Borfașul 🔞

Capitolul 36

 Anastasia:
 În urma cu 14 ani...
 
Dupa alte doua săptămâni trecute ajung sa arat si la fata bine,nu doar pe trup,dar cu toate astea inca mai am câteva locuri ce ma dor printre coaste,insa disconfortul nu mai e atat de mare încât sa nu ma pot misca in voie si dupa bunul meu plac. Iar pentru ca pe dinafară am ajuns sa fiu din nou fără cusur,cu exceptia micuțului semn ce mi-a rămas puțin deasupra buzei de sus fiindca mi-a fost sparta,dar pe care il acopar mereu cu ruj,nu mai am altceva care sa denote faptul ca am trecut printr-o bătaie sora cu moartea decat daca te uiți foarte atent la nasul meu ce are o tentativa de a fi stramb.
Insa,pentru ca astea sunt aspecte minore,mama încearcă sa ma pună în contact cu lumea de cand toate au revenit în viziunea ei la normal și ma scoate zilnic din casa sub pretexte diferite. Ba ca trebuie sa duc gunoiul sau sa-i cumpar ceva de pe la alimentara,ori ca in cazul de fata,sa ies ca sa ii cumpăr pâine.
-Scuze,zic imediat ce plătesc franzelele si ma intorc cu ele în brate,iar in viteza cu care vreau sa ies din brutărie ma lovesc de un trup.
-Ana?
Ridic privirea și raman blocata cand vad peste cine am dat. Ovidiu ce abia intra in brutărie,se uita la mine cu ochii mari si inghit in sec,apoi imi dreg glasul ca sa-i raspund.
-Buna. Ce faci? Nu te-am mai văzut de ceva vreme.
-Numai ce m-am întors din Germania ca sa-mi renoiesc viza.
-Aha...raspund cu jumătate de gura.
-Tu ce faci? Cum ești?
„Sunt moarta,chiar daca par vie.”
-Si eu pe aici,raspund fara nici o inflexiune in glas.
Se incrunta abia vizibil,dupa ma prinde de un brat si ma scoate din brutărie.
-Ce naiba ai pățit?intreaba direct de cum ajungem pe trotuarul bulevardului principal.
-Adica?raspund in schimb si ma uit oriunde,numai la el nu.
-Am auzit ca ai fost batuta,rostește pe un ton jos.
Stramb din nas si imi inclestez imediat maxilarul cand imi amintesc ce s-a petrecut după acea lupta pe care am pierdut-o.
-Baietii mi-au spus ca ai fost prin spital,apoi ai dat iama in cartierul vecin si i-ai rupt pe aia cu bata,in special pe muista de Crina.
„Crina...”
Chicotesc cand mintea mea pronunta numele ei cu unde demonice la mine in cap.
„Idioata aia a ajuns aproape moarta la spital,iar dupa ce a fost băgată in operație ca sa ii repare genuchiul ce i-a fugit de la locul lui,au dat iama peste ea polițiștii. Si,desi nu mi-a pronunțat numele prin vreo declarație cel mai probabil de teama ca am sa o omor,tata a facut legăturile si bănuiesc ca s-a prins cine e faptasul. Fiindca i-am promis ca o sa afle sub o forma sau alta atunci cand am sa pun mana pe cea care a început bătaia pe dig,iar in acea zi când s-a intors de la munca,am văzut în privirea lui ca a inteles faptul ca eu sunt responsabila de starea ei deplorabila. Dar de atunci și pana acum n-a deschis niciodată subiectul. A murit la fel ca cel mai mare secret pe care amandoi l-am îngropat în adancurile noastre,insa sunt constienta ca datorita bataii pe care i-am aplicat-o Crinei,mai poseda inca unul pe langa cel dintâi.”
-Ana? Ma auzi?
Clipesc de cateva ori pana sa ies din ganduri,dupa imi tintesc ochii in ai lui si il privesc inexpresiv.
-Ce?intreb sec.
-Ce naiba ai?
-Ce am?raspund si incep sa rad in mine pentru cateva secunde.
Intunericul inca o data isi face simțită prezenta prin fiinta mea si imi baga din nou mintea in bezna lui.
-Am pe dracu Ovidiu dacă te interesează,iar daca nu ma debarasez cat mai repede de el,o sa ajungă sa-mi faca felul,continui printre buze pe un ton monstruos,iar el se uita cercetator la mine.
-Nu stiu ce cacat se intampla cu tine,dar imi pari putin cam mult sarita de pe fix.
Bufnesc in ras,dar undele de amuzament lipsesc cu desavarsire. Rad mai rau ca un drac,iar Ovidiu clatina din cap imediat ce ma aude.
-Ai devenit nebuna intre timp?
„N-am cum sa mai fiu sănătoasă la cate am facut si mi s-au întâmplat.”
-In lumea in care m-am aruncat de mica si pe care o cunosti la fel de bine ca mine stii ca n-ai cum sa supraviețuiești daca nu dispui si de un gram de nebunie.
Ofteaza.
-Spuneai ca vrei sa te debarasezi de dracu,schimba placa putin doar ca sa nu-mi mai atragă atenția ca ma comport ca o dementa și incuviintez din cap. Si cum vrei sa faci ca sa reușești?intreaba si ridic din umeri.
-Vreau sa scap,raspund cu ochii in ai lui si cu mintea departe.
„De preferat as vrea sa scap in bratele borfasului pe care il iubesc,insa,cum lucru asta nu e posibil,cel mai probabil am sa sfarsesc tot la dracu. Fiindca din câte imi dau seama,ajung sa fac intr-un fel sau altul lucrul asta posibil fara sa vreau.”
-Vrei sa fugi?intreaba si incuviintez din cap. La R.I.P?continua si dau negativ de data asta. Atunci?
-Nu știu,raspund oftând zgomotos.
Cade pe gânduri in timp ce eu ajung sa ma uit in gol,iar imagini cu borfasul meu incep sa-mi ruleze prin minte.
„Imi pare rău...dar nu pot sa sa iti inchid viata. Nu pot sa risc nici macar o secunda ca tu sa te pierzi de tot in intunericul din care nu de mult ai iesit. Indiferent de ce simt pentru tine n-am cum sa te las sa ma urmezi in Iad. Ai reușit sa strălucești mai tare decât orice golan sau om normal de pe strada. Iar dacă destinul a hotărât sa ajungem la o bifurcatie de drumuri,sunt nevoita sa te eliberez. Nu fiindca imi doresc lucrul asta,ci pentru ca e necesar.”
-Ana?
Imi tintesc ochii pe chipul lui Ovidiu cand il aud,dar imi ia cateva secunde pana sa-l vad clar,apoi imi arcuiesc întrebător o spranceana in directia lui.
-Nu iti mai pun întrebări despre ce sau cum,fiindca vad ca nu vrei sa dai nimic din casa,insa,dacă iti doresti într-adevăr sa te faci nevăzută,pot sa te ajut.
-De ce?intreb imediat si mijesc ochii pana cand abia îl mai vad printre gene.
-Pentru ca ești o proasta,de aia!imi tranteste răspunsul,apoi pufneste pe nas. Cum de ce?intreaba imediat aproape scandalizat. Suntem ca frații. Ne ajutam între noi. Si nu trebuie sa fiu vreun geniu ca sa-mi dau seama ca ai intrat intr-un cacat mai mare decat tine si din care nu mai știi cum sa mai ieși.
Oftez,iar umerii imi cad,renunțand sa mai am o atitudine batoasa.
-Cum propui sa ma ajuți Ovidiu?vreau sa stiu,iar el își trece o mana prin par,dupa inspira de cateva ori adanc,inainte sa-mi vorbească.
-Pot sa te scot din tara. Sa-ti ofer sansa unui alt viitor,dar trebuie sa nu spui nimic la nimeni. Nici macar lui R.I.P,altfel oriunde o sa ma prinda,o sa ma rupa cu bătaia daca afla ca te-am ajutat sa fugi.
Cad pe gânduri,iar posibilitatea ca pot sa trec dincolo de granițe incepe din senin sa-mi surâdă.
„Nu m-am gândit asa departe,dar asta e o șansă la un milion ca sa ma fac nevazuta si nimeni sa nu mai dea de urma mea.”
-Ma bag!raspund imediat ce ma hotarasc ca e singura varianta în care pot sa scap dintr-un foc de toata lumea.
-Bine,dar ai de unde sa faci rost de niște bani?intreaba si ranjesc imediat ca o scorpie.
-Vin dintr-o familie de bani gata,ce dracu de întrebare e asta?vreau sa stiu,iar el chicoteste in barba.
-Bun! Atunci ne vedem la sfârșitul săptămânii in spatele blocului la miezul nopții. Fa rost de cat mai mulți bani,fiindca o sa ai nevoie de fiecare leu pana reușesc sa iti fac rost de un loc în care sa-ti câștigi existenta.
-Pai si cu vameșii cum facem?intreb,iar o sclipire draceasca ii apare in ochii de culoarea caramelului.
-Cunosc câțiva care pentru o suma frumușică sunt capabila sa închidă ochii la orice.
-Pana la urma ce faci tu dincolo?raspund in schimb cu o intrebare si se abține sa nu rada.
-Lucrez legal,dar ma mai ocup și de afacerile lui Snik,raspunde si inteleg exact la ce se refera cand ii pronunta numele celui ce a fost capabil sa ma scoată din foc.
Dacă e implicat în afacerile lui Snik,înțeleg de unde cunoste si vameși care sa închidă ochii la orice pentru bani.
„Face trafic de droguri...”
-Am înțeles...raspund pe un ton meditativ.
-Bine...sopteste si rupe distanta dintre noi,apoi ma îmbrățișează,iar dupa ce ma mangaie de cateva ori pe spate,se desprinde de mine și fără sa mai zică nimic intra inapoi in brutărie.
Privesc in urma lui preț de cateva secunde,in care inima mea o ia razna numai cand mintea mi se gândește la faptul ca urmeaza sa dispar.
„Asta da bomba pentru ai mei,dar in special pentru tata. Dupa cate am facut,asta o sa-i puna capac. Sper doar sa-l mai tina inima si sa nu-i pocnească de la atâtea lucruri ce s-au întâmplat intr-un timp atat de scurt din cauza mea.”
Imi scutur capul imediat ce imi revin in fire si pasesc pe trotuar ținând inca cele doua franzele la piept.
Merg fara sa observ vreun chip in jurul meu cu toate ca lumea trece pe lângă mine,doar ca in ochii mei fiecare om apare precum o umbra cenușie ce se pierde precum fumul in vant.
Continui sa pasesc spre intrarea în cartier cu mintea imprastiata intr-o multime de locuri,iar cand cotesc sa fac dreapta dupa colt,dau nas in nas cu Darius si prin ceata ce-o am pe ochi,reusesc sa-i vad buzele cum i se curbeaza intr-un mod ce denota doar fericire ca m-a întâlnit.
„Soarta asta chiar isi bate joc de mine! Dar chiar nu mai știe sa mai puna putin frana? Ma tine incontinuu doar intr-un carusel interminabil de emoții și trairi ce reusesc sa ma faca cu capatana.”
-Printesa...murmura,iar bratele lui se strang cu iubire in jurul meu cand se apleaca sa ma îmbrățișeze la pieptul sau.
Inima imi scapa o bătaie,iar raul ma cuprinde instant fiindca nu m-am pregătit pentru întâlnirea asta. Ma asteptam sa ajunga saptamana viitoare acasa,dar viata asta reuseste in fiecare zi sa ma surprinda,iar in ultima vreme o face intr-un mod tot mai neplacut.
Dacă alta era situatia,m-as fi bucurat enorm sa-l vad pe brunet mai repede acasă,acum,când știu ce urmează sa fac,as fi vrut sa aman inevitabilul asta pana cand poate găseam o cale sa-l evit întrutotul. Si mi-ar fi ieșit,având în vedere ca urmeaza sa dispar,dar se pare ca destinul chiar vrea sa-mi inchei toate politele inainte ca lucrul asta sa se întâmple.
„Joac-o pe asta Anastasia! Si fa-o intr-un asemenea hal incat sa iti asumi faptul ca urmeaza sa arzi nu doar destinul tău,ci și pe al lui. Dar mai bine cu sufletul in flacari si in libertate,decat cu el total in bezna si inchis in spatele gratiilor.”