Borfașul 🔞

Capitolul 19

Anastasia:

Raman interzisa cand ma izbesc de un piept tare si realizez cateva clipe mai tarziu de cine am fost smulsa la propriu din multime.
Am vrut sa plec,dar se pare ca universul nu-mi permite fiindca acum cand ridic dintr-o miscare capul si ma uit la cel ce m-a prins,fac ochii cat cepele pentru ca in adunatura extaziata,R.I.P,e cel ce ma tine de mana.
„Cum dracu? Pai nu era pe scena?”
-Nu pleci nicaieri!imi ordona in microfon cand imi revin in simturi si dau sa ma smucesc din prinsoarea lui,in vreme ce ceilalți doi continua sa cânte și tobele sa bubuie cu greutate pe fundal.
Nu sunt in stare sa leg doua cuvinte,ca i-as zice cateva de sa le tina minte,insa sunt prea socata si prea blocata fiindca ma strange la pieptul lui.
Imbratisarea ce mi-o da cand isi trece bratul in jurul gatului meu si isi lasa mana sa coboare pe spatele meu pana cand isi infinge degetele lungi la mine in sold,ma debusoleaza si-mi provoacă pe dinauntru sentimente contradictorii.
In timp ce mintea ma cearta,inima suspina,iar sufletul imi plânge fiindca i-a lipsit atingerea borfasului.
-Faceti loc in pula mea!zbiară cu vocea lui groasa in microfon la oamenii ce s-au strâns în jurul nostru.
Tranteste alte cateva înjurături tot la microfon pana cand se eliberează locul,iar cand ajungem langa gard acolo unde sta brigada,ma paseaza lui Bogdan.
-Daca dispare iti rup capul de pe umeri!il ameninta tot in microfon,iar blondul ii ranjeste ca un drac,apoi ma prinde zgravan de dupa gat și ma baga intre pieptul lui si gardul respectiv.
-Canta in pula mea!urla la R.I.P,imediat ce bratele lui ma prind in capcana si strange fierul intre degete care delimiteaza zona publicului de artiști.
Abdomenul imi e apasat pe marginea gardului,in timp ce pieptul sau ma presează de la spate si incep sa scrasnesc din dinti.
-Ticalosilor...harai in barba,cu toate ca si de as urla,nu m-ar auzi nimeni la cat e de turbata lumea din jurul nostru.
Imi bag capul in piept ca sa ma calmez fiindca imi vine sa plâng de ciuda si nu vreau sa ma vadă nimeni,iar in vreme ce incerc sa ma linistesc,il observ cu coada ochiului pe Darius cum sare peste gard,apoi se pierde în intunericul dinaintea scenei.
Urca pe ea cateva clipe mai tarziu si isteria se dezlantuie inca o data in jurul nostru cand cei trei incep sa cânte la unison.
Pieptul imi urca si-mi coboara cu putere,iar o vena e pe cale sa-mi explodeze pe gat fiindca imi vine sa-i sfâșii pe toti cu dintii pentru ca au complotat împotriva mea.
„Nemernici! Ce isi imagineaza ei ca o sa se întâmple acum ca ne-am văzut? Sau o s-o dea la întors si-o sa-mi bage pe gat vreo vrăjeală de genul,fac parte din brigada si e normal sa ne întâlnim. Mda...sigur...si cu toate ca au dreptate daca imi arunca asemenea argumente in ochi,stiu sigur ca aceasta întâlnire a avut in spate un scop ascuns. Ei știu despre mine si el,la fel de bine cum stiu si ce ne leagă,iar de la întâlnirea asta probabil se așteaptă la o impacare spectaculoasa intre mine si R.I.P.  Dar ce sa vezi? Nu o sa se întâmple! Nici de s-ar pune in cap borfasul,n-am sa patrund din nou intr-un cerc vicios si fara sfarsit.”
 
*****
 
Dupa ce concertul se termina,iar eu o ora am stat prinsa intre bratele lui Bogdan ce nu m-a lăsat efectiv sa ma misc nici macar atunci cand amorteam,ce sa mai vorbim de scuze precum,vreau la baie sau imi e sete? Astea nici nu intrau in discuție,de aia nici nu le-am pomenit,fiindca frăția dintre noi e încă în picioare,iar daca unul cere ceva,celalalt se conformează. E aceeași lege ca la vorba,cand unul are probleme,toti avem. Nu ne tradam si nici nu ne dam înapoi. Iar in cazul de fata sunt sigura ca Bogdan tine prea mult la capatana lui ca sa si-o riște pentru mine.
-Hai sa mergem în spate!ne cere Rares cand cei trei de pe scena isi i-au ramas bun de la lume.
Bogdan ma intoarce cu fata spre el,iar ca sa fie sigur ca nu o zbughesc cu prima ocazie,ma urca pe un umăr și incep sa-l bat cu pumnii în spate.
-Am sa iti sparg capul la noapte prin somn!ma rastesc la el si toti incep sa rada. Stai sa vezi ce iti fac!il amenint cand nu ma ia în serios. De nu o sa te trezești cu ochii umflați si cu buza sparta inca-o una!
-Mai taci!imi zice intr-o zeflemea caracteristica lui si incep sa-mi izbesc cu toata forta pumnii de spatele sau,dar ticalosul nici macar nu geme ca sa-mi dea de inteles ca simte ceva.
-Nesimtit!zbier la el. Si voi?continui,apoi imi salt putin capul. Sa vedeți ce o încasați fiecare in parte!
Brigada ma priveste cu ranjetele pe buze cand imi aude promisiunile ce le anunta cafteala,apoi unii dintre ei incep sa ma mangaie la misto pe cap,in timp ce alții ma bat pe spate si bufnesc intr-un ras de oameni nebuni.
-Hai nu te înfuria,imi cere Andra amuzata.
-Da...chicoteste si Rares.
-Sa vezi ce o sa te rupa R.I.P cand o sa pună mana cum trebuie pe tine,continua si Sergiu,tipul de bani gata ce nu facea parte din brigada pe vremea noastră,dar care a devenit între timp cel mai probabil parte din ea o data cu relația ce-o are impreuna cu Andra.
Marai ca o turbata,iar cand ajungem in spatele scenei,primesc o palma atat de tare la fund ca un urlet ascuțit imi iese din adancul gatlejului.
Nu trebuie sa ma uit ca sa știu ca ala ce m-a lovit e Darius. Altul nu si-ar permite un asemenea lucru. E prea deplasat pentru oricare din gasca sa faca asa ceva,insa pentru borfas nu este atunci cand vine vorba strict de mine.
-Te omor!ma trezesc zbierand,iar cand sunt luata de pe umărul lui Bogdan si pusa pe picioare,sunt întoarsă cu rapiditate pe loc.
In fata mea apare chipul lui R.I.P ce de data asta are ochelarii puși pe sapca si ma priveste cu o incruntatura adanca intre sprancene.
-Sa vezi ce omor iti iei tu!imi tranteste amenințarea in fata cu glasul lui intunecat si adanc.
„Sa vezi de nu imi infing ghearele in ochii tai și ti-i scot inca-i una!”
Pufnesc neimpresionata de privirea turbata cu care se uita la mine,iar cand da sa ma prindă intre bratele lui,ma eschivez atat de repede ca n-are timp de reacție. Moment în care decid sa fug,cu toate ca as vrea sa-i rup capul,dar decat sa ajung sa sfarsesc in mainile lui pana la urma,mai bine ma fac nevăzută.
-Unde fugi?zbiară in urma mea cand eu sar peste niște cabluri groase si ocolesc oamenii din spatele scenei care strang echipamentele.
Nu raspund si ma uit in toate partile,iar cand vad o usa,ma reped spre ea.
„Sper sa nu fie o fundatura!”
In timp ce ma rog in gand sa nu dau in vreo cabina sau vreo baie,alerg spre usa respectiva,iar cand o deschid si vad ca sunt la câțiva metri depărtare de o strada,incep sa rad si sar treptele ca sa ajung cu picioarele pe nisip.
-Anastasia!bubuie din nou vocea lui si intorc capul.
Il vad cum vrea sa vina spre mine,dar ajunge sa fie înconjurat de fani,iar înjurăturile ce se desprind de pe buzele lui ma fac sa rad mai tare.
„Na! Dacă ai vrut sa fii mare vedeta,acum scapa din incurcatura,R.I.P.”
Cu buzele curbate pana la urechi,bag viteza pana la vila ce o avem închiriată in statiune,iar cand ajung in fata ei,ma asez pe trepte si incep sa respir cu dificultate.
Inima ce-mi pompează in gat,abia ma lasa sa trag cum trebuie aer in piept,dar cand intr-un final reusesc sa-mi reglez suflul,ma ridic de pe scara si pasesc spre usa de la intrare.
-Futu-i mortii ma-sii!injur cand dau sa o deschid,dar ma izbesc in van de ea fiindca e încuiată.
Umerii imi cad,apoi incep sa ma plimb dezamăgită pe terasa.
„Si acum ce fac? Cine știe când o sa se întoarcă golanii!”
Cobor treptele in timp ce respir adanc si ma uit pe la geamurile de la etaj.
Vad ca vreo trei dintre ele sunt deschise și ranjesc ca o nemernica.
„Chiar am de gând sa fac asta?”
-Da!raspund cu voce tare in urma intrebarii din cap si caut o cale sa ajung sus.
Studiez casa si ajung la concluzia ca cel mai ușor sa intru inauntru este sa ma urc pe balustrada de la terasa,apoi sa ma prind de acoperișul ei si sa încerc sa ma intind pana la una dintre ferestre.
-E hai ca nu o fi atat de greu sa o fac,mormai in barba. M-am urcat eu pe garaje si-am sarit de pe ele,sa ajung la nivelul următor nu e cine știe ce,ma incurajez,iar dupa ce imi trosnesc oasele,ma pun in miscare si incep sa ma catar ca o pisica pe terasa vilei.
Scap cateva înjurături cand imi mai aluneca picioarele,insa atunci cand reusesc sa patrund inuntru,incep sa ma aplaud singura.
-Doamneeee!!!! Sunt mai rau decat pe vremea când eram adolescenta!!!!exclam si bufnesc intr-un ras de nebuna.
Clatin din cap dupa ce ma linistesc si pasesc prin intunericul ce e spulberat doar foarte puțin de razele lunii.
-Mortii ma-sii!!injur printre dinti cand ma lovesc la picior de un troler si incep sa sar in celalalt prin camera.
Suspin cand durerea ma sageata direct in creier,iar pana cand ies din camera respectiva si ajung intr-una dintre bai,cobor toti sfinții pe pamant din cauza nervilor.
Imi scutur capul imediat ce intru in baie si imi propun sa ma calmez,iar ca lucrul asta sa-mi iasa din prima si cat mai repede,imi vine in minte ideea de a face un dus cu apa rece.
Asa ca,scap de hainele de pe mine dupa ce imi scot tot din buzunare si le pun pe etajera din fata oglinzii,dupa intru in cabina,iar cand jeturile ajung sa-mi biciuiasca pielea incinsa,bufnesc in ras fiindca senzația ma intoarce in timp. Mai exact in vremea de dinainte de revoluție cand curgea foarte rar apa calda la robinet,iar eu eram nevoita sa ma spal cu apa rece.
„Of Doamne...ce mai vremuri...”
-Bine ca acum avem luxul de a decide dacă vrem sa ne spălăm cu apa rece sau calda,fiindca inainte eram obligati sa o face cu ce ni se dadea,vorbesc singura,iar cand sunt gata,ies din dus si ma infasor intr-un prosop.
Imi i-au banii,țigările si telefonul de pe etajera,apoi cobor in living folosindu-ma doar de lumina ecranului de telefon si ma intind pe canapea. Las tot ce am in maini pe masuta din fata,in afara de mobil,apoi imi asez perna cum trebuie sub cap si incep sa butonez telefonul.
Intru pe Facebook și derulez pagina in jos,iar printre prostările neinteresante si tot felul de reclame,apar poze cu brigada si baietii din trupa. Doar ca printre ei nu-l zaresc deloc pe R.I.P si incep sa rad pe infundafe.
„Poate nici acum n-a reușit sa iasa dintre fani.”
Cu zambetul pe buze,blochez telefonul si il bag sub perna,apoi ma intind dupa patura subțire de la picioare si o trag peste mine. Inchid ochii și inspir adanc. Incerc sa adorm fara sa ma gândesc la borfas,doar ca imi ia ceva timp pana cand reusesc sa-l alung din capul meu,dupa simt cum bezna incepe usor-usor sa ma cuprind si ma las învăluită de ea.
„Te rog minte nebuna macar in seara asta lasa-ma in pace și nu-mi m-ai trezi vreo amintire prin vis! Ca mi-a ajuns cat m-ai facut sa ma gândesc la el in saptamana ce tocmai a trecut si chiar n-am chef ca si-n seara asta sa-mi bântuie visele.”