Borfașul 🔞

Capitolul 60

Anastasia:

Dupa ce aflu întreaga povestea a fratelui meu vitreg si inteleg de ce ai mei au ținut neapărat sa puna totul pe numele meu fiindca s-au temut sa nu am probleme cu el din cauza faptului ca a ajuns sa se piarda pe drumurile intunecate ale cartierului unde s-a îndopat cu droguri pana cand a ajuns sa fie de nerecunosut,ii dau bani de drum ca sa ajungă cu trenul la Timișoara,iar dupa ce inchid usa in urma lui,revin in living unde s-a adunat toata lumea si imi pun mainile in sold,apoi clatin a lehamite din cap si oftez din tot sufletul.
-De ce n-ati spus nimic?vreau sa stiu,iar mama isi da ochii peste cap.
-Ce voiai sa iti spunem Anastasia?mai ca nu se rasteste la mine. Ca a apucat-o pe un drum fără întoarcere? Aveai cu ce sa-l ajuți? Ori noi ce sa-i facem? Pe ăștia doar popa ii mai poate ajuta,pricepi?întreabă cu scarba in glas.
-De fapt vointa exista in fiecare,intervine Snik in discuție,ce sta alături de Darius si fratele lui Luk,sau cum e poreclit prin cartier,Danger,la insula din bucătărie,iar vocea lui letala o face pe mama sa se tensioneze putin.
Eva observa,iar ca sa o liniștească si sa-i dea de inteles ca nu o sa-i rupa brunetul ei capul,ii zambeste cu blandete,dupa merge spre el si isi înfășoară ambele mâini in jurul bratului sau stang,apoi se intinde sa-l sarute in coltul gurii.
Nervii mei se evapora putin cand vad iubirea cum sclipește în ochii amandurora si ajung sa-i privesc cu drag.
„N-am știut in cartier cine e aceasta Eva,dar imi e foarte drag de ea acum ca am cunoscut-o. Pare un înger pe pământ. Total opusa fratelui ei ce mi-l aduc aminte ca avea o expresie de drac pe chip. Dar cu toate ca are o privire inocenta si o fata de ingeras,sunt sigura ca nu este chiar atat de sfânta. Si asta nu din cauza tatuajelor ce-i pateaza pielea bratelor la fel cum i-o intuneca si pe a lui Snik,dar ma gândesc ca nu are cum sa fie bunătatea întruchipata cand are șarpele langa ea si doarme cu el sub același acoperis. Eva si Snik...păcătoasa si șarpele..."
Ma abțin sa nu chicotesc in urma analogiei pe care o face mintea mea datorita numelor ce zici ca le-au fost predestinate ca sa se întâlnească si sa se împerecheze in viata asta,apoi imi pun o mina serioasa pe fata si il privesc doar pe Snik ce deschide din nou gura,iar glasul lui suna la fel de letal ca adineauri.
-Depinde doar de felul omului cum e construit si ce isi doreste cu adevărat de la viata. Daca vrea sa moara ca un fraier,atunci o sa se afunde tot mai mult prin găurile dintre blocuri si-o sa sfârșească intre ele. Iar cei care s-au născut printre ele si-o sa vrea sa cunoasca lumina din tot sufletul,o sa gaseasca o cale sa de-a cu ochii de ea. Fiindca indiferent din ce clasa a societății provii,poți sa dai gres sau poți sa câștigi prin prisma alegerilor făcute,continua Snik,iar toți borfasii incuviinteza din cap,la fel ca mine,fiindca sunt in totalitate de-acord cu el.
Mama inspira adanc si cu toate ca vad pe fata ei ca vrea sa-i dea dreptate,nu o facem fiindca nu vrea sa recunoscă faptul ca,deși suntem cu toții diferiți,facem parte din aceeași oala unde este o amestecatura totala si-o harababura de nedescris.
„Dar,ca ne convine sau nu,suntem înconjurați de exemple sau antiexemple. Insa asta e lumea in care trăim. Fiindca nu suntem nici unul perfect,dar depinde de fiecare in parte cum isi alege drumul pe care vrea sa meargă. Eu am crescut printre borfasi,dar n-am ajuns o ștoarfă. La fel cum n-a ajuns nici Mara sau Andra,ori restul fetelor ce au stat alături de vagabonzi. Iar baietii desi au dus-o greu,au reușit fiecare sa se ridice cum au putut mai bine și n-au rămas la nivelul de jos,nici n-au decazut sub el asa cum a facut-o fratele meu,care,deși a avut și a facut parte dintr-o familie buna,a călcat stramb si a clacat,in loc sa găsească o modalitate sa se îndrepte si sa schimbe intr-un fel sau altul directia de mers. Dar,asa cum spunea și Snik,depinde de fiecare in parte. Orice om face doar atat cat il duce capul,iar sa o bage pe aia ca n-a avut noroc sau ca viata nu i-a suras,doar ca sa se scoată fiindca s-a afundat singur in mocirla,la nici unul dintre noi nu funcționează. Fiindca scuza asta nu e valabila la ăștia de-alde noi care am fost acolo,știm cu ce se mănâncă străzile si cartierul,dar n-am rămas sa ne inecam in intunericul dintre blocuri. Toti am sperat la mai bine și fiecare am făcut in asa fel incat sa ajungem sa iesim o data la lumina."