un procent foarte mare din populația din ziua de astazi se da ceea ce nu este.”
-Anastasia? La ce te gândești?
Clipesc de cateva ori pana sa-mi revin in simturi si oftez zgomotos.
-La frica cea mai mare pe care o am cand ma gândesc la o posibila sarcina și la viitorul nostru copil.
-Si anume?
Intorc capul in reluare spre el si ii strang degetele intre ale mele,apoi ne odihnim impreuna palmele pe schimbator.
-La faptul ca a devenit o boala in ziua de astăzi sa fii un om lipsit de onoare si fără cuvânt. Valorile si principiile aproape ca sunt inexistente,iar prostia a ajuns sa fie ridicata la rang de arta,raspund cu nod imens în gat.
Tace pentru cateva secunde,apoi ma strange de mana,iar prin atingerea lui am impresia ca simt valuri de curaj cum se scurg din el si ajung in mine.
-N-ai de unde sa ceri,dacă sunt născuți stamb. Omul drept,are coloana vertebrala de dinainte sa se nască,Anastasia. Iar copilul nostru o sa fie exact ca noi. Drept,cu principii,cu demnitate,valoare și mândrie. Fiindca el o sa fie oglinda noastră si o sa reflecte parti din noi. Nu are cum sa iasa un tolomac,cand ia naștere din mine și din tine,spune chicotind usor in barba. Cat despre viata...știi prea bine ca ea se învață din greseli,lupte si lectii. Oricât ai vrea sa-l ferești,la un moment dat tot trebuie sa se izbească de rele si sa dea piept in piept cu greutățile ei.
-Dar...
-Dar,zice imediat ca sa ma intrerupa. Eu sunt dispus sa lupt pentru copilul nostru pana in pânzele albe și pana cand el o sa fie suficient de puternic ca sa se apere singur. Tu ești în stare?imi lansează provocarea si fara sa vreau starea mi se schimba radical.
De la nesiguranta ajung sa simt doar determinare si sa aud trambite de lupta cum rasuna la mine in timpane,fiindca o data starnita,nu dau înapoi de la nici o lupta,iar Darius cunoste foarte bine lucrul asta cand vine vorba de mine. Stie ca nu ma dau in laturi de la nici o bătălie.
"Mai bine lupt chiar daca exista sansa sa si pierd,decat sa ma trag pe cur si sa se ducă totul pe apa sâmbetei din start."
-Normal!exclam imediat ce sangele mi se pune cu vitejie in miscare prin vene,iar buzele lui se curbeaza intr-un zambet atotstiutor,fiindca stie ca a ochit si a tintit la fix cu provocarea,dupa isi ridica ochelarii pe cap si ma priveste cu mândrie.
-Asta-i printesa mea!exclama mulțumit si ma intind ca sa-l sarut scurt pe buze,iar cand revine la locul meu,imi retrag mana dintre degetele lui,dupa i-au telefonul său ce e aruncat in bordul masinii și ii deblochez ecranul.
Zambesc la fel cum o fac de fiecare data de cand si-a schimbat poza de pe ecran pe care a facut-o intr-o dimineața cand dormeam cu gura căscată pe pieptul lui.
-N-ai de gand sa schimbi poza asta?il intreb amuzata in vreme ce conectez telefonul la masina si intru pe YouTube.
-De ce s-o schimb? Imi place.
-Fiindca dintre noi doi nu ești tu cel cu gura căscată?raspund cu o intrebare in timp ce tastez numele trupei sale si ma uit prin playlist ca sa selectez o piesa dintre zecile pe care le au.
-In locul tau ai vrea sa ma vezi pe mine cu gura căscată? Fiindca pot sa fac o poza cand imi pui pizda pe ea. Doar in postura aia m-as fotografia cu buzele larg deschise ca sa schimb imaginea de pe ecran și sa aducă intr-o oare care masura cu cea in care ești tu imortalizata.
Bufnesc in ras,iar in vreme ce hohotele se desprind de pe buzele mele,dau play la penultima lor piesa si pun telefonul la mine in poala,apoi imi lipesc ceafa de tetiera si inchid ochii.
-Ti-am mai spus ca ești un nesimtit?il intreb cu beat-ul greu ce bubuie agresiv in boxe.
-In fiecare zi,raspunde chicotind. Dar ce sa-ti faci printesa? Tu ai vrut sa ai un borfas la casa.
„Adevarat,insa nu regret nici o secunda pentru ca l-am ales pe el. Fiindca este tot ce-mi trebuie. El e capabil sa danseze atat cu îngerii,cat si cu demonii mei. Reuseste sa-mi îmblânzeasca Iadul,dar sa-mi dea foc și Raiului. Pentru ca e echilibrul perfect între liniste si haos.”