Borfașul 🔞

Capitolul 10

Anastasia:
 
Ascult păsările ce canta vesele printre ramurile copacilor,în timp ce vântul adie usor si imi ravaseste cateva suvite de par,iar atmosfera pașnică si liniștitoare,ma face sa chicotesc de nebuna prin parc,fiindca asa ceva nu exista la nici o ora din zi sau noapte pe vremea când eram eu copil.
Ma intind pe banca fara sa-mi pese ca ar putea sa ma vadă cineva si imi tintesc ochii pe coltul din vest al cartierului. Imi aduc aminte de anii de dupa revoluție și am impresia ca vad toata gasca cum dansează si canta o data cu cei trei băieți rai ai cartierului ce nu aveau nimic la purtător,inafara de niște vise mari,apoi ochii mi se tintesc spre acoperișul blocurilor turn,ce pe vremea aceea nu existau inca si incep sa rad fiindca un moment de toamna târzie imi răsare in minte si ma gândesc cu drag la prima noapte ce a dat startul nebuniei complet in viata mea.
 
*****
 
In urma cu 19 ani...

Se împlinesc acusi 4 ani de la revoluție,iar fiecare a trecut peste ea si s-a obișnuit cu noul sistem cum a știut mai bine.
Eu spre exemplu,am încercat din răsputeri sa ascund adanc in mintea mea acele clipe,doar ca sa nu ajung la nebuni. Si intr-un fel sau altul,am reușit sa fac posibil din imposibil,fiindca viata ca vrem sau nu,merge înainte. Timpul nu sta pe loc,iar pasii trebuie sa ne meargă o data cu el indiferent de greutățile ce ne ies în cale.
Ce s-a intamplat in ultimii 4 ani? Pai...nu prea multe. Lumea încă este debusolta. Se implementează tot felul de reguli noi. Se modifica legi. Si se lucrează intr-un mod strategic la a distruge tot ce a fost construit în regim comunist. Industria se cam duce de rapa,iar unii oamenii incep sa regrete faptul ca Ceaușescu a dispărut.
Eu insa,in tot acest timp,m-am apropiat mai mult de gasca celor rai. De cand Darius mi-a luat apărarea dupa revoluție atunci cand am ajuns la scoala si-am fost batuta in prima zi cu oua,multe s-au mai schimbat. Si chiar daca intre timp el a intrat la liceu,iar eu am rămas tot la scoala din cartier fiindca mai am un an pana sa ajung in clasa a noua,ceva s-a intamplat intre noi fara sa schimbam prea multe vorbe. Doar ca de cand am mai crescut,interiorul meu o ia razna in preajma lui si ceva ciudat se intampla cu trupul meu cand sunt aproape de el. Am mereu intentia de a-l tine de mana sau a-i sari în brate ori de câte ori il vad. Si cu toate ca nu prea vorbim,iar in ultima vreme sta tot mai mult cu cei doi prieteni ai lui si se antrenează de nebuni prin parc de zici ca vor sa intre direct cu grad de sergent la 18 ani in armata,privirile lui aruncate din când în când în direcția mea cand ma aflu pe afara,nu imi sunt nici mie si nici lui indiferente,pentru ca le tinteste cu precizie. Sunt cu direcție,iar inima mea bate tot mai repede cand lucrul asta se intampla.
Ca sa nu mai spun de faptul ca in fiecare dimineață când ne adunam tot cartierul sa mergem la scoala,el cu alti cativa golani,dar și cu cei doi frati de cruce a-i lui,ne însoțesc pe noi,in special pe fete la scoala dintre blocurile gri. Iar abia după ce intram inauntru,pleacă si ei spre liceu. Lucru ce ne avantajează pe noi fiindca nimeni nu îndrăznește sa ne comenteze. Tuturor le e frica de băieții rai cu care ne înțelegem și au învățat sa păstreze distanta cand ne vad pe holurile scolii datorita golanilor cu care creștem pe la casa scarii.
Insa,daca la ore,eu in speță o duc bine,același lucru se întâmplă și in cartier intr-o oare care masura.
De ce spun asta? Fiindca părinților nu le convine faptul ca ma razvratesc intr-una,cum nu le place nici situația din momentul de fata. E sfarsit de saptamana si e întuneric afara. Normal n-ar trebui ca noaptea sa stau pe strazi,insa nu imi pasa. Vreau sa gust din copilăria mea,iar dacă ei considera ca am apucat-o pe un drum greșit,le spun de fiecare data cand se deschide discutia sa-mi verifice carnetul de note.
„Stau eu gura casca sambata si duminica pana noaptea tarziu,insa scoala e scoala,iar notele pe care le am vorbesc pentru mine si-n numele meu. Sunt încă eleva de 10 pe linie,asa ca,sa-si tina gura ai mei. Atata timp cat imi fac treaba,pot sa-mi permit luxul de a stat cu săracii din cartier,asa cum ii numesc ei,pentru ca eu imi dau acest drept. Ce ma enervează cel mai tare este ca n-ar fi o problema dacă mi-as pierde vremea cu  idioții de bani gata,dar asa fiindca stau cu pleava,se supara. Insa nu ma mai conformez de mult dupa standardele lor,iar daca stau sa ma gândesc mai bine,n-am facut-o niciodată,doar ca n-am vociferat. Ei...dar de cand cu revoluția,nu-mi mai tin gura. Spun ce am pe suflet,cu toate ca la final tot eu mi-o iau pe coaja. Dar măcar le trantesc in fata ceea ce gândesc și simt.”
-Mainile in aer!!!bubuie vocea lui Warr si rad cu gura pana la urechi,cand vibrația tonului sau imi spulbera gandurile.
Suntem intr-un colt intunecat al cartierului,iar singura sursa de lumina vine de la butoaiele ce au fost pline cândva cu ulei ars. Baietii le-au adus de putin timp de la fabrica abandonata din apropierea cartierului nostru și in fiecare sfârșit de săptămână le aprind capacele,apoi pun pe cativa sa bata cu bete groase in ele,in timp ce ei trei scot printre buze beat-uri de hip-hop si canta pe rand melodii pe care singuri și-i le scriu.
Versurile le sunt agresive si relatează cu lux de amănunte viata din cartier,iar unii copii si adulți rezoneaza cu ce scot ei pe gura,in vreme ce restul ne considera pe toti niște prosti. Printre care se numara și părinții mei,ce mereu ies pe la balcon alaturi de alții ca sa ne alunge.
-Mai tare!urla R.I.P cand toti copii adunati începem sa cantam la unison cu el fiindca le-am învățat deja piesele.
Il privesc cu drag in timp ce ma misc pe ritmul violent și incep sa dau din cap alături de restul,iar el își trage bandana de pe nas și o lasa sa-i cada in jurul gatului,apoi incepe sa vorbească mai repede,spunând vers dupa vers despre adevărurile crude ale vieții si cele trăite in cartier,iar vocea lui joasa,groasa și agresiva,devine monstruoasa,reușind sa ridice tot parul pe mine din cap pana-n picioare datorita energiei întunecate pe care o răspândește in jurul sau,dar care iti da curajul nebun de a te simți liber si-n largul tau fara nici o retinere.
Ceea ce canta,simt întrutotul si-mi curge prin vene cu o valtoare ce ma face sa trepidez. Ma regăsesc 100% in versurile lui si ardoarea cu care scoatem toti cuvintele vulgare pe gura,ca sa dam afara tot năduful acumulat în anii copilăriei noastre cu tente de gri,ii face pe cei ce nu ne inteleg sa iasa pe la geamuri si sa urle din toti rărunchii la noi.
Familiile asa zise bune,incep sa ne huiduiasca de la cel mai mic pana la cel mai mare,iar R.I.P ridica ambele mâini in aer si le arata degetele mijlocii.
Continua sa cânte impreuna cu prietenii lui,iar noi le urmam exemplu. Le dam exact ceea ce gândim,iar cuvântul,M.U.I.E,rasuna cu ecou in tot cartierul.
R.I.P ranjeste draceste cand ne vede ca suntem la fel de înverșunați ca si el,apoi isi trage șapca mai pe ochi și incepe sa dea din cap.
Mai reusesc sa cânte vreo doua piese pana cand euforia din jurul nostru dispare si beat-urile sunt spulberate cu forta de sirenele politiei.
-Dispareti!zbiară R.I.P cu vocea lui joasa.
Ne împrăștiem imediat si ii injuram pe toti cei ce se uita de la balcoane fiindca stim ca unul dintre ei a chemat polițaii,apoi o rupem la fuga.
O parte merg spre ganguri ca sa o zbugheasca din cartier,alții spre scari ca sa intre in casa. Eu cu Mara si Andra ne indreptam spre o scara de bloc ce nu e a nici uneia dintre noi,fiindca nu avem de gând nici una sa urcam in propriile apartamente,iar cei trei borfasi fug spre garajele de dincolo de parc.
Se urca pe ele din cateva mișcări,apoi incep sa aprinda carpele ce sunt îmbibate in gazul lampant dinauntrul sticlelor inchise la culoare ce sunt plasate strategic pe acoperișurile din tabla groasa si le arunca spre politisti.
Cioburile se împrăștie pe asfalt atunci cand sticla face contactul cu el,iar flama explodeaza si politisti incetinesc,lucru ce ne da noua un avantaj foarte mare de a pune cat mai multa distanta între noi si ei.
Intram in fuga intr-una dintre scări și începem sa urcam la etaje. Intre timp pe urmele noastre mai vin și alti copii,iar unii cheamă liftul cu cat înaintăm mai mult. Pe la etajul sase,baietii din gasca blocheaza usa ca polițiștii sa fie nevoiți la randul lor sa urce pe trepte daca vor sa ne prinda,iar cand ajungem la ultimul etaj,ieșim direct pe acoperis.
Pasim pe pietris si aruncam cate o privire peste bordura ce e cam de jumătate de metru inalta,iar unii incep sa rada cand vad politia cum da ture prin cartier.
Eu in schimb ma uit sec la oamenii legii cum fug ca lupii dupa copii ce au deranjat ordinea publica,de zici ca au in fata lor niște criminali in serie ce vor sa le scape printre degete.
"Astia n-au alta treaba de făcut,decat sa fugăreasca niște copii ce canta muzica pe la colturile blocului?"
-Trebuie sa mergem!urla Bogdan,iar vocea lui ridicata ma face sa intorc capul spre el si il vad cum ne face semn sa privim repede spre scara blocului in care am intrat.
Ne punem toti in miscare cand vedem doi gabori ca intra inauntru si fugim cu pasi mari pe acoperiș. Alergam spre cealalta usa ce da in scara vecina,doar ca de acolo mai ies cativa copii ce dau nas in nas cu noi si ne spun ca sunt politisti pe urmele lor.
-Miscati-va!zbiară R.I.P de cum isi face apariția in spatele lor si ii împinge pe cativa sa-si faca loc.
Se uita la adunătura de pe bloc,apoi paseste spre mine si ma prinde zdravan de mana.
-Trebuie sa sărim peste gang,ne spune si ma smuceste spre el.
-Sa sărim?intreb speriata.
-Alta cale nu exista daca vrem sa scăpăm. Daca urca si ne gasesc aici,o încasam,raspunde Warr in locul lui Darius.
Inghit in sec,iar cand incep sa tremur,brunetul isi inclesteaza mai strans degetele in jurul palmei mele.
-Hai miscati-va care vreți sa scăpați! Restul rămâneți aici si luati bătaie!ridica din nou vocea R.I.P si incepe sa ma traga dupa el.
Mara,Andra,Ovidiu,Bogdan si Roxana incep sa fuga inainte,iar din urma noastră vin Death si Warr impreuna cu băieții ce băteau mai devreme în butoaiele cu ulei ars.
Toti se grăbesc și incep sa prindă viteza,ca sa poata sari peste golul dintre blocuri ce măsoară în jur de 2m lățime,iar inima in mine ajunge sa-mi pompeze cu putere cand ma gândesc la ce urmează sa facem.
-R.I.P daca murim?il intreb speriata in vreme ce picioarele imi fug la comanda,desi mintea imi cere sa ma opresc.
-Daca sari,nu mori! Hai!ma grabeste si continui sa fug in pas cu el.
Imi vad moartea inaintea ochilor cu cât ne apropiem de bordura ce desparte turnurile,dar in nebunia ce am aterizat,adrenalina incepe sa-mi pulseze vijelios prin vene si ajunge sa-mi dea un curaj ce n-am banuit ca exista pana acum in mine.
„Ori la bal,ori la spital!”
Tip ca din gura de șarpe cand pun un picior pe bordura,iar cand ma imping cu celalalt si sar peste golul dintre betoane,inima imi urca si mi se opreste in gat,dar revine la locul ei imediat ce ajung pe partea cealaltă si aterizez pe pietrisul turnului vecin.
-Nu pot sa cred!ridic vocea mirata,cand vad ca sunt in viata,apoi incep sa rad ca nebuna din cauza socului.
R.I.P se uita ca un drac la mine,iar buzele lui se curbeaza intr-un mod intunecat,apoi ma strange tare in brate si ma lipeste la milimetru de pieptul lui.
-Bravo printesa,imi sopteste la ureche si mândria din tonul vocii lui imi incanta sufletul.
"Desi am făcut o nebunie pe care am sa o tin minte toata viata fiindca putea sa-mi aducă moartea,ma simt extraordinar de bine. Nebuna? Poate,dar la batraneti o sa am ce povesti."
-Trebuie sa ne miscam!ne spune Ovidiu si cobor de pe norișorii pufoși a-i adrenalinei,iar cand Death si Warr trec pe lângă noi,il bat pe Darius de cateva ori pe spate si chicotesc pe infundate amandoi.
-Fugiti!!!!urla copii ramasi pe celalalt bloc,si atat eu cat si Darius ne țintim ochii în direcția lor.
Vedem polițaii cum fug dupa ei,iar pustii ramasi zici ca se joaca prinsa cu oamenii legii.
R.I.P incepe sa rada,fiindca dracii de copii nu-i lasa in pace,iar cand prind ocazia mai aduna si pietre de pe bloc,apoi arunca în ei,iar cand unul dintre gabori il aud pe brunetul de langa mine ca rade,se uita spre noi si Darius ridica mana dreapta,apoi ii arata degetul mijlociu,dupa ma prinde cu un brat de dupa talie si facem cale întoarsă.
-Te duc acasă?ma intreaba in timp ce lasam in urma harmalaia si pășim spre usa ce ne coboara la etajul 8 a celuilalt bloc vecin.
-Nu prea as vrea,raspund mormaind. Poate am scăpat de bătaia gaborilor,dar cu siguranta o s-o iau pe coaja de la ai mei.
-Atunci hai la mine,imi propune si ma blochez pe loc.
Imi arunca o privire cercetătoare cand raman intepenita si il vad cum se abține sa nu rada cu gura pana la urechi cel mai probabil din cauza fetei pe care o am în momentul de fata.
Sunt socata.
-N-am sa-ti fac nimic printesa,mormaie rânjind. Promit sa nu ma ating nici cu un deget de tine,insa,cum nu vrei sa o incasezi,propun sa te ajut. Iti dau dormitorul meu in stapanire in noaptea asta.
-Iar tu unde ai sa dormi?raspund si mai ca nu-mi dau ochii peste cap fiindca ii tin isonul,in loc sa-i zic ca trebuie sa merg acasă și dacă vreau sau nu.
„Oricum dacă nu imi iau bătaie in seara asta,o s-o încasez mâine. Deci...tot dracu ala e.”
-Eu...sopteste pe un ton catifelat si imi prinde cu mana libera barbia intre degete,apoi mi-o ridica intr-atat cat sa ma uit la chipul lui.
Desi are șapca inca trasa pe ochi,stiu ca ma mănâncă din priviri datorita ranjetului sugestiv ce ii curbeaza buzele.
-Eu am sa dorm pe jos. Asta dacă nu vrei sa-ti tin de cald și sa ma bag langa tine.
„Vai de mine! Stai puțin! Despre ce e vorba de fapt si de drept aici? De la ce ne-am luat? Nu mai contează,drept sa spun,fiindca borfasul asta e pe cale sa-mi răstoarne toata lumea pe dos si din câte îmi dau seama,nebuna din mine chiar o sa-i permită sa o faca. De ce? Fiindca am o mare slăbiciune cand vine vorba de el de cand ma știu,cu toate ca n-am recunoscut-o niciodata cu voce tare.”

*****