Borfașul 🔞

Capitolul 47

 R.I.P:

Imediat ce fiecare ne terminam de băut cafeaua,ma ridic impreuna cu Anastasia de pe canapea și dau noroc cu tatăl ei care a reușit sa ma surprinda fiindca n-a facut panarama,in schimb ma-sa a rămas la fel cum o știam. Tare in gura si cu principii de tot căcatul,iar parerile ei de nimic raman la fel de irelevante pentru mine asa cum au fost dintotdeauna.
-Ei...la asta nu ma asteptam,chicoteste printesa de cum ieșim din apartament si usa se închide în spatele nostru.
-Mda...nici eu,dar se pare ca minunile totusi exista,raspund in timp ce adun bagajele și coboram impreuna scarile.
-Chiar daca s-au intamplat astăzi doar pe jumatate,replica tot chicotind si incuviintez din cap.
"In principiu nu ma deranja nici daca tat-su comenta. Cum n-o s-o faca nici daca s-ar pune toata lumea contra noastră. Eu stiu ce vreau. Iar pe ea mi-o doresc pentru totdeauna langa mine."
-Vai cat e de cald!exclama de cum iesim din bloc,iar caldura ne loveste pe amandoi din plin.
-Hai pe la umbra,ii cer si începem sa pasim amandoi pe langa gardul viu al grădinilor ce sunt umbrite de copacii plantați inauntrul lor.
-Nu ti se pare ciudata linistea asta?intreaba si chicotesc usor in barba.
-Ba da,raspund si-mi tintesc ochii pe singurul copil ieșit afara.
Micutul Ramon se joaca în liniște în fata scării mele cu o pisica vagaboanta,in rest nu exista picior de pustan prin apropiere,doar câțiva oameni rătăciți si babe care se intorc cu plasele de la piata.
-Ce faci borfasule?intreb in vreme ce ne apropiem de el si își tinteste ochii dintr-o miscare spre mine.
-R.I.P!exclama fericit și uita în secunda doi de pisica,apoi se repede in directia mea si ii eliberez palma Anastasiei ca sa ma aplec si sa-l ridic in brate.
-Il cunosti?intreaba printesa mirata.
-Da,e băiatul Flaviei,o informez si il privesc cu drag pe blondul cu ochi albaștri ce n-are decât 7 ani.
-Flavia tocilara? Vecina ta?
-Chiar ea,raspund razand si ii arunc o privire amuzata,fiindca nici mie nu mi-a venit sa cred ca a luat-o totuși cineva pe Betty cea urata,asa cum era poreclita pe vremea când toti eram niște pustani.
-Are un băiat frumos,seamănă cu tat-su,zice si bufnesc mai tare in ras. Desi nu-l cunosc,dar na...nu seamănă deloc cu ea.
-Altfel n-ar fi fost asa frumos,nu?intreb si incuviinteaza din cap.
Blondul chicoteste,dupa se uita la printesa mea si ii tranteste un ranjet de toata frumusețea.
-Auzi gagico? Dacă tot ai terminat sa-mi faci mama cu ou și oțet,intreaba-ma ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare ca sa te iert,ii cere si tupeul lui reuseste sa mai desprindă cateva hohote de pe buzele mele.
Anastasia il priveste cu ochi mici,abținandu-se cu greu sa nu rada,dupa cand se linisteste,isi drege glasul si încearcă sa para serioasa.
-Bine...ce vrei sa te faci când o sa fii mare?intra în jocul lui,iar blondul ii face cu ochiul.
-Vreau sa fiu ca R.I.P,ii răspunde si inca o data ranjeste intr-un mare fel.
-Atunci pregateste-te de mic sa dai de uși închise si de răutate cat cuprinde in jurul tău,fiindca drumul asta desi pare poleit cu aur,duce de multe ori in Iad,replic in vreme ce ma opresc in fata scării mele si il las pe jos. Acum...ia zi,vrei sa faci niște bani?intreb,iar el incuvinteaza din cap.
-Ce trebuie sa fac?
-Sa mergi pana la alimentara din cartier si sa-mi cumperi un bax de doze de bere. Dar cu alcool,ca de la alea fara risc sa fac apa la genunchi,zic si bufneste in ras in timp ce eu imi scot portofelul si ii dau o bancnota de 50 de lei. Restul e al tău,il informez si mărește ochii,apoi scoate un sunet de fericire și imi smulge banii din mana,dupa face stanga imprejur si fuge spre alimentara cu pricina.
Intorc capul spre printesa si vad cum priveste in urma blondului cu zambetul pe buze,iar ochii mei coboara de la sine pe abdomenul ei.
„Hai ca poate mi-a ieșit pasenta,iar peste câteva luni ai sa te uiți cu drag la micuțul nostru vagabont.”
Chicotesc fericit in urma gandului,dupa o prind de mana și o trag dupa mine.
-Unde ma duci?
-In parc,raspund si incepe sa țopăie.
-Sper sa nu ne fure nimeni bagajele daca le-ai lăsat in fata scării,chicoteste si incepe sa ma traga ea pe mine ca sa schimb direcția si sa pasim impreuna spre unul dintre leagăne.
-Aia ar fi culmea sa fure cineva de la mine,raspund,iar un ranjet ii apare pe buze.
-Cum ar fi?raspunde in schimb.
-Nu o sa apuce,fiindca am sa-i rup atat capul,cat si picioarele înainte de a iesi din cartier,replic si rade usor,dupa se tranteste pe unul dintre leagăne si ma pun în spatele ei.
Imi scot pachetul din buzunar și imi aprind o tigara,dupa incep sa o imping si vad cateva babe cum se uita insistent la noi în timp ce trec pe lângă parc si se îndreaptă spre casa lor.
Chicotesc ca un drac,dupa ma apuc sa scot printre buze ritmul unui beat de la o piesa mai veche pe care n-are cum sa o fi uitat,pentru ca o canta impreuna cu mine si cu brigada pe vremea când eram adolescenti.
Ridica o mana in aer si incepe sa miște din ea in acelasi timp in care da si din cap,apoi se apuca sa intre pe strofa si sa urla versurile încercând sa-mi imite vocea.
Bufnesc in ras,iar ea imi arunca o privire peste umar in vreme ce continui sa ii imping leagănul si cu toate ca rad,ea canta mai departe vers dupa vers pana cand vocea lui Bogdan rasuna peste a ei si imi tintesc ochii pe etajul 2 al blocului de dincolo de parc.
-Canta!urla de la balcon si ridica mainile in aer.
Ridic si eu mana in care nu am tigara si ii arat degetul mijlociu,iar el ma saluta in aceeași maniera.
-Hai ca vin jos!ne anunta si dispare in secunda urmatoare de la balcon.
Imi cobor mana si imi reiau ritmul de beat,iar Anastasia continua sa cânte versurile piesei manifest ce face referire la sistem,problemele sociale si la cele guvernamentale.
-Viaţa-i un cadou frumos şi unu de căcat,
E de căcat să trăieşti în România defapt.
Nu că e ceaţă,praf,e un sistem bolnav,
Într-o ţară frumoasă pe care-o fac pilaf
Târfe ordinare cu un singur scop,
Să ne sece pe toţi ca ei să fie-n top,
Nu contează cine moare,dacă moare,cum trăieşte,
Că oamenii se-aruncă de pe blocuri orbeşte,
Că oamenii-şi dau foc,ca nu au de mâncare,
Că se moare în spitale de atâta nepăsare,
Că se spânzură copiii de dor pentru părinţi,
Plecaţi afară,unii cu multă şcoală,
Că n-au mai suportat bătaia de joc,
Politică pe băţ cu Pic şi Poc
Ca-n morții voştri de hoţi cu pretenţii de lorzi,
Genocid cu altă faţă,să vă văd pe toţi morţi!
-Acum!bubuie vocea lui Bogdan si il vad cum vine spre parc,iar vorba lui aruncata,nu e la misto,fiindca e continuarea pentru strofa ce trebuie sa urmeze.
Continui sa tin beat-ul,iar de data asta se alatura Anastasiei si impreuna canta versurile mai departe,iar in scurt timp,pe la balcoane iese brigada,in vreme ce apare și micuțul borfas cu baxul de bere.
Scot portofelul si ii mai dau 50 de lei,apoi il rog sa meargă sa mai cumpere unul,in vreme ce cartierul bubuie si urla refrenul piesei ce a făcut istorie la vremea ei.
-Pastrez restul si de data asta?ma intreaba blondul si rad in mine cand il aud,apoi incuviintez din cap si o zbugheste fericit din loc.
Revin cu privirea pe Anastasia si ii opresc leagănul,dupa desfac baxul si scot cate o bere.
-Vrei?o intreb si intinde mana.
Ii pun o doza intre degete,dupa ii dau una si lui Bogdan,apoi imi deschid mie una si dam noroc inainte sa beam fiecare din berea lui.
-Darius! Sper ca mai ai! Fiindca coboram cu totii in parc si trebuie sa faci cinste ca ti-am adus printesa la concert!urla Mara de la balcon si chicotesc.
Ii fac semn sa coboare si nu durează mult pana cand brigada se strânge in parc. Ne punem pe banci,pe iarba si pe barile la care cândva făceam tractiuni,apoi il mai trimit încă o data pe blond sa mai cumpere bere. Merge fara sa comenteze,fiindca isi face bani de buzunar pe cateva luni de zile,iar noi ne punem la povesti si ne amintim râzând de noaptea în care Anastasia s-a trezit la concertul trupei mele.
-Acum nu iti mai vine sa ne omori,nu-i asa?o ia Mara la rost si ranjeste ca o diavolita.
Anastasia ii arata degetul mijlociu si chicotesc in barba.
-Ti-am zis ca de pune R.I.P mana pe tine nu mai scapi,continua Bogdan si ranjeste ca un drac,fiindca stie ca am asteptat-o ani de zile sa se intoarca acasă.
-Oricum mi-ati facut-o original,raspunde printesa. Dar acum nu-mi pare rău,desi atunci imi venea sa va rup capul!
-Ce faceți huliganilor?
Ridic ochii pe balconul meu cand vocea amuzata a tatei ne intrerupe conversatia si ii fac semn sa coboare jos.
-Hai la o bere!ii cer si imi zambeste,dupa aproba cu o mișcare a capului si se întoarce ca sa dispară de la geam.
In vreme ce il aștept pe el,isi fac apariția Warr si Death care ma iau la pula fiindca nu le-am dat un semnal daca tot sunt in parc.
-Acum ne-am adunat,le raspund si caut bricheta prin buzunare ca sa-mi aprind o tigara.
Anastasia mi-o intinde pe a ei ca sa nu mai fiu nevoit sa pierd timpul cu căutarea focului meu si ma intind sa o sarut apasat pe buze inainte sa-mi aprind tigara.
-Si n-ai putut sa suni?ma intreaba Warr in vreme ce trag primul fum in piept si imi dau ochii peste cap.
-Ai ajuns aici. M-ai găsit. Ce pula mea vrei?
-O bere!pufneste si se intinde sa scoata una din baxul lăsat langa banca.
Ii da una si lui Death,apoi scot eu una cand ajunge si tata,iar dupa ce dam noroc intre noi,ne apucam iar de povestit.
Habar n-am cand se scurg orele,iar berile dispar una câte una si ii trimit la un moment dat pe doi dintre borfasi sa cumpere mai multe baxuri,ca sa nu-l mai chinui pe copil,insa cand il vad ca pune bot,ii intind inca o bancnota de 50 de lei și ii fac cu ochiul. Imi sare in gat de fericire,iar eu il îmbrățișez și il pun la mine in poala.
-Ramon!il striga ma-sa de la scara cand iese afara din bloc si toti ne țintim ochii pe ea. Hai sa mănânci!
-Nu vin mama! Nu mi-e foame!
-Hai copile ca n-ai mâncat nimic azi!
Pufneste.
-Vin mai târziu,acum vreau sa stau aici cu R.I.P!ii zice,iar tocilara clatina din cap,dupa intra in scara si chicotesc in barba.
-Ia zis,ii cer si isi intoarce ochii pe mine. De unde ai tupeu daca te-a născut ea?vreau sa stiu,iar blondul surade ca un drac.
-Am prieteni in cartier,dar nu sunt pe placul mamei,insa mie îmi place sa ma joc cu ei.
„Misto! Un fel de Anastasia,doar ca varianta masculina.”
Rad pe infundate in urma gandului si imi mut ochii pe printesa mea. Ii intalnesc privirea,iar in ea observ cum se topește pe dinauntru ca-l vede pe micut la mine in poala.
„Ah! Sa-mi bag pula de nu sunt curios in draci daca am lasat-o sau nu gravida! Fiindca de este,o sa-mi bubuie inima de fericire! Numai cand ma gândesc ca am sa fiu tatăl unui micut borfas sau a unei micute printese mi-o ia interiorul razna.”

************************************

Cu toate ca puteam sa o las asa si sa nu scriu nici un vers in capitolul asta,n-aveam cum sa nu profit de situație și sa-i aduc in prim plan pe baietii de la Mafia care asa cum am spus si la începutul cărții,ii consider niște titani in domeniul lor. Iar daca sunteți curioși cum suna versurile,pentru cei care nu asculta B.U.G Mafia,las mai jos clipul piesei poate va interesează.