Borfașul 🔞

Capitolul 55

Anastasia:

Ma trezesc cand stomacul imi scoate sunete ciudate fiindca imi este foame și chicotesc usor pentru ca imi aduc aminte de Darius cand eram în Germania și s-a trezit în miezul nopții din cauza asta,dar daca el s-a înfruptat din mine pana cand au dat zorile si am putut sa mergem la magazin ca sa cumparam de-ale gurii,eu am norocul sa fie plina zi acum cand deschid ochii si cu mișcări lente ma dau jos din pat.
Calc pe marmura neagra si pasesc spre baia din dormitor,apoi ma pun sa ma spal pe dinti cu periuta lui,dupa imi aranjez putin parul trecandu-mi degetele usor prin suvitele brunete,iar dupa ce imi fac si nevoile,ies ca o măța din camera pentru ca nu vreau sa-l trezesc.
A condus atat de mult încât cel mai probabil o sa doarmă pana diseară,asa ca,pasind pe vârfuri,trec peste prag si incep din nou sa ma minunez de luxul ce sclipește pe timp de zi in casa lui in vreme ce cobor scarile care duc la parter.
Ma uit prin livingul spațios la tablourile ce reprezinta tot felul de imagini abstracte cu trupuri goale de femei alaturi de tot fel de instrumente muzicale,dupa ma invart in mijlocul încăperii si incerc sa ma hotarasc pe unde sa o iau ca sa nimeresc printr-un noroc chior in bucătărie.
In căutarea zonei in care nu cred ca exista probabilitatea sa gasesc ceva de mâncare,vad in curtea din spate miscare,iar un tip la vreo 20 de ani imi atrage atentia fiindca se plimba desculț si doar intr-o pereche de blugi suflecati la glezne pe gazon de un verde crud fara sa de-a impresia ca are vreun stres pe lume,de parca s-ar simți ca la el acasă si schimb direcția de mers,apoi pasesc spre usa din sticla ce da pe teresa din spate ca sa strig sa dispară de pe proprietate. Insa oricat de tare m-as grabi sa fac lucrul asta,ma impiedic de o problema cand nu imi dau seama cum se deschide ușa din sticla.
-In sfarsit!exclam imediat ce reusesc din greșeală sa o deschid atunci cand dau la limita răbdării cu pumnul in ea,iar lovitura o face sa crape putin.
Destul cât sa-mi pot strecura degetele prin deschizătura si sa pot trage de ea ca sa ies afara,iar cand pasesc dincolo de prag si dau sa ma rastesc la el,cuvintele mi se opresc pe vârful limbii si casc ochii cat cepele.
Ma sperii cand in raza mea vizuala apar de dupa coltul clădirii ce e lipita de aripa din fata a casei,o armata de dulăi,iar cand spun dulăi,chiar sunt niște monștrii de câini,fiindca toti fac parte din rasa Dobermann.
-Aolooooo!!!!!!tip cat ma tine gura si ma intorc pe calcaie in secunda urmatoare,apoi ma reped spre usa cu inima in gat și continui sa tip speriata cand nu reușesc sa o inchid in urma mea. Cum dracu funcționează ușile astea?????ma rastesc,iar vocea mea bubuie cu groaza si ecou in toata casa.
-Anastasia!!!!rasuna glasul gros și foarte ragusit a lui Darius cateva clipe mai tarziu care ce-l mai probabil s-a trezit speriat din cauza urletelor mele.
-Dariussssss!!!! Coboara repede josssss!!!!ii cer panicata si aud cum dupaie pe scari,apoi il vad cu coada ochiului ca aleargă spre mine.
-Ce ai pățit?
-Nu știu sa inchid usa asta!!!!zbier si incep sa dau cu palmele in ea.
-Ce dracu printesa? Mi-ai oprit inima in loc fiindca nu știi sa închizi o usa?intreaba sarcastic si pune palma pe sticla,apoi o împinge pana gand face click si se blocheaza.
Rasuflu usurata,dupa ma uit la el cu parere de rau fiindca am reușit sa-l trezesc cu toate ca imi propusesem sa nu o fac cand m-am dat jos de langa el din pat.
-N-am vrut sa te trezesc,dar un tip umbla la tine prin curte si am vrut sa ma iau de el,dupa au apărut mulți caini si m-am speriat,zic si-mi mut ochii vinovata de pe el,apoi privesc spre curtea din spate si imi ridic sprâncenele fiindca e goala. Unde naiba au dispărut?
Ofteaza,dupa isi trece un brat pe dupa gatul meu si ma lipeste de pieptul lui.
-Tipul pe care l-ai văzut este,Cristi. Si sta la mine impreuna cu părinții lui. Au grija de casa în lipsa mea.
-Ah!exclam in soapta. Iar câinii?
-Cainii sunt ai mei.
-O armata?intreb mirata.
Chicoteste.
-Da. Fiindca am stat la bloc si nu am putut sa cresc unul,cand m-am mutat în București și am reușit sa-mi cumpar casa asta,am luat cate unul,cate unul,pana cand au fost destui incat sa se inmulteasca intre ei si sa formeze o mica armata.
-Dar știi ca rasa asta înnebunește dupa cativa ani,nu?intreb si-mi tintesc ochii in ai lui.
Isi înăbușă cateva hohote de ras cand ma aude,dupa clatina din cap amuzat inainte sa-mi răspundă.
-Cainii astia sunt cei mai protectivi si loiali,Anastasia. Sunt considerati caini ce au creier de om. Sunt cei mai superior din rasa canina. Cat despre sănătatea lor mentala,au nevoie de un stăpân ferm și cu tărie de caracter ca sa-i tina sub control. Fiindca ei ajung sa fie oglinda stăpânului lor. Asa ca nu trebuie sa-ti faci griji printesa,nici unul nu o sa te muste. Sunt dresați de mine si făcuți dupa felul meu de a fi. Nu ataca,decat daca reprezinți un pericol pentru ei,iar tu ești orice,mai puțin un dușman pentru armata mea de patrupede,chicoteste la final. Acum,hai sa-ti fac cunostinta cu ei ca data viitoare sa nu mai urlii ca nebuna cand ai sa-i vezi,continua si ma smuceste din loc cand nu vreau sa ma misc ca sa-l urmez.
-Imi e frica,recunosc si surade sinistru.
-Esti cu mine. N-ar trebui niciodata in viata ta sa simti teama atat timp cat sunt prin zona,Anastasia.
„Ei bine,aici chiar are dreptate. Chiar n-ar trebui sa simt asa ceva daca il am prin apropiere. Fiindca e Darius. Borfasul ce a devenit spaima cartierului si a orașului in care ne-am născut prin felul lui de a fi. Un fel violent,dar totodată corect ce nu s-a dat in laturi de la nimic si nici in spate atunci cand problemele apăreau in fata lui. A trecut mereu prin ele ca un tanc si a rămas neschimbat de-a lungul anilor. Si-a păstrat onoarea si o sa raman la fel de demn pana cand o sa moara,pentru ca e născut drept si cu coloana vertebrala,iar golanul dinauntrul lui nu o sa se încline niciodata dupa cum bate vântul. Fiindca principiile demne de admirat sunt înrădăcinate atat de adanc in sufletul lui,incat nimeni si nimic pe lumea asta nu-l poate afecta. De ce? Pentru ca a plecat de la nimic si a reusit in viata fără sa-si plece capul. A tras cu dintii ca sa ajungă unde este fara pic de ajutor și a dat cu pumnii ca sa înlăture obstacolele ce i s-au pus în cale,iar acum strălucește doar datorita lui si a ambiției ce l-a împins de la spate ca sa meargă doar in fata,niciodata inapoi,ori in stanga sau in dreapta indiferent de ce probleme se iveau la orizont. Fiindca spiritul de luptător s-a trezit de mic inauntrul lui,atunci cand a trebuit sa își facă dreptate cu brutalitate doar ca sa nu se lase calcat de nimeni in picioare.”