Borfașul 🔞

Capitolul 38

R.I.P:
În urma cu 14 ani...
 
Privesc in urma ei vexat fiindca nu stiu cum sa-mi explic atitudinea,faptele si vorbele ei,iar dupa ce dispare dupa colt ca o naluca si intra in cartier cu o asemenea viteza de mai ca nu scoate fum din picioare,imi scutur capul,apoi cu inima grea ma pun sa caut verigheta ce mi-a aruncat-o intre ochi.
„Ce pula mea s-a intamplat cat timp am fost plecat? Am lasat-o bine și o gasesc in pragul nebuniei.”
Oftez cu amaraciune,dar si cu nervi in urma gandurilor,iar cand gasesc bucata de aur pe jos,imi scot lanțul de la gat și o pun pe el.
-Trebuie sa aflu de la ce au apucat-o pandaliile,mormai in vreme ce imi prin lanțul înapoi la baza gatului,apoi i-au franzelele de pe jos si pasesc spre o banca de pe marginea trotuarului de la bulevardul principal.
„Daca vine vreun amarat,sa aiba ce sa bage la maț pe ziua de astăzi.”
-R.I.P!
Intorc capul atunci cand il aud pe Bogdan ca urla din cartier si il vad cum grăbește pasul spre mine.
Bag mana în buzunarul din fata de la blugi și imi scot pachetul impreuna cu bricheta,apoi imi aprind una si trag din ea pana cand blondul ajunge langa mine.
-Salut!spune si intinde mana dreapta in directia mea.
-Ce faci?raspund in vreme ce dau noroc cu el.
-Acum am coborât din casa. Trebuie sa merg pana la magazin. Tu ce faci? Cand ai ajuns?
-Nu de mult,replic pe un ton egal si ne punem amandoi in miscare.
Duc tigara la gura in timp ce il vad ca ma studiază si imi arcuiesc iritat o spranceana.
-Ce ai?vreau sa stiu,dar mai mult mormai cuvintele.
-Aaa...nimic,dar ma gândeam sa te previn in cazul in care dai peste Ana pentru ca intre timp a sărit putin de pe fix.
„Nu mai spune...nici nu mi-am dat seama...”
-Ce a pățit?intreb in vreme ce eliberez fumul printre buze.
-Nu prea știu...tot incercam de o luna sa vorbim cu ea,dar mai mult prin casa e,iar cand iese afara se ascunde de noi.
„Oare de ce? Ce ai pățit printesa?”
-Si? N-ai nici o pista?
Ofteaza.
-Nu știu concret ce are,dar nu de mult a bagat-o pe Crina in spital. Asta după ce a ieșit ea de la urgenta.
Ma opresc pe loc cand aud si intorc in reluare capul spre el.
-A fost in spital?intreb pe un ton masurat,dar oricât as incerca sa-mi pastrez calmul,narile ma dau de gol.
Fiindca mi se dilata si incep sa respir ca un demon furios.
-Stai! Nu știai?raspunde idiotul si ii trantesc un pumn direct in umar.
O fac cu ciuda,iar el se misca doi pași in lateral din cauza impactului.
-Daca știam m-ai întrebam?ma rastesc la el,iar vocea mea groasa,se aude ca un bubuit de tunet.
Se schimba la fata,iar controlul meu e pe cale sa cedeze definitiv in secundele ce urmează daca n-are de gand sa scuipe afara tot ce stie.
-Vorbeste in pula mea tot ce știi...harai si-l privesc ca un turbat.
-Nu prea știu!ridica tonul. Doar ca ne-am trezit toti peste noapte cu vestea ca a fost internata in spital,apoi n-a durat mult si a dat buzna in cartierul vecin,incepe sa povestească pe repede inainte ca sa nu riște sa-i mai fut una. A batut-o pe Crina de a bagat-o in spital,iar rapandulele de la scara ei au incasat-o la randul lor atat de la ea,cat si de la caine,dar si de la noi,cu toate ca cel mai probabil a sperat sa nu-i dam de urma atunci cand a fugit ca sa nu o luam la intrebari.
Imi inclestez maxilarul si arunc tigara pe jos,apoi imi strang degetele in pumni si incep sa pasesc apasat spre brutărie.
-Unde mergi?
-La dracu!raspund nervos.
Se tine dupa mine pana cand ajung la brutăria cu pricina si scot portofelul de la spate ca sa cumpăr niște pâine pentru casa,dar si doua franzele pe care ii cer  vanzatoarei sa mi le pună într-o punga separata.
-Cum merge cu muzica derbedeule?intreaba chicotind doamna ce e de-o seama cu mama. Am înțeles de la fiică-mea ca tu si baietii tai sunteți pe val.
Nu ii răspund si ii fac semn sa incaseze mai repede banii.
-Dar figurant mai ești!exclama nemultumita si inspir brusc.
„Daca mai scoate un sigur cuvânt,am sa sparg cu siguranta ceva de pe aici.”
-Oricum,sa ai succes...
-La revedere!i-o trantesc si o intrerup din ce mai voia sa spună,apoi i-au cele doua plase si ies ca o furtuna din brutărie.
-Mergi acasă?intreaba Bogdan de cum ajungem in bulevard.
-Nu,dar vii cu mine,raspund si ii fac semn sa ma urmeze.
Nu comenteaza nimic si merge in acelasi pas cu al meu pe trotuar.
Cand ne oprim la magazinul mixt din colt,incep sa fac pe repede inainte cumpărături pentru casa si ce cred eu ca are mama nevoie prin camara,apoi ii dau câteva traiste si lu Bogdan sa care.
-Unde pot s-o găsesc pe taratura aia?intreb in vreme ce ne intoarce in cartier.
-Da dracu s-o futa,de unde sa știu? O găsești noaptea pe la vreun colt de strada cu siguranta,dar la ora asta nu stiu. Poate in cartier? Habar n-am.
-Hmmm...zic meditativ in vreme ce incerc sa imi fac o idee despre ce ar putea fi vorba.
„Oare s-au luat la cearta din cauza mea? O fi comentat muista aia ceva si la printesa i-o fi sărit tandara? Ar putea fi un motiv plauzibil. Dar de ce dracu nu mi-ar spune? Știe prea bine ca nu sunt genul care sa se încurce cu nimeni. I-am jurat ca am sa fiu doar al ei...atunci?? Ce s-a putut intampla de a clacat? Fiindca ii trebuie un motiv al dracului de bun ca sa renunțe dintr-odata.”
-Vrei sa ma interesez de curva aia?aud vocea lui Bogdan in timp ce pasii ne duc tot mai aproape de cartier.
-Da,raspund ferm de data asta.
Incuviinteaza din cap,iar cand ajungem intre blocurile gri,ii cer sa lase toate sacosele la usa alor mei,in timp ce eu fac o oprire la scara vecina si urc pana la etajul 3. Agat plasa cu cele doua franzele de clanta si stau câteva secunde pe loc sa vad daca aud ceva de dincolo de usa,insa nici musca nu ajunge la urechile mele.
„O fi singura?”
Dau sa bat,dar mana mi se blochează la jumătatea distantei.
„Mai bine aflu ce naiba a pățit. Ca de nu s-a calmat inca,am sa fac și mai rau daca ma vede acum in prag. Asa...daca aflu motivul,pot sa încep o discuție exact asa cum imi place mie. Adica cu subiect si predicat. Fiindca urăsc sa ma invart dupa deget. Întotdeauna am fost omul care a spus in fata tot ce a gândit si a simțit indiferent de motive si de cauze.”
Las mana sa-mi cada pe langa corp imediat ce ma hotarasc sa schimb macazul si cobor cele trei etaje fara ca macar sa le simt,apoi ies în caldura umeda de afara și pasesc spre scara mea. Chem liftul si urc pana la 5 in timp ce ma gandesc de unde sa incep si unde sa termin.
„Prima data trebuie sa ajung la panarama aia in cartier. Acolo cu siguranta am sa gasesc pe unul care sa o fi văzut ca sa aflu pe unde își face veacul.”
-Si apoi sa vezi omor ce am sa-i dau la parasuta aia pana cand o sa-mi zica si ce țâță a supt de la ma-sa,harai printre dinti in timp ce ies din lift,dupa descui usa de la apartament si adun toate plasele ce le-a lăsat Bogdan pe pres.
Intru in casa si le trantesc pe toate pe masa din bucătărie,dupa fac stanga imprejur si ies din apartament mai mult in viteza.
Dupa ce incui usa,incep sa cobor pe scari fiindca deja liftul il aud cum e chemat la un alt etaj,iar cand ajung din nou in caldura umeda de afara,imi scot o tigara in pachet si mi-o aprind.
Trag din ea fum dupa fum si grăbesc pasul spre cartierul vecin,unde îl găsesc pe Bogdan care intreaba deja pe cretinii de pe acolo dacă au vazut-o azi pe taratura de care vreau sa dau neapărat.
-Dar ce treaba ai tu cu ea?comenteaza un gauzar din sloata ei de prosti,iar pumnul meu face contact direct cu muia lui cand ajung langa Bogdan si ii iau pe toti prin surprindere,fiindca atat de concentrati au fost incat nu m-au observat.
-O cauta moartea,dar vad ca și tu umbli dupa ea cu lumânarea,marai pe un ton sumbru si face ochii la mine cât cepele.
-R.I.P!icneste,iar teroarea ce i se citește pe chip,face ca frica ce ii curge prin vene sa nu îl mai faca constient de faptul ca ii curge borșul din nas.
-Vorbeste futu-te-n gura,altfel ma-ta o sa te pupe rece!il amenint in vreme ce il privesc furios.
Face un pas in spate,iar labagii de pe lângă el fac cale întoarsă si incep sa fuga.
-Chiar ca ești moartea printre ei,chicoteste Bogdan in timp ce privește cum s-a spart gasca de cacanari. Nu doar cu numele,continua,iar buzele mi se ridica intr-un mod sinistru.
-Daca nu vorbești...marai si las amenintarea in aer ca sa-si faca el cele mai negre scenarii posibile.
Inghite in sec,dupa continua sa se uite speriat la mine,iar cand da sa deschida gura,buzele i se misca,dar nici un sunet nu iese printre ele.
-Ce mortii ma-tii?spune blondul de langa mine pe un ton dezgustat. Te-ai pisat pe tine? Asa băiețaș de cartier ești tu?intreaba,iar la final il scuipa.
-Eu...zice cu voce tremurand. Nu stiu ce vreți de la mine.
Ridic pumnul direct,iar ochii ii ies din orbita.
-Sa-ti reamintesc?intreb,iar el clatina imediat din cap.
-Nu! Stai! Crina! De ea era vorba nu?
-Nu! De ma-ta!exclam sarcastic.
-Bine! Bine!spune repede. Nu știu ce face,fiindca n-a mai ieșit în ultimul timp din casa. De cand femeia ta a batut-o,n-am mai vazut-o.
„Femeia mea...femeia care tocmai mi-a aruncat verigheta in fata si a fugit de mine mâncând pământul,realizez ca a cam dat de dracu. Si nu stiu cum se face ca eu nu știu absolut nimic de lucrul asta. Cat despre draci,ii cunosc pe toti. Ce cretin sau cretina a putut sa îndrăznească sa mi-o supere?”
-De ce?intreb printre dinti si las pumnul jos.
Ridic cealalta mana,da doar ca sa mai trag un ultimul fum din tigara,dupa o arunc pe jos,iar in timp ce eliberez fumul,băietasul asta ce e pisat pe el,incepe sa vorbească.
-Nu am fost acolo,dar știu ca intr-o noapte brigada s-a luat de ea. Era pe dig,dupa am auzit ca a ta a intrat în spital,apoi n-a durat mult si a venit sa isi ia revansa. Asa a ajuns și Crina sa doarmă pe la urgenta,turuie cu viteza si imi zice totul fără sa respire macar.
Fac stanga imprejur si imi strang degetele cu putere in pumni.
-Unde sta taratura?harai in timp ce ma indepartez de el.
-A doua scara! Fata in fata cu garajele! La etajul 4!
„O omor!”
Un marait grav mi se ridica din piept în vreme ce nervii ma acaparează si pietricelele de pe asfalt scrasnesc sub papucii mei atat de apasat calc.
-Ce faci?vrea sa stie Bogdan cand ma ajunge din urma.
-Merg sa ii rup teasta,raspund cu un glas atat de încărcat de intuneric,incat nu imi recunosc propria voce.
„Dar asa ma manifest in cea mai pura forma a mea. Pe care niciodată n-am scos-o la iveala atat de mult cum sunt pe cale sa o fac in clipele ce urmează.”
-Trebuie sa vad asta!exclama blondul si chicoteste ca un drac.
Nu-l bag in seama,iar cand ajung la scara pe care mi-a indicat-o pisorcosul ala,izbesc usa din fier cu putere de perete,apoi urc pana la etajul 4 pe scari.
-Care pula mea e usa?intreaba Bogdan de cum ajungem pe palier si incep sa bat cu pumnii la fiecare in parte.
Sunt doar 3 uși pe coridor,iar dupa ce ma asigur ca bataile rasuna atat de tare ca ar putea sa scoale si mortii din groapa,imi impreunez bratele la piept și aștept.
Doar doua dintre ele se deschid,iar in timp ce la una iese o bratranica,la cealalta apare curva in cauza.
Ma reped spre ea si incepe sa tipe in vreme ce nu știe cum sa închidă mai repede usa,insa mai ca nu o scot din țâțâni cand ma izbesc cu umarul de lemn si o arunc pe taratura in cur in mijlocul holului cand trantesc usa de perete.
-Hai muisto ca avem de discutat,harai in timp ce imi bag o mana in parul ei si o scot din casa tragand-o dupa mine.
-Auuuuu!!! Da-mi drumul!!!tipa disperata si isi baga unghiile in pielea mea in speranța că am sa o eliberez.
„Nici o șansă! Asta astăzi moare de mana mea!”
-Acum vrei sa-ti dea drumul? Pana nu de mult ai fi făcut orice ca sa i-o sugi!ii tranteste Bogdan adevărul in fata pe un ton batjocoritor.
-Nu! Lasa-ma! Da-mi drumul R.I.P!striga de o aude toata scara,dar mi se rupe efectiv de oricine si orice.
Fara sa scot un cuvânt,continui sa o trag dupa mine pe scari si se impleticeste,iar de multe ori ajunge pe jos si o târăsc cu dușmănie dupa mine. N-am mila nici macar o clipa de ea,iar lumea de pe la etaje isi face cruce cand trecem prin fata lor.
-Ce ai mai cu fata?se rasteste una la vreo 60 de ani si ridica polonicul la mine.
-Vezi-ti de oalele tale mamaie,raspund in schimb.
-Asa te-a învățat ma-ta sa te comporti cu o fata?intreaba alta un etaj mai jos.
-Cu o fata cuminte nu m-a învățat sa ma comport asa,dar cu o vagaboanta,da!exclam in timp ce curva suspina si ma implora sa o las.
-Unde o ducem?ma intreaba Bogdan cand mai avem doar un etaj sa ajungem la parter.
-Ai sa vezi imediat,raspund si imi inclestez mai bine degetele in parul ei,apoi o ridic de cap si se prinde cu mainile de tricoul meu imediat ce ajunge sa stea in picioare.
-Te rog R.I.P! Lasa-ma in pace!implora cu voce tremurand si cu ochii in lacrimi.
Din nou tac și imi continui drumul cu blondul pe urmele mele si cu ea obligata sa meargă dupa mine.
Ieșim din cartier cu urletele ei de disperare pe fundal,insa nimeni nu ii sare in ajutor. Muistii de mai de vreme se afla la o scara in celalalt colt de cartier,dar nici unul nu îndrăznește sa se apropie macar un pas de noi.
„Normal! Stiu ca bătaia doare,iar cea pe care o dau eu e una pe care n-ai cum sa o uiți cate zile ai avea.”
-Ohooo!!!exclama Bogdan incantat imediat ce ieșim din zona ei și ne bagam pe o alee dintre blocurile gri ce duce spre digul din spatele cartierelor.
Ranjesc.
„O sa-si dorească sa nu ma fi cunoscut niciodata. Sa nu-i fi plăcut niciodată de mine. Sa fi stat cat mai departe de persoana mea. Fiindca am sa o aduc intr-un hal de agonie ce o s-o faca sa-i mai fie frica sa mai iasă pe strada,d-apoi sa se mai apropie de mine ori de printesa mea.”
 
*****
 
De cum pătrundem in depozitul abandonat,taratura incepe sa se agite mai tare si sa urle cu mai multa disperare in glas.
-Ce pula mea?bubuie de undeva din spate vocea lui Snik.
-Suntem noi!ridica Bogdan vocea in vreme ce eu ma indrept spre unul dintre stâlpii de susținere de la scara ce duce la nivelul următor si ma aplec dupa lanțul ce nu de puține ori a fost folosit ca sa lege turnatorii,ori pe cei din alte brigăzi ce voiau sa ne facă felul.
-Ce faci?se rasteste panarama,iar teama ii face glasul sa devina atat de ascutit,incat imi zgârie timpanul.
Continui sa tac,fiindca știu cât de mult afectează psihicul tăcerea in cazurile astea extreme ce lasa mintea celui speriat sa devina si mai paranoica,iar dupa ce o leg cu lanțul de la stalp de unul dintre picioare,ii trantesc un pumn în stomac ce ii opreste pe loc respiratia.
-Taci...vorbesc intr-un final,iar vocea imi haraie exact ca la un monstru. Acum e rândul meu sa pun întrebările.
-Iar eu sa tac?intreaba cu voce chinuita.
-Fa-o si ai sa vezi ce ai sa patesti,raspund in aceeași maniera sinistra in timp ce fac un pas in spate si imi scot pachetul de tigari.
Imi aprind una cu încetinitorul,iar privirea ce i-o trantesc,vad cum o face livada la fata.
-Adu-mi un bici!ridic vocea,doar ca pana se gândește Snik sa faca ce ii cer,apare Bogdan cu unul lângă mine.
-Doar pe asta impletit l-am găsit. Voiai altul?intreaba si ridic din umeri.
-E bun,raspund in timp ce il i-au din mana lui si incep sa pocnesc cu el in aer.
Taratura ajunge sa tremure atat de tare de spaima,incat pica din picioare,iar genunchii ii iau contact cu cimentul spart din depozitul abandonat.
-Te rog!implora cu voce tremurand si ma privest printre lacrimi.
Ma uit la ea impasibil,dupa incep sa pasesc in jurul ei pana cand ajung sa-i stau in spate.
-Ajutooorrrrrr!!!tipa imediat ce biciul impletit musca din pielea ei atunci cand ii rupe tricoul de pe ea,iar urletul ii rasuna cu ecou in spațiul gol.
-Ce pula mea faci R.I.P?intreaba Snik in vreme ce paseste spre locul in care ma aflu si isi șterge relaxat pistolul cu o carpa.
-Taratura asta trebuie sa dea niște explicații,raspund in vreme ce ridic din nou bratul si ii mai trăiesc o lovitura pe spate.
Duc tigara la gura si trag din ea cu ochii tintiti pe cele doua dungi rosii ce i le-am făcut,iar cat timp fumul imi ajunge in piept,ii mai fac una.
-Te roggggg!!! Lasa-ma in paceeeee!!!tipa si se chirceste pe ciment,apoi incepe sa boceasca cu suspine.
-Ce răspunsuri cauți?intreaba Snik,iar cand se opreste langa Bogdan vad cum isi inspectează pistolul sa vadă dacă mai are vreo amprenta pe el.
-Anastasia s-a comportat foarte ciudat astăzi cand a dat ochii cu mine,iar din una din alta am ajuns la curva asta. Se pare ca au avut ceva de împărțit si trebuie neapărat sa aflu,harai spre final si ii lipesc de data asta biciul de picioare.
-Nu știu nimic!urla cu glas sugrumat.
-Hai sa mai incercam o data,propun si ridic din nou biciul.
Icneste,dupa zbiara si incepe sa implore la fiecare lovitura de bici,insa nu spune nimic despre nici o bătaie sau despre motivul de la care a pornit.
-Ai sa o omori,imi atrage Snik atentia dupa vreo câteva minute,in care nu fac altceva decat sa o biciuiesc pe toate partile fiindca incepe sa se zbata cand pe o parte cand pe alta din cauza durerii.
-Spune!racnesc ca un monstru,iar ea deschide cu greu ochii in vreme ce carnea tremura toata pe ea.
Sangele i se prelinge pe piele acolo unde am lovit de mai multe ori in acelasi loc si ii pateaza tricoul albastru ce a devenit doar o zdreanta pentru ca e rup mai peste tot.
-Nu știu ce vrei de la mine!suspina cu dintii clantanindu-i in gura.
-Motivul pentru care ai ajuns în spital,harai din tot sufletul.
Se cutremura mai tare,dupa incepe sa clatine innebunita din cap si ajung la capătul răbdării.
-Taratura asta nu o sa scoata nimic pe gura aia,imi atrage Bogdan atentia. Ii e prea frica,concluzioneaza si incep sa respir greu. Nu știu ce a avut de împărțit cu Anastasia,dar e clar ca a amenintat-o atat de grav incat ar prefera sa moara decat sa divulge secretul.
„M-am prins și eu de lucrul asta,dar speram totuși sa cedeze din cauza chinului si al durerii.”
-Bun!exclam pe un ton ce nu prevestește nimic bun.
Ma aplec si o dezleg cu mișcări bruște,iar lanțul il las intenționat sa-i lovească pielea rănită.
Suspina,iar cand o prind din nou de par,nu mai are puterea necesara ca sa se zbata,doar ingaima intr-una cu voce tremurand sa ii dau pace.
-Ne mai vedem,ii zic lui Snik fara sa o bag în seama si arunc atat biciul cat si tigara pe jos,dupa ii i-au pistolul din mana cand trec pe lângă el. Ti-l las la locul nostru,continui,iar el pufneste.
-Fa bine si-l șterge dupa ce il folosești,imi cere pe un ton nemultumit,in timp ce pasesc spre usa imensa si o tarasc pe curva dupa mine.
-Ce ai de gând sa faci cu mine?ma intreaba,iar cuvintele ii ies inecate printre buze.
-Imediat ai sa afli,raspund pe un ton grav.
Continui sa o tarai pe câmp dupa ce ies din depozit și o fac cam 200 de metri pana cand ii dau drumul la par.
Ma întorc și imi inclestez maxilarul.
-Ultima șansă,o avertizez printre dinti.
-Trage!tipa cu ultima ei suflare.
Si o fac. Cand vad ca nu are nici o treaba și ar prefera sa moara decat sa-mi spuna adevărul,trag,dar nu ca sa-i dăruiesc moartea,ci ca sa o chinui in continuare. Ii tintesc un picior,iar urletul ei e atat de ascutit incat din nou imi zgârie auzul.
-Data viitoare când imi vezi printesa,sa fugi mancand pamantul in directia opusa,incep sa vorbesc pe un ton jos si monstruos. Daca mai aud ca ai mai avut vreo altercație cu ea,următorul glont o sa-ti faca o gaura intre ochi,pricepi?intreb in timp ce ea tremura incontrolabil.
-Esti exact ca ea!imi spune plangand. Va potriviți de minune!
-Ai înțeles?zbier,iar vocea imi bubuie cu unde întunecate ce o fac sa caste in secunda urmatoare ochii.
Incuviinteaza repede din cap,iar eu imi bag pistolul la spate.
-Daca te grăbești,supraviețuiești pana in cartier,ii zic inainte sa ma întorc pe calcaie. Ai face bine sa te misti,fiindca in scurt timp Snik isi lasa amici liberi,chicotesc malefic cu gândul la turma de pitbulli pe care o tine inchisa pe timp de zi în subsolul depozitului șeful grupării.
-Te rog!incepe din nou sa implore.
Ii intorc spatele si pasesc spre cărarea ce duce la dig.
Incepe sa urle in urma mea si imi scot pachetul de tigari din buzunar. Imi aprind una fara nici un stres,iar pana ajung sa trag vreo 5 fumuri,Bogdan ma ajunge din spate.
-Si acum?intreaba de cum isi potrivește pasul cu al meu.
-Acum dai duma in brigada noastră. Oricine o vede pe Anastasia sa ii spună ceea ce tu ai vazut.
-Am înțeles,raspunde imediat si mai trag un fum in piept.
„Dacă cele întâmplate ajung la urechile ei,sper sa ma caute și sa-mi ceara explicații. O data ce unul dintre ai mei ii da de veste,nu cred ca o sa se poată abține sa nu afle mai multe detalii. Iar singura cale de a ajunge toata întâmplarea asta la bruneta ce mi-a dat lumea peste cap e doar prin prisma vagabonzilor din brigada. Fiindca taratura asta stiu sigur ca se teme prea mult pentru viata ei ca sa ma reclame la militie. O fi ea proasta,dar nici in halul ala incat sa faca un cacat mai mare decat ea. Daca ar face-o e constienta ca si-ar pune singura o tinta pe spate. Iar oamenii cu care eu m-am înconjurat de mic nu sunt nici pe departe ce-i mai amabili si drăguți de pe pământ. Cei din brigada sunt pistol cu apa,fata de cei cu care m-am inhaitat de cand am fost doar un puștan. Si cu toate ca am plecat la București ca sa-mi construiesc o noua viata,legamantul dintre noi rămâne pe veci. Suntem frați pana la moarte,iar daca unul dintre noi pica,ne ducem toti la fund doar ca sa-l scoatem de acolo,nu ca sa ne inecam.”