Borfașul 🔞

Capitolul 42

R.I.P:

Dupa ce termin concertul si părăsesc cu frații mei scena,printesa deja ma așteaptă in spatele ei cu o sticla noua de șampanie in mana,fiindca pe prima a baut-o deja cat timp noi am cantat. O ridica in aer si zambeste cu subînțeles,iar eu imi desfac bandana de la gat si chicotesc ca un drac in barba in vreme ce bag materialul in buzunarul de la geaca,si atat Warr,cat si Death ma bat de cateva ori pe spate cand o vad pe nebuna mea ce pofta de viata are.
-Se anunță o noapte incendiara pentru voi,mormaie Warr ca sa-l aud doar eu și continui sa chicotesc.
-Vezi ca dimineața plecam cu noaptea în cap,ma anunta Death.
-Nu-i problema,raspund,iar cand ajungem langa printesa,imi infasor un brat in jurul taliei ei si o lipesc de mine. Voi sa dormiți bine,ca sa puteți sa faceți cu schimbul la șofat,eu in schimb cu Anastasia o sa dormim pana ajungem la Bacău,ii informez si amandoi isi musca buzele doar ca sa nu rada ca nebunii.
-Bine,zice Warr cand se linisteste pe dinauntru si intinde o mana spre mine. Atunci la 6 ne întâlnim in parcarea hotelului.
Incuviintez din cap si dau noroc cu el,apoi cu Death,iar in vreme ce ei o îmbrățișează fugitiv pe bruneta mea,ma gândesc sa dau o fuga pe la bar inainte sa o luam spre hotel.
-Hai cu mine,ii cer cand ma hotarasc sa imi cumpar o sticla de whisky.
-Unde?vrea sa stie si incep sa o trag spre direcția barului.
Trecem de scena,apoi ne facem loc prin mulțime si vad pe chipurile tuturor cum se intreaba ce s-a întâmplat cu mine.
„Imi vine sa rad. Daca eu am lăsat atâția ani de zile sa mi se vadă doar o anumita parte din carcater,asta nu înseamnă ca fanii ma cunosc câtuși de putin. Sunt prea versat ca sa ma las descoperit. Si cum nu mi-a plăcut niciodată sa fiu înconjurat de falsitati,nici n-am lăsat pe nimeni strain sa se apropie de mine,iar acum toți sunt surprinși ca fac și gesturi normale. Cum ar fi sa ma fac vizibil,in loc sa plec fără sa le arunc un salut dupa ce cobor de pe scena in cazul în care ne întâlnim prin spate,ori sa fac poze cu ei. Sau sa ma auda cum imi declar iubirea in public,ori sa tin o femeie atat de aproape de mine. Insa,ceea ce nu stiu ei,este ca partea asta bună din mine,este destinata doar persoanelor apropiate mie. Iar cand vine vorba de printesa mea,mi se rupe de faptul ca ei ma vad bărbatul rau ce s-a îndrăgostit si face lucruri nesăbuite. Le-am făcut mereu când venea vorba de Anastasia si am sa continui sa le fac pentru ca o iubesc. Ea face parte din sufletul meu. Imi e lumina ce-mi zambeste in intuneric. E femeia căruia ma închin. E tot ce e mai frumos in viata mea. Ea e partea mea de Rai și cea care imi oferă atat linistea cat si placerea paradisului.”
-Da-mi o sticla de whisky!ii cer barmanului de cum ajung la tejghea,iar cei aflați la bar se uita la mine cu ochii cat cepele.
Nu le bag privirile in seama,iar dupa ce imi i-au sticla de tărie,dau sa scot portofelul din buzunar,dar barmanul imi zice ca nu trebuie sa plătesc pentru ea si nici pentru sampania brunetei fiindca sunt din partea casei.
„I-auzi! Ma intreb daca nu eram cine sunt,dacă ar mai fi făcut un asemenea gest? Cel mai probabil ca nu,dar in clipa asta nici nu-mi bat capul,fiindca am treburi mult mai importante de facut.”
Fara sa-i spun ceva,i-au sticla si fac cale întoarsă,apoi imi lipesc printesa mai bine de piept. O scot din mulțime si ieșim pe usa din spate a clubului.
-Deghizarea asta cu șapcă si ochelari nu cred ca o sa te ajute sa treci neobservat de gasca aia de tineri,imi atrage atentia cand ajungem afara și imi trag cozorocul mai bine pe ochi.
Surad.
-Nu de asta imi trag sapca atat de mult pe chip,replic in vreme ce pășim spre gasca respectiva fiindca un alt drum nu exista ca sa ajungem la hotel.
-Dar?
-E ușor sa imi ascund trasaturile. De obicei ma irita lumea care are impresia ca eu trebuie sa le stau la dispoziție fiindca sunt persoana publica,iar daca imi ascund ochii si jumătate din față,creez o bariera intre mine si ei. Le dau de inteles ca nu sunt dispus sa stau la povesti,iar ei nu îndrăznesc sa ma deranjeze. E vorba de psihologie. Le induc de la distanta senzatia de pericol.
-Ahamm...zice pe un ton meditativ,apoi se baga mai mult in mine si imi urc bratul de pe talia ei pana cand ajung sa-i inconjor umerii,apoi o ascund de ochii tuturor sub aripa mea.
Chipul nu i se vede datorita parului ce ii acoperă profilul fetei,iar eu imi pun palma pe el cu degetele desfăcute fix în dreptul obrazului ei cand blițurile se declanșează atunci cand trecem pe langa gasca de tineri.
Las sa-mi scape un marait,fiindca sunt satul pana in gat de oamenii ce imi fac poze pe oriunde ma vad,cu toate ca eu n-am nici o intenție sa interacționez cu ei,iar dupa ce trecem de gloata respectiva ce arunca cu urari irelevante pentru mine,printesa rasufla usurata cand distanta ce se pune intre noi si ei se mărește.
-Cred ca mâine o sa fim pe prima pagina a tuturor ziarelor din tara,sopteste si incuviintez din cap.
-O sa moara ma-ta cand o sa vadă,chicotesc ca un drac si cateva hohote de ras se desprind de pe buzele ei.
-Vestea ca ne-am regăsit chiar o sa vina peste ea precum o bomba,zice amuzata si imi musc buza de jos intr-un mod viclean,fiindca as da orice ca sa fiu acolo sa-i vad fata cand o sa afle din ziare ca suntem din nou impreuna.
-S-a straduit atat de mult timp ca sa te tina la distanta de mine si uite cum soarta te-a adus înapoi in bratele mele.
-Prin complot,punctează si ridic din umeri.
-Nu contează,important este ca ne-am regăsit. Iar pentru lucrul asta trebuie sa ii cinstesc pe golani.
-Si pe tat-tu,imi zice,iar eu imi cobor privirea pe chipul ei.
-Si el a luat parte la complot,continua si clatina usor amuzata din cap. Atunci cand am ajuns la Timișoara,m-am întâlnit cu tanti Leni. M-a invitat la voi la o cafea,incepe sa-mi povestească. Era si domnul Dumitru acasă,iar el la un moment dat mi-a spus ca brigada se aduna si vor sa meargă la mare. M-a indemnat sa ma alatur lor si m-am prins de ce a facut-o abia când am ajuns la tine la concert.
Chicotesc.
-Ce vulpoi batran,replic amuzat,iar pe buzele ei înflorește un zâmbet.
-Mie îmi spui?raspunde in schimb.
-Sunt sigur ca ai mei o sa se bucure cand o sa afle vestea. Ar trebui sa-i anunt eu inaintea presei,dar la ora asta nu ii mai sun. Cred ca dorm,insa mâine dimineata cu siguranta am sa o fac. Abia aștept sa o aud pe mama,fiindca mereu i-a părut rau dupa tine.
-Stiu...sopteste,iar zambetul i se stinge putin.
O îmbrățișez mai strans si imi las barbia mai jos ca sa o pot saruta pe frunte.
-Dar nimic nu e pierdut,Anastasia. Inca suntem tineri. Inca avem viata înainte ca sa ne bucuram de toate plăcerile ei.
-Mda...doar ca pana atunci trebuie sa ma ocup de multe lucruri,mormaie cu jumătate de gura,dupa ofteaza. Trebuie sa anunț la munca ca imi dau demisia. Dupa sa vad cum naiba fac sa eliberez apartamentul din Germania.
-Pai...raspund pe un ton meditativ. Iti dau bani sa-ti mai plătești o luna chiria,chiar daca o sa stai cu mine in tara. Iar dupa ce termin turneul,mergem împreună sa te debarasezi de trecut,ce spui?
-Vrei sa mergi cu mine in Germania?raspunde in schimb.
-Nu vrei?intreb chicotind. Iar daca tot o sa fim acolo,putem sa ne luam un mic concediu dupa ce iti inchei toate afacerile cu nemții.
-Hmmm...mormaie si cade putin pe gânduri inainte sa continuie. Nu suna rau deloc,având în vedere ca tot concediul meu s-a dus naibii.
-Lasa...replic râzând. O sa fie fain sa umbli cu mine pe la concerte. Dupa promit sa iti dau o stare totala de relaxare.
Bufneste in ras,fiindca tonul meu ii da clar de inteles exact ceea ce gândesc.
Faptul ca am sa o sleiesc de puteri ca sa recuperez tot timpul pierdut in care am stat unul departe de celalalt.
 
*****
 
R.I.P:

Anastasia: