Borfașul 🔞

Capitolul 35

Anastasia:
În urma cu 14 ani...
 
Dacă în urma cu 2 săptămâni intram in spital mai mult moarta decat vie,apoi cand am fost cat de cat stabila am ajuns acasă și ma apucase nebunia inca din prima zi în care eram în dormitorul meu și-am ajuns sa-mi doresc sa le rup cu bătaia pe cele trei tarfe,universul a facut in asa fel incat mama sa ajungă mai repede acasă in acea zi,iar pana sa ma schimb eu de haine,ea deja intrase în casa si nu m-a lăsat sa ies din apartament cand m-a văzut pe punctul de plecare.
Dar acum la inca o săptămână distanta de la acea zi,sunt mult mai bine și mult mai in masura sa-mi duc planul la bun sfârșit cu privire la idioatele alea.
„Indiferent pe care am sa o găsesc prima data,am sa o joc in picioare cu toti dracii care ii am pe mine de atata timp!”
Ranjesc ca o scorpie in urma gandului morbid si ma incalt cu adidasii,iar dupa ce trag o geaca pe mine,fluier ca Pain sa mi se alature si impreuna ieșim din apartament fara sa-i mai pun lesa la gat.
Incui usa si las cheia pe ceas,dupa coboram pe scari si ma opresc inainte de a iesi din scara doar ca sa verific împrejurimile.
N-am nici un chef sa dau cu ochii de vreunul din brigada,fiindca nu vreau sa le dau nici o explicație. Ce s-a intamplat,trebuie sa rămână îngropat dacă nu vreau ca Darius sa afle ceva,asa ca,dupa ce ma asigur ca drumul e liber,iar nici unul din prietenii mei nu e prin apropiere,ies din scara si imi bag capul in pamanat pana trec de vecinii adunati pe băncile din dreptul grădinilor.
Fara sa ii salut,imi continui drumul și merg tinta spre crăpătura dintre garaje,unde știu ca ai mei isi tin bâtele ce ii ajuta in cazul in care o rafuiala se starneste din senin in cartier.
-Aia nu e Ana?aud o voce și casc ochii,dupa grăbesc mai tare pasul ca sa ajung in dreptul garajelor,iar cei din parc sa nu ma mai vadă.
Glasul ii apartine Roxanei si ma rog in gand sa nu fie cu Mara sau Andra,fiindca de ele cu siguranta nu reusesc sa scap.
Cu inima batandu-mi cu putere in piept și cu Pain pe urmele mele,ma indrept glont spre locul respectiv,iar dupa ce trag tabla la o parte,bag mana intre garaje si scot o bata prin locul ingust,apoi pun tabla la loc,iar cand ma indrept de spate,arunc o privire în spate si vad cum o parte din brigada vin in directia mea.
-Ana!urla Bogdan,iar eu o zbughesc din loc.
Ma reped spre cea mai apropiata scara de bloc si intru pe usa din spate alaturi de cainele meu,apoi o tai ca sa ies pe cea din fata si dau in bulevardul mare. Fara sa ma mai uit in spate incep ce fug si trag de mine ca sa nu ma opresc,cu toate ca trupul nu imi e refăcut 100%.
Simt cum picioarele ma înțeapă,cum plamanii mi se strang si cum ajunge corpul sa-mi obosească foarte repede,dar cu toate asta nu ma las,iar pana cand nu ajung sa cotesc dupa colt si sa fiu la intersecția cu celalalt cartier,nu ma opresc nici macar o clipa.
-Vai de mine...gafai cuvintele si ma aplec de la jumătate in fata,apoi imi las capul in jos si incerc sa-mi trag sufletul.
Cat timp respir calculat doar ca sa-mi revin mai repede in fire,cainele da târcoale in jurul meu,iar eu ma gândesc dacă e un lucru înțelept din partea mea sa merg peste cei din cartierul vecin doar cu el alaturi de mine,insa mintea mea nebuna nu ma lasa sa cad pentru multe secunde in dubii si imi da răspunsul imediat ca sa activeze imboldul inauntrul meu.
„Poti sa o faci! Dacă nu vrei sa înnebunim amândouă pentru nedreptatea la care ai fost supusa,trebuie sa te razbuni!”
Scrasnesc din dinti si ca un robot ma indrept de spate. Simt cum incep sa ma scurtcircuitez pe dinauntru in urma imboldului ce-l primesc de la vocea ce-a rasunat cu ura in capul meu,iar privirea ajunge sa mi se intunece.
Adrenalina incepe sa-mi pulseze vijelios cand pasesc spre strada si o traversez ca sa ajung pe celalalt trotuar,apoi ma indrept spre unul dintre ganguri cu pasi apasati si intru in cartierul vecin cu toate resentimentele curgandu-mi prin vene.
Ma opresc cat sa scurtez zona atunci cand ajung printre blocuri,iar cand galagia ajunge la urechile mele,ma las ghidata de glasurile adolescentilor ce glumesc și rad pe la una dintre scări.
Marai printre dinti si strang mai tare bata intre degete cand in raza mea vizuala ajung sa vad cine mai exact se hlizeste prin zona,iar cand printre capetele adunate ce sparg seminte pe una dintre banci răsare cel al idiotei supreme,am impresia ca dracu intra in mine si-mi posedata trupul.
Nu mai simt nici o durere și picioarele incep sa mi se miște tot mai repede fara ca macar sa dau semne ca urmează sa obosesc,iar cand ajung la scara cu pricina și toti ma observa,majoritatea se blocheaza,iar restul casca ochii in direcția mea.
-Surpriza!exclam pe un ton monstruos,iar degetele mi se inclesteaza pe bata.
-Tu nu erai in spital?intreaba idioata cand isi revine si sare de pe banca ca arsa.
-Tu nu trebuia sa fii moarta pana acum?raspund in schimb si pasesc nervoasa spre ea.
-Vrei sa te bat din nou?chicoteste cu aroganta,doar ca imi dau seama după ochi ca a intrat în alerta.
Nu raspund,doar ridic mana si incep sa lovesc in stanga si-n drepta cand toti idioții se așteaptă mai puțin.
"Daca aveau impresia si se așteptau sa sar direct la ea la bătaie,si-au luat-o in gura,fiindca trebuie sa le ciomagesc si lor oasele. Cu toate ca nu toți au fost prezenți în noaptea aceea cand eu am luat-o rau de tot,dar daca tot sunt aici,uite cum ajung victime colaterale."
-Ce mortii ma-tii faci?se rasteste unul cand ii lipesc bata pe spate si il lovesc atat de tare incat cade în genunchi langa banca.
-Va omor javrelor!harai,dupa ii dau comanda lui Pain,iar lupul incepe sa-i muste de la mic la mare.
Haosul ce se dezlantuie,face vecinii sa iasa pe la balcoane si ii aud cum injura la capătul exasperarii fiindca iar se stârnește o bătaie în cartier.
Ranjesc,iar ochii mi se fixează pe idioata. Gasca ei nu mai e acum intr-un numar atat de mare ca sa ma pună la pamant si nici nu au tupeul sa sara pe lupul meu. Golanii aia mari nu-s ieșiți afara,iar umpluturile cu care am prins-o nu ii sunt de nici un folos acum. In afara de doi ce se aflau cu ea in acea noapte,dar pe care i-am ciomagit deja acum si Pain continua treaba cu ei foarte bine in locul meu,nu are pe nimeni in care sa isi puna baza ca o sa scape de data asta de mardeala,asa cum s-a intamplat data trecuta.
-Te omor...marai fix ca un demon si vad rosu in fata ochilor cand face cale întoarsă si se repede spre scara ca sa intre in ea.
"Nu atat de repede taratura!"
Ma reped pe urmele ei cu un chicot sinistru reverberandu-mi in gat si ii pun bata pe spate inainte sa apuce sa urce la etajul doi. Se prinde de balustrada ca sa nu isi piardă echilibrul si sa nu facă contact cu cimentul,iar eu imi izbesc cu forta bata de un picior de-al ei. O lovesc cat pot de tare peste un genunchi,iar impactul dintre lemn si carnea ei,ii face osul sa pocnească,iar rotula sa-i plece de la loc facandu-i acum piciorul sa-i stea intr-o poziție nefireasca cu toate ca e acoperit de o pereche de blugi.
Urla ca din gura de șarpe,dar nu-mi pasa si pasesc pe langa ea cu sangele clocotindu-mi in vene.
-Esti tampita?se rasteste plangand la mine si isi strange degetele mai tare pe balustrada,in vreme ce isi lasa ochii in lacrimi sa-i coboare pe genunchi.
-Nu! Sunt doar corecta taratura! Îți dau sa incasezi pentru fiecare lovitura ce am primit-o eu!zbier cu ura in glas,apoi ridic din nou bata si cum nu are incotro pentru ca nu poate sa se miște,i-o izbesc de umar.
Lovitura încasată mai ca nu o arunca dincolo de balustrada si alte urletele de durere se desprind de pe buzele ei.
Aud ușile cum se deschid in bloc,pentru ca ea tipa ca din gura de șarpe si plânge cu suspine zgomotoase,dar pana sa ajungă vreun vecin laanga noi,ii trantesc un șut în piept,iar trupul ii cade ca secerat pe spate.
Da cu capul de cimentul palierul dintre etajele la care ne aflam si un geamat chinui ii iese printre buze.
-Daca iti mai da vreodata prin capatana aia seaca sa mai sari la bătaie cand ma vezi pe strada,adu-ți aminte de ziua asta,replic cu un glas ce picura otrava,fara sa ii bag in seama scancetele. Te asigur ca am sa vin după tine,iar următoarea data cand o sa ne întâlnim ai sa sfârșești moarta,continui in timp ce ma las pe vine și o privesc cu o cruzime ce cu siguranta imi transforma chipul si-l face asemănător cu a unui diavol.
Se uita la minte printre lacrimi și cu teroarea întruchipata pe fata,iar eu ma aplec mai mult ca sa ii soptesc un lucru pe care știu sigur ca o sa-l tina minte toata viata.
-Iar la final ai sa ajungi sa fii masa lui Pain nenorocito,exact cum drogatul tău a fost și a murit,marai incet,dar in fiecare unda din glas mi se simte ura in cea mai pura forma a ei.
-Nu!tipa speriata si chicotesc ca un monstru,apoi ma indrept de spate ca sa o mai privesc o ultima data în ochi și sa-i dau de inteles ca nu glumesc absolut deloc,iar cand ma asigur ca amenințarea mea ii ajunge pana in maduva oaselor,las bata din mana si ii trantesc un pumn atat de tare in gura,ca-mi pocneste pielea de la incheieturile degetelor.
Incep sa rad ca o diavolita ce tocmai a săvârșit un păcat si e mândra nevoie mare de lucrul asta atunci cand ii dau somn,dupa imi iau bata si ma ridic in picioare.
Vad ca in jurul meu incep sa se strângă vecinii si privesc speriați spre taratura batuta si lasata lata pe jos.
-Daca nu sunați la salvare,faceți un bine omenirii,replic cu o haraiala demonica in glas si trec nepăsătoare pe langa ei.
„Daca tata m-a scăpat de o crima,ma gândesc ca nu o sa-i fie greu sa ma scape si de-o mardeala pe care eu am inceput-o de data asta.”
Sigura pe mine si fara pic de jena,trec printre oamenii ce sunt blocati si cobor scarile pana la parter. Cand ajung sa vad prin sticla usii ce da afara din bloc,oftez zgomotos fiindca brigada mi-a dat de urma,iar acum mai bate ce am lăsat în spatele meu alaturi de Pain ce musca ca nebunul dintre cei picați la datorie.
-Ana!exclama Mara de cum ma vede ca ies din bloc si clatin din cap,dupa trec printre trupurile rapuse si fara sa scot un cuvânt,ma indrept spre gangul pe care nu de mult am intrat.
-Ce naiba se intampla cu tine?se rasteste Alina in spatele meu,dar imi vad de drum mai departe fara sa-i raspund.
Le aud pasii tuturor cum se grăbesc sa ma ajungă din urma,iar Pain trece in fuga pe langa mine,apoi cand ajunge la un metru în fata mea incepe sa pășească normal.
-Ana!zbiara si Bogdan,iar eu imi dau ochii peste cap,dupa ii pun bata in brate si privesc tinta spre gang.
Pana acasă nu le mai tace gura si tot încearcă sa afle ce naiba am,doar ca eu continui sa tac ca muta,iar cand ajung in fata scării mele,intru inauntru fara sa arunc o privire în spate.
Cainele ma urmeaza îndeaproape si dupa ce urcam cele 3 etaje,intind mana dupa cheie si deschid usa cu zgomot.
Ma lipesc cu spatele de ea cand ajung pe hol si inchid ochii,dupa las toata adrenalina sa se evapore incet din venele mele si incep sa plang,dar o fac de ușurare,pentru ca deși am rupt-o pe aia cu bătaia,chiar nu-mi pare rău,iar naduful acumulat pana acum in mine,mi se ridica ca prin farmec de pe umeri.
„Sunt un monstru. Acum într-adevăr realizez ca in urma acelei nopți de coșmar ceva rău a luat naștere în mine sau poate doar s-a descătușat ceva demonic dinauntrul meu ce stătea acolo printre umbre si astepta doar un semnal ca sa iasa la suprafata. Dar sincer nu contează care dintre variante e corecta,important este ca acel rau mi-a dat puterea necesara sa ma razbun pentru a doua oara intr-o asemenea manieră incat sa faca un monstru atat de mare din mine,incat sa nu mai permita nimenui sa aiba impresia ca ma poate doborî.”