Borfașul 🔞

Capitolul 9

 Anastasia:

„Incep sa ma rog in gand,cand lucrurile o iau razna si suspin pe infundate fiindca drumul nostru stiu ca duce spre moarte.
-Capul jos!!!zbiară milițianul si calca accelerația.
Mama icneste langa mine,dar nici nu ma uit in direcția ei. Sunt prea speriata ca sa mai respir,darămite sa ma mai misc. Continui sa-mi tin fruntea lipita de genunchi și sa am degetele încleștate pe scaunul din fata.
Simt masina cum derapează pe zăpadă,apoi aud armele cum se descarca si toate produc un zgomot asurzitor in tabla mașinii atunci cand se lovesc de ea.
Țipetele imi raman in gat,iar inima o simt cum mai are foarte puțin si-mi explodeaza. Frica imi curge rece precum gheata prin vene si tremur fara control pe bancheta din spate.
Ridic capul doar atunci cand masina se invarte pe loc si ajung sa ma izbesc cu capul de geam. Mama zbiară cat o tin plămânii,eu in schimb tac ca muta,fiindca nu stiu cum sa reactionez. Mintea imi suferă un scurtcircuit si tot ce vad este ca prin ceata.
O usturime imi pleacă din piept cand ma gândesc prin amețeala ce o am în creier ca asta e posibil sa fie ultima mea zi pe pamant,apoi tot corpul incepe sa ma intepe,iar cand masina se opreste brusc,vacarmul se risipește,doar ca n-apuc sa rasuflu ușurată pentru ca portierele se deschid cu forta,iar eu sunt smulsa de pe bancheta din spate.
In frica ce ma cuprinde,un urlet chinuit mi se desprinde atat de tare din adancul pieptului,incat rasuna cu ecou pe bulevardul principal,iar cand bratul puternic se strânge mai tare in jurul meu,instinctul intr-un final mi se activează si incep sa ma zbat din toate incheieturile.
-Opreste-te!zbiară in urechea mea o voce de barbat.
Intepenesc cand ii aud duritatea si cu lacrimi în ochi,vad cum mama si polițistul sunt ținuți ostatici. Mitraliera ce o are in mana cel ce ma tine strans cu un brat la pieptul lui de nici macar nu ajung cu picioarele sa ating asfaltul,e îndreptată spre locul in care sta fiinta ce mi-a dat viata impreuna cu milițianul.
Mama tace mâlc,dar cu toate astea,o vad cum tremura pe picioare. In schimb gaborul se uita agitat in toate partile,sperând probabil sa se afle vreo patrula prin zona ca sa ne salveze pielea de la moarte.
-Las-o,aud un glas prea cunoscut mie si imi cobor cu încetinitorul privirea.
Il vad pe Darius langa noi si il trage de maneca pe cel ce ma tine strans lipita cu spatele de pieptul lui.
-Da-i drumul de aici! Ce cauți în strada? Ti-am zis sa te ascunzi!se rasteste bărbatul si prin ameteala mea din cap am impresia ca i-am mai auzit undeva vocea.
-Snik...las-o,ii cere din nou.
Bărbatul maraie,apoi ma pune pe jos si genunchii imi cedează din cauza fricii. Aproape ca ma prăbușesc,dar Darius ma prinde la timp și ma îmbrățișează cu putere.
-Ce mortii ma-sii!injura bărbatul printre dinti. Iar tu?intreaba si imi ridic cu teama ochii spre el.
Are pe cap o șapcă si o bandana in culorile armatei ii acoperă chipul pana la ochi,insa răutatea din ei imi e cunoscuta si-mi amintesc intr-o secunda de el.
„E băiatul ce l-a pus în urma cu câțiva ani pe Darius sa se bata cu pustiul acela pentru mine ca sa scap de mana lui si a golanilor cu care era înhăitat.”
-Ia-o de aici si dispăreți amandoi,haraie,iar brunetul ce imi e vecin,incepe sa paseasca spre partea opusa a străzii.
Ma trage cu forta dupa el si intorc capul sa ma uit după mama.
O vad cum răsufla usurata si parca in clipa asta nu i-ar mai pasa dacă mai trăiește sau moare,atata timp cat eu am dispărut din mijlocul Iadului.
-Darius...soptesc plangand. O sa-i omoare?intreb cu dintii clantanindu-mi in gura.
-Nu cred. Cel puțin nu pe mama ta. Ei au problema cu securiștii,raspunde brunetul mormaind pe sub bandana ce o are și el pe chip.
 Incep sa tremur cand ne oprim pe trotuar,unde lumea marsaluieste,fiindca pe strada principala,rândurile se cam strang,pentru ca nu pot trece de cei ce opresc traficul.
Ma uit la baricada ce s-a format pe bulevard,iar inima mi se strânge în piept de teama si cu frica in vene,il apuc strans cu pumnii pe Darius de geaca si incep sa plang.
-Shhh...imi spune incet in vreme ce isi baga nasul in scobitura gatului meu.
Incepe sa-mi șoptească vorbe menite sa ma calmeze,doar ca n-au nici un rost cand știu ca mama e prinsa la mijloc în nebunia ce s-a starnit in oras.
-Tu!urla deodata tipul ce tocmai m-a eliberat si vad printre lacrimi cum isi tinteste trăgaciul de la arma spre mama.
Inima imi scapa o bătaie si frica curge mai rece prin venele mele.
„O s-o omoare?”
N-apuc sa-mi raspund la o asemenea intrebare morbida,fiindca el continua si un oftat tremurat imi părăsește buzele.
-Da-i drumul de aici femeie!ii cere,iar mama se pune in miscare ca un robot si vine spre mine.
Ma uit cu un ochi la ea si cu unul la milițianul rămas in mijlocul străzii,iar cand mitraliera se tinteste pe el,un tipat de groaza imi iese din piept,cand bărbatul trage si ii face gaborului mai multe gauri intre ochi.
Ma ia cu leșin,doar ca mintea imi e atat de blocata,ca nu îmi lasa corpul sa se descarce astfel de tensiune și in loc sa cad din picioare,incep sa vorbesc fara sens.
-Uita-te la mine Anastasia!ridica Darius vocea si imi prinde strans obrajii intre palmele lui.
Ma obliga sa intorc capul si sa-l privesc,dar cand reuseste lucrul asta,vad in ochii lui revolta.
De parca nu-i convine ca am luat parte la asa ceva,dar nici nu-i pare rău ca a merlit gaborul.
„Doamne Dumnezeule! In ce lume am ajuns sa ma trezesc astazi!”
 
*****
 
Deschid ochii mari cand ies din cosmarul in care am fost prinsa in vis si incep sa respir cu dificultate. Ma ridic in capul oaselor si ma uit dezorientata in jur. Desi sunt constienta ca ma aflu în dormitorul din apartamentul alor mei si ca nu mai traiesc acele vremuri,frica imi curge precum otrava prin vene si imi paralizează intregul corpul.
„De ce toate aceste amintiri imi revin sub o forma sau alta in minte? Daca sunt treaza nu exista ceva care sa-mi atragă atenția si sa ma trimita cu pasi repezi inapoi in trecut. Daca dorm,visez acele timpuri si jur ca am sa o fac cu capatana daca nu plec mai repede din acest cartier.”
Suspin in urma gandurilor si imi bag mainile tremurand in par. Ma prind de suvite si incep sa clatin frenetic din cap.
„Am sa innebunesc!”
Ma las pe spate in timp ce plang si ajung sa stau din nou intinsa pe saltea. Incep sa plang pe infundate si inchid ochii cand incep sa ma arda din cauza lacrimilor.
Prin minte imi vine continuarea amintirii din care tocmai m-am trezit și incep sa marai,doar ca sa nu strig.
 
*
 
In urma cu 22 de ani...
 
Intru in scoala cu pasi nesiguri. E început de an și suntem în prima zi de școală dupa ce în decembrie anul trecut a căzut regimul comunist.
Lumea încă e un haos. Oamenii nu stiu ce sa facă in continuare. Desi l-au dat jos de la conducere pe Ceaușescu,iar el impreuna cu soția sa au fost executati,nu stiu cum sa se bucure de victorie,dar am impresia ca mulți au rămas cu o ura colosala in urma revoltei.
Oftez subtil printre buze si mulțumesc in gand lui Dumnezeu ca am scăpat cu viață. Dupa ce mama a ajuns la mine si am plecat din strada in ziua de Craciun,ne-am întâlnit întâmplător cu tata,iar el ne-a dus intr-o casa la ieșirea din oraș. Acolo am stat pana cand totul s-a incheiat,apoi am revenit în cartier,doar ca nimic n-a mai fost la fel.
Desi eram numiți oameni liberi,toata lumea tacea. Desi nu mai eram sub restrictii,nimeni nu indraznea sa mai deschida gura si sa vorbească despre tot ce s-a intamplat.
A rămas totul suspendat in aer si nici macar acum,după atâtea zile de la încheierea revolutiei,nimeni nu știe ce sa zica. Cred ca toți suntem în soc. Iar eu una pot sa zic ca nu mi-am revenit si nu stiu cand am sa reușesc sa o fac. M-a traumatizat tot ce am vazut si inca tremur cand ma gândesc la acele clipe.
-Uite-o!aud o voce ridicata de băiat cand intru pe holul scolii ca sa merg spre clasa si clipesc de cateva ori buimaca.
Pana ajung sa imi dezmeticesc mintea si sa-mi focusez privirea,in mine incepe sa se arunce cu oua.
„Ce Doamne iarta-ma se intampla?”
Cu întrebarea in cap,fac cativa pasi in lateral pana cand ma lipesc cu spatele de zid. Copii incep sa rada si continua sa ma lovească. Unii o fac și cu bucati de creta,iar alții mai îndrăzneți,aduc bureti imbibati in apa și ii izbesc cu putere de mine. Ma las sa alunec pe zid și imi prinde capul in maini,apoi bufnesc in plâns si le ascult insultele ce sunt adresate de fapt tatălui meu.
„Cum ca degeaba a încercat sa oprească el si semenii lui revolta,tot tara a câștigat. Si daca ma întrebați pe mine,foarte bine ca s-a intamplat asa,doar ca nu înțeleg de ce ma persecuta acum pe mine. Nu se bucura ca sunt liberi? De ce vor sa-mi dea mie o lecție?”
Ma scot singura din ganduri,cand in jurul meu se lasa linistea si cu reticienta imi scot capul printre maini sa vad ce se intampla. Ridic ochii plânsi,iar in fata mea sta precum un scut,Darius si pe langa el vad cum toți au incremenit.
-Vreti bătaie? O căutați cu lumânarea? Nu e nici o problema,ca se rezolva imediat,haraie ca un demon întors din Iad,iar mulți dintre cei prezenți vad cum fac cate un pas in spate.
-Tii cu gaborii?se rasteste unul mai cu tupeu,ce rămâne alături de alti cativa in linia întâi.
Darius nu-i raspunde,doar se misca din loc si ii tranteste un șut în piept de il arunca pe holurile scolii pe băiatul din cartierul vecin noua care a indraznit sa vorbească inaintea lui.
Iadul din nou se dezlantuie,iar bătaia ridica vocile tuturor. In ajutor ii vin lui R.I.P,prietenii lui,dar si o parte din brigada cu care umbla si invata cu noi la scoala din cartier.
Ma ridic cu greu de pe jos si incep sa tremur imediat ce ajung sa stau pe picioare. Ma uit la mine cum sunt murdara si uda din cap pana-n picioare,apoi la ce se intampla pe hol si continui sa plang.
-Ana! Vino aici!se rasteste Mara la mine si o caut prin mulțime.
O vad cum trece printre copii ce se bat si ii mai lovește din când în când,doar ca sa nu ajungă sa o incaseze ea,apoi cand se opreste langa mine,ma prinde de mana si ma trage spre un colt mai îndepărtat.
Ma uit la ea recunoscătoare si desi sunt murdara,blonda ma îmbrățișează.
„N-as putea sa spun in cuvinte cat de mult ma bucur sa am asa prietena. Sau prieteni,daca e sa-i includ pe toti cei ce pana nu de mult ma jucam în voie prin cartier. Desi n-au avut de mai nici unele,iar eu nu făceam parte din patura lor sociala,m-au primit in grupul lor,iar acum îmi sar toti in ajutor,fiindca au rămas la fel de uniți precum ii știam. Cand unul are probleme,toti avem,era vorba ce i-a ghidat de cand sunt mici. Și uite ca inca sta in picioare si-n ziua de azi,iar de data asta ajunge sa-mi salveze mie pielea.”
-Multumesc,ii spun cu glas tremurat.
-E in regula. O sa fie bine,sopteste si continua sa ma legene ca sa ma linisteasca.
Inchid ochii și incep sa respir adanc ca sa-mi calmez inima si sa alung in felul asta frica din venele mele,doar ca nu reușesc,fiindca dupa cateva minute,apar profesorii și se baga intre elevi.
Vad cum ii despart cu brutalitate si incep sa se uite la noi cu ochi rai.
-Ce credeți ca faceți aici?bubuie vocea profului de matematica. Cine a început bătaia?
Toti idioții incep sa gesticulează spre R.I.P,apoi spre mine,iar proful ne face semn sa ne apropiem de el.
Cu picioarele de gelatina,ma desprind de Mara si pasesc spre el.
-In biroul directorului!se rasteste la noi.
Inghit in sec si il urmez cu teama. In schimb Darius n-are nici o treaba. Merge drept,cu mainile băgate in buzunarele de la blugi și il priveste pe prof de parca ar vrea sa îl omoare.
Cand ajungem in cancelarie si ne baga in biroul respectiv,incepe sa vorbească cu directorul si sa-i spună lucruri ce n-au nici o baza.
Adevărul e departe de cel pe care il expune el,pentru ca si-a făcut o idee eronata despre ceea ce s-a intamplat pe holurile scolii.
-Pustiului i s-au aprins călcâiele dupa fata si a început sa se bata. L-a călcat în picioare pe celalalt baiat,iar restul scolii a sărit în ajutor ca sa-i despartă.
Ma abțin sa nu pufnesc,in schimb Darius chicoteste.
Atat proful cat si directorul se uita cu asprime la el,doar ca brunetului prea puțin ii pasa.
-Vrei sa te exmatriculez?il intreaba,iar Darius ridica nepăsător din umeri.
-Pe ce motiv?
-Ca te-ai bătut!
-Dar de ce am facut-o?il intreaba,iar tupeul cu care il infrunta pe director,il face pe pupincuristul de mate sa se abata asupra lui.
Da sa ridice palma ca sa-l lovească,doar ca Darius il impiedica cu bratul si incepe sa rada ca un drac cand mainile li se lovesc precum săbiile intre ele.
-Vrei sa nu mai apuci ziua de mâine? Ori sa o vezi din vreo camera de spital?il intreaba si il vad pe prof cum se face tot mai rosu de nervi la fata.
-Ia lasa-ma singuri cu ei,ii cere directorul,iar proful ne arunca niște priviri ce lasa clar de inteles ca amandoi o sa plătim la orele lui atunci cand o sa le avem.
„Duca-se dracu!”
Cand rămânem doar cu directorul in birou,se așează pe scaun și incepe sa bata cu degetele meditativ in suprafata lemnului tare.
-De ce ești murdara domnișoară?
-In sfarsit pui întrebările corect!exclama Darius sarcastic.
-Mai pustiule! Ti s-a urat cu binele!se rasteste directorul la el.
-Daca mi-ar fi fost bine,azi eram departe,raspunde brunetul sec. Dar spre sa-mi fie de acum înainte,dacă tot a dat revoluția peste noi.
-Prostii!pufneste directorul.
Darius incepe sa rada,dar intr-un mod rautacios.
-Prostii pentru tine boșorogule. Tu nu știi cum e sa mori de foame. Cum nu știi ce înseamnă să o duci greu. Cum nu știi nici ce inseamna neajunsurile,care te imping de la spate sa faci lucruri ilegale ca sa o duci puțin mai bine.
-Invata si atunci o sa-ti permiți un trai decent!ii răspunde directorul pe un ton dur. Ilegalitățile n-o sa te ducă nicaieri!
Inspir adanc.
-Putem sa plecam?vorbeste gura fara mine,iar ochii lui căprui se tintesc pe chipul meu.
-Dupa ce imi spui ce ai pățit.
-Ce rost mai are?raspund in schimb.
-Are! Fiindca la mine in scoala n-am sa permit asemenea evenimente ce normal au loc in strada!
Ma abțin sa nu-mi dau ochii peste cap.
-Legea din cartier o sa fie peste tot. Nu realizați ce inseamna sa nu mai trebuiască sa te ascunzi ca sa dai o mama de bătaie cuiva. Sau sa trebuiască sa spargi gura unuia folosind mănuși,intervine Darius in discuție.
Directorul clatina din cap,apoi cu o mișcare a mainii ne face semn sa ieșim fiindca s-a saturat de noi.
Nici nu-l mai salutam si parasim imediat biroul ca sa nu se răzgândească si sa casune din nou pe noi,apoi cand ajungem pe holurile goale ale scolii pentru ca toți au intrat la ore,ma opresc pe la jumătatea drumului ce duce spre clasa mea si ma uit la Darius.
-De ce ma tot ajuti?il intreb,iar el își tinteste ochii cu încetinitorul in ai mei.
-De prost ce sunt. Daca as fi destept,as sta departe de un pui de gabor.
Clatin din cap.
-Stii ca niciodată nu te-as da in gat cu absolut nimic,nu?
Ofteaza,dupa isi musca buzele inainte sa-mi răspundă.
-Iar pe mine lucrul asta in loc sa ma calmeze,ma neliniștește,replica pe un ton scăzut.
-De ce?vreau sa stiu si clatina cu amaraciune din cap.
-Fiindca ești periculoasa,Anastasia. Periculoasa atat pentru mine,cât si pentru inima mea.