Borfașul 🔞

Capitolul 32

Anastasia:
In urma cu 14 ani...
 
-N-am sa omor pentru tine,maraie Snik cand aude ce cuvinte tocmai s-au desprins de pe buzele mele.
-Nici nu trebuie,raspund cu glas spart. O fac singura dacă îmi dai o arma sau o seringa,continui fiindca știu ca deține in momentul asta ambele lucruri pe care i le-am înșirat.
Tace,dar ii simt privirea întunecata tintita inca pe chipul meu.
-Mai indicat ar fi seringa,decat arma,raspunde intr-un final si incuviintez mecanic din cap. Oricum e un drogat,asa poți sa-si scapi pielea. Cat despre bătaia ce i-am dat-o eu,nu e prima data cand o fac,deci scap de garda ușor dacă apuca pe urmele mele.
„Are dreptate,insa mie nu mi-ar pasa in clipa asta nici daca i-as zbura creierul muistului si m-ar prinde imediat politia. La ce hau infinit de nimic a produs în mine,nu ma mai interesează in momentul asta de nimic.”
-Atunci fa-mi o supradoza,ii cer,iar glasul ajunge sa-mi fie ca de gheata spre final.
Fara sa scoata un sunet printre buze,isi deschide geaca din piele doar pe jumatate si scoate din buzunarul de la piept o cutie metalica,apoi se lasa pe vine,doar ca eu nu-mi mut privirea de pe muistul ce abia mai respira,ca sa ma asigur ca nu se ridica ca prin farmec de jos si dispare miraculos,iar cat timp Snik prepara doza mortala,prin capul meu trec toate clipele de Iad pe care le-am indurat.
„Dupa ziua asta n-am sa mai fiu niciodata cum am fost. Nici daca as mai vrea,n-am cum. Atat muistul asta,cat si ceilalți,dar si tarfele alea trei,in special idioata ce Crina,m-au distrus.”
Imi inghit cu greu lacrimile amare ce vor sa-mi curga în urma gandurilor si ma îmbrățișez singura cand ajung sa tremur de ciuda mai ceva decât o varga in bataia furtunii.
-E gata,imi zice Snik cand se ridica de jos pe un ton egal si vad cum intinde seringa spre mine.
O iau cu degetele tremurand si inspir de cateva ori adanc inainte sa pasesc spre corpul batut mar din coltul camerei.
-Direct in vena,replica pe un ton jos si masurat in spatele meu,iar eu ma apuc sa-mi sterg cu mana libera lacrimile de la ochi și de pe obraji,dupa ii tintesc cu privirea una dintre maini si cu greata o intorc in asa fel incat sa-i dau la iveala venele.
-Esti sigur ca o sa moara?intreb in soapta,dar cu toate asta ura mi se simte cu nemiluita in glas.
-Pana sa ieșim noi din ghetou,inima lui o sa se oprească,ma asigura pe cel mai sumbru glas ce mi-a fost dat sa-l aud vreodată in viata mea.
Imi strang dintii,in timp ce moartea o simt cum da târcoale prin camera,apoi cand prin fata ochilor imi apar clipele cumplite prin care m-a trecut jigodia,buzele mi se ridica intr-un ranjet mortal si fara urma de regret,ma las pe vine și genunchii imi trosnesc,apoi bag acul de la seringa in vena cretinului fara parere de rau.
Apas cu furie pana cand tot conținutul ii intra în sânge și scot dintr-o miscare acul atunci cand termin sa-i fac supradoza.
„Ne întâlnim în Iad jigodie!”
-Hai sa mergem,aud maraitul demonic a lui Snik cum răzbate prin intunericul ce mi s-a pus pe minte,de m-a făcut sa raman cu privirea prinsa pe chipul javrei probabil mult mai mult timp decât era necesar.
Dar la nivel de subconștient probabil am facut-o pentru ca ceva dinauntrul meu a vrut sa se asigure ca nu scapă cu viata si n-am cum sa nu ma intreb,cum de pot fi atat de rece și detasata de faptul ca viata unui om a stat pentru cateva clipe în mainile mele,iar eu m-am lăsat condusa de ura si i-am luat-o.
„Nu stiu cum de soarta mi-a dat ocazia ca sa ma razbun si mi-a pus viata mizerabilului în palme,dar daca a vrut sa ma verifice ca sa se lămurească cu ce suflet port in mine,sper ca nu se astepta la faptul ca am sa intorc capul si am sa plec. Apoi sa denunț totul iar autoritățile sa ia atitudine. Daca la asta spera soarta sa vadă de la mine,nu-mi pare rău ca o dezamagesc. Un astfel de monstru nu are ce cauta printre oameni. Si cu toate ca actul în sine ma face pe mine sa fiu un monstru mai mare decat el,am sa ma supun justiției dacă o sa ma găsească vinovata. Dar pana atunci,zic sa ma car dracu de aici pana nu-mi dau eu ultima suflare. Ca la halul in care sunt batuta,mult nu o sa ma mai tina nici organele si nici balamalele si-o sa dau cu siguranta in ortul popii in scurt timp.”
-Hai...zic pe un ton ragusit ce vibrează cu unde foarte joase in timp ce ma ridic,apoi ma intorc pe calcaie.
Pasesc spre usa cu mișcări ce dau clar de inteles ca ma doare tot in mine,doar ca in haosul ce-l am inauntrul meu,ajung sa nu mai fac diferenta intre durerea fizica și cea sufleteasca.
-Cum de ai ajuns aici?il intreb cu voce mica atunci cand luciditatea răzbate putin prin negura ce o am în cap si imi reamintește ca nici macar un mulțumesc nu i-am spus fiindca m-a salvat.
-Trebuia sa omor un aurolac fiindca nu si-a achitat datoriile la mine pe droguri,raspunde in timp ce aud ca isi deschide un fermoar,dar si niște latraturi prin apropierea blocului. Ti-am auzit țipetele si m-am lăsat ghidat de ele pana sa dau peste tine,continua si ma opresc cand materialul greu al gecii lui ajunge pe umerii mei,apoi inima mai ca nu-mi sare din piept cand recunosc glasul lui Pain ce se aude tot mai aproape de locul in care ma aflu.
Il strig pe câine si nu durează mult pana cand ma găsește,iar dupa ce se gudura prin intuneric pe langa mine si il asigur ca inca trăiesc,incepe sa miroase prin jurul meu si se pierde repede prin negura blocului.
-Unde mergi?strig,iar Snik chicoteste sinistru in barba.
-Prietenul tău il cauta pe cel ce a vrut sa te violeze,ma lamureste si ridic ochii,apoi intorc capul intr-o parte cand ii simt prezenta în dreapta mea si,desi nu ii vad chipul decat ca pe o umbra in intunericul ce ne înconjoară,stiu ca privesc exact in ochii lui.
-Sper sa-l faca bucăți,scrasnesc din dinti,dupa inspir adanc si continui. Mersi pentru ajutor Snik...am sa-ti raman datoare pe viata,replic cu voce aproape inecata de data asta,pentru ca numai cand ma gândesc ca fara el puteam sa sfarsesc in chinuri,ma apuca plansul.
Isi trece un brat pe dupa gatul meu fara sa zica ceva si ma lipeste de pieptul lui,apoi continuand sa taca,imi inconjoara umerii si cu celalalt. In clipa in care imbratisarea lui ajunge sa ma încălzească,interiorul imi erupe si devin atat de vulnerabila incat abia mai am aer sa respir din cauza plânsului in care bufnesc.
Ma cutremur la pieptul lui,iar in golul pustiu al blocului in care ne aflam,bocetele mele de jale rasuna cu ecou,in timp ce falcile lui Pain incep sa muste cu ciuda pe fundal cel mai probabil din hoitul acela de om care acum cu siguranta o sa moara.
„Dacă aveam vreun dubiu ca n-o s-o faca in urma drogurile,acum sunt sigura ca Pain o sa-l dezmembreze de o sa-l adune autoritatile cu făgașul.”
-Imi pare rău ca ai trecut prin asa ceva fetita,sopteste Snik dupa cateva momente lungi in care nu fac altceva decât sa ma cutremur la pieptul lui,iar el inspira adanc cu nasul bagat printre suvitele mele de par ce sunt nu doar încleiate de la transpirația ce m-a trecut cat m-am tot luptat,dar pot sa pun pariu ca prin parul meu se găsește și sange uscat. Dar zici ca de mica ai fost menita sa te bagi în belele mai mari decât tine,continua oftand si imi musc buzele cu putere ca sa opresc hohotele ce imi deplang sufletul intinat,iar cand din gatul meu se ridica doar scancete,îndrăznesc sa imi inalt barbia spre el ca sa-i privesc chipul,desi nu vad decât o umbra intunecata conturata in toata bezna din ghetou.
-Blestemul prinde radacini doar in sufletul celui ce nu crede în Dumnezeu,ingaim cu voce tremurand. Iar eu la cata răutate am văzut de cand sunt mica,n-am cum sa cred in cineva ca sa fiu ferita de chin,cand atâția oamenii am văzut în jurul meu cazand. Cand atata chin mi-a fost dat sa vad și atat nedreptate. Dar mai ales când am observat cati sunt orbi sau nepasatori ori ignoranți la problemele din jur și nu vor sa intinda o mana fiindca sunt prea lacomi ca sa imparta cu ceilalți macar o fărâmă din ce au agonisit ei.
Surade,dar sunetul iese intr-un mod trist printre buzele lui.
-Fiindca Iadul e pe pamant fetita. Aici joaca toti dracii. Iar aia care pretind ca sunt buni si se dau ingeri,doar ca sa fie bine văzuți în ochii societății,sunt de fapt niște parveniți cu mii de fete,mai rai decat monștrii ce se nasc din flacarile necurate,zice cu amar in glas si incuviintez din cap cu ochii in lacrimi. Toti vor mai mult decat au și sunt capabili de orice ca sa obțină. Pana si justiția a ajuns sa fie oarba in fata raului,fetita. Fiindca pana si ei se vând și isi oferă sufletul pe tava diavolului. De aia te rog sa taci din gura ca sa nu afle R.I.P despre cele întâmplate. Pentru ca tu,care provii dintr-o familie de elită asa cum e considerata in societatea de snobi,ai fost capabila sa devii o sălbatică si sa te transformi intr-o criminala doar ca sa-ti salvezi pielea si ai omorât fara pic de regrete un om,cu toate ca el era un jeg ce imputea pamantul,gandeste-te de ce e în stare sa facă,R.I.P,ce s-a născut si a crescut printre flacarile Iadului.
„Ar da foc lumii...asta ar face...iar eu n-am cum sa permit un asemenea lucru. Nu pot sa distrug un destin. N-am cum sa il trantesc in Iad cand nu de mult a ieșit din el.”