Capitolul 11

210 45 8
                                    

Anastasia:
In urma cu 19 ani...
 
In timp ce ne indreptam spre apartamentul lui Darius,pasii mei devin tot mai mici și am intenția de a face cale întoarsă de rușine fiindca nebunul chiar are de gând sa ma ducă în casa lui,iar eu sunt doar pe jumătate nehotărâta daca sa intru sau nu.
-Nu pleci,imi zice de parca mi-ar intui gandurile si isi scoate cheia din buzunarul de la blugi.
-Oricum o sa iau bătaie,soptesc si incep sa-mi musc pe rand buzele. Asa ca,nu trebuie sa stau la tine.
-Dar ai sa o faci,replica pe un ton ferm.
-Pai?intreb,iar el ridica din umeri.
-Fiindca la cum ii cunosc pe ai tai,cel mai probabil au lăsat cheia in usa ca sa nu poți intra.
„Mda...chiar suna a ceva ce ar face ai mei doar ca sa imi dea o lecție ca următoarea data sa nu mai fac ce vreau și sa nu le mai ies din cuvant,altfel o sa existe consecinte mai grave.”
Oftez in timp ce ma gandesc ca am toate șansele sa raman pe afara daca urc in casa si cu pasi nesiguri pasesc in apartamentul lui cand descuie usa si imi face semn sa intru inaitea lui.
Becul de pe scara ma ajuta sa vad in intunericul din hol,iar dupa ce usa in spatele nostru se închide,Darius aprinde lumina și isi da jos adidașii din picioare. E liniște la el in casa,iar cu mișcări lente,ma aplec ca sa ma descalt de pupici.
Ma misc cat mai incet posibil ca sa nu se trezească ai lui si ma mir putin din cauza faptului ca părinții săi nu sunt in picioare ca restul ce probabil la ora asta stau la barfa si ne pupa-n cur pe toti cei ce am deranjat ordinea publica.
„Probabil s-au obișnuit cu nebunia ce se petrece la fiecare sfârșit de săptămână in cartier si au devenit imuni la gălăgie ori la sirenele mașinilor de politie ce rasuna cel puțin o data pe săptămână intre blocuri la noi.”
-Iti e foame?ma intreaba incet si clatin din cap dupa ce scap si de geaca din blugi de pe mine.
Chicoteste in barba,iar dupa ce isi da jos jacheta neagra din fâș,agata ambele geci in cuier,apoi ma prinde de mana si stinge lumina pe hol. Ma trage după el prin intuneric pana cand aprinde un alt bec si ma pune sa stau pe unul dintre scaunele de la masa cand ajungem in bucătărie.
„Nu e prima data cand intru in apartamentul lui,dar e prima oara când vin noaptea sa stau aici. Din ziua in care Darius m-a adus aici sa imi panseze ranile fiindca am căzut pe cioburile de pe asfalt,am început sa ma apropii tot mai mult de tanti Leni si de domnul Dumitru ce nu de puține ori mi-au spus ca le e drag de mine și ma vad ca pe fata lor.”
-Vrei sa mănânci chiftele?ma scoate vocea lui din ganduri si imi intorc ochii spre direcția sunetului.
Il vad cu usa de la frigider deschisa și cu o spranceana ridicata întrebător.
-Nu imi e foame,zic,desi stomacul imi e lipit de spate.
„Am ore bune de cand nu am mai mâncat fiindca am stat toată ziua afara,doar ca știu foarte bine ca situația lui nu e roz si nu vreau sa mănânc din porția sa.”
-Printesa...maraie amenințător. Ori mănânci,ori te oblig sa o faci.
Oftez.
-Bine...cedez intr-un final cand il vad ca nu se lasa si scoate un castron din frigider,impreuna cu ultima roșie și doi castraveti.
Pune bolul pe masa,apoi incepe sa taie legumele,dupa scoate si pâinea dintr-un dulap,apoi se tranteste pe scaunul de langa mine si imi face semn sa ma apuc de mâncat.
Rup o bucata de pâine,dupa i-au o chiftea si o bag pe toata in gura.
Surade in vreme ce se apuca la randul lui sa mănânce,iar cand ne saturam,il ajut sa strângă masa.
Ne mișcăm tot in liniste prin casa imediat ce terminam in bucătărie de aranjat lucrurile la locul lor si mergem prin intuneric pana in dormitorul lui.
Aprinde becul si paseste spre dulap,iar eu raman ca tuta in prag. Ma uit spre patul cu lada si cu cateva bibelouri pe ea,iar privirea imi devine goala în timp ce gandurile mi se amesteca în cap.
„Chiar fac asta? Chiar am sa dorm la el? Doamne! De aude tata cu mama o sa-mi rupa mainile si picioarele,apoi o sa-mi spargă capatana si o sa ma lase lata fiindca le patez reputația. Cum sa faca fiica unuia din famila bună asa ceva? Sa se inhaite intr-atat de mult cu un golan?”
-Dormi?
Clipesc desc cand pocneste de cateva ori din degete si il vad in fata mea.
-Nu.
-Parea ca dormi in picioare,zice si imi pune in brate un tricou. Hai! Du-te și te schimba,ma repede,iar o secunda mai tarziu,ma prinde de umeri,apoi ma intoarce si ies mecanic din dormitor.
Pasesc pe hol si aprind becul de la baie,apoi cand intru inauntru,ma dezbrac de haine și dau drumul la apa sa curga la chiuveta.
E rece,dar cu toate astea ma spal in fuga pe corp si imi trag inapoi chiloții pe mine dupa ce ma sterg cu un prosop,apoi ma îmbrac cu tricoul lui si imi adun hainele de pe jos.
Ies tiptil din baie,iar Darius imi face semn sa las becul aprins.
O fac și trece pe lângă mine,iar in vreme ce el intra inauntru,eu pasesc in dormitorul lui.
Imi impatur hainele și le pun pe scaunul ce-l are la capătul patului,apoi ma asez pe saltea si incep sa-mi framant palmele in poala. Privesc din nou in gol cand emotiile ajung sa ma inghita,iar nodul ce mi se formează in stomac,il simt cum urca in gat și abia ma mai lasa sa respir.
Intorc cu lentoare capul si imi focusez privirea pe usa cand o aud ca se închide,iar Darius paseste nestingherit prin dormitor,defilând doar intr-o pereche de chiloți negri.
-Vai!exclam cu voce gatuita si imi mut ochii de pe trupul lui.
Chicoteste ca un drac si deschide din nou dulapul. Ii arunc priviri pe furiș,iar fata o simt cum imi ia foc cand imi las ochii sa alunece pe trupul lui.
In ultimul an golanul asta s-a inaltat foarte mult,iar linile trupului incep sa-i prindă tot mai tare contur. Venele ii sunt tot mai proeminente pe brate,iar spatele ii devine tot mai sculptat,la fel si pătrățelele de pe abdomen ce incep sa-i fie tot mai vizibile.
De cand se antrenează zilnic cu Warr si Death in parc cateva ore la rand,borfasul arata intr-un mare fel. Un fel ce ma face sa inghit in sec in momentul de fata,iar sunetul nu-i scapa si incepe sa chicoteasca.
-Vrei sa-mi vezi si pula?intreaba cu vocea lui groasa si-mi arunca o privire de drac peste umar.
-Ce nesimtit!icnesc in timp ce inima mi-o ia razna in piept.
-Pai atat ma studiezi ca ma gândesc sa-ti fac un favor. Sunt sigur ca n-ai mai văzut una pana acum,iar eu sunt dispus sa-ti fac cunostinta cu a mea.
-Doamne!exclam si ma intind dupa o perna,apoi imi afund fata in ea fiindca mor de rușine din cauza vorbelor ce tocmai i-au părăsit buzele.
-Ce nebuna...surade si il aud cum se misca prin camera.
Salteaua scârțâie si se lasa sub greutatea lui cand se așează lângă mine,iar eu ma infior toata cand incepe sa-si plimbe degetele cu lentoare pe bratul meu stang.
-Te rog...ingaim in perna.
-Ce ma rogi printesa?
-E jenant!exclam tot cu fata in perna.
-Serios?intreaba râzând ca un drac. Mie nu mi se pare.
Inghit de mai multe ori in sec pana imi gasesc curajul sa scot capul din ascunzatoare,apoi privesc spre el cu ochi tulburi.
Imi vine sa plâng,dar nu stiu de ce mai exact. Sunt data peste cap,iar apropierea dintre noi doi nu face altceva decât sa ma agite mai tare si nu mai gândesc cum trebuie din cauza asta.
-Imi e atat de rușine...soptesc cu glas inecat si abia ma abțin sa nu bufnesc in hohote de plâns.
-De mine?intreaba in timp ce-mi studiază fata in amanunt.
Incuviintez din cap,iar el zambeste in coltul gurii.
-Nu trebuie.
-Dar...
-Nu trebuie sa-ti fie rușine de mine,Anastasia,ma intrerupe si vorbeste de data asta pe un ton ferm,ce da clar de inteles ca nu mai are chef de glume ca sa ma tachineze. Am trecut prin atâtea pana la vârsta de 15 ani,incat viata mi-a dat darul de a înțelege pe toata lumea. Iar cand vine vorba de tine,nu stiu daca ai observat,dar imi dau tot interesul sa iti fie bine și sa te țin cat mai departe de probleme. Cat despre noaptea asta,ti-am zis de la început cum o sa stea treaba. N-am de gând sa-ti fac nimic. Vreau doar sa-ti salvez pentru a nu stiu cata oara pielea.
-Doar ca mâine realitatea o sa ma lovească si-am sa o încasez cel mai probabil cu strigături,vorbesc cu un nod imens in gat,fiindca ceea ce mi-a spus,mi-a zdruncinat interiorul.
„Nu pricep de ce are grija de mine si nici de ce se strofoaca sa tina cat poate de mult problemele de mine,dar sentimentul ce mi-l lasa in urma acțiunilor lui,imi încălzește sufletul.”
-Am sa vorbesc cu Mara sau Andra la prima ora a diminetii ca sa le zică părinților ca ai stat la una dintre ele peste noapte. Daca ma-ta o sa vrea sa verifice sau tat-tu,o sa ma asigur ca lucrurile o sa se întâmple asa cum vreau eu ca sa nu dai de belele. Înțelegi?intreaba incet si incuviintez cu viteza melcului din cap.
Imi face cu ochiul,apoi se ridica și isi trage pe el pantalonii de trening ce i-a aruncat pe pat,dupa se îndreaptă spre intrerupator si imi face semn sa ma bag sub patura.
Aranjez perna si o pun de unde am luat-o,apoi ma asez in locul de la perete,iar dupa ce intunericul ne inghite,patura se trage putin de pe mine cand se așază la margine,apoi revine la locul ei cand ne învelește pe amandoi.
-Parca ziceai ca dormi pe jos...spun incet si imi duc mainile la fata.
Desi e bezna,fata mea simt cum se înroșește atat de tare incat imi e frica sa nu se aprinda precum un far in intuneric,la cat de tare ma arde rușinea pe interior.
-Doar nu-s tâmpit sa dorm pe jos,printesa,chicoteste mai rau ca un drac.
-Atunci m-ai mințit,ii atrag atenția si imi dreg de cateva ori glasul dupa ce vorbesc ca sa nu-mi mai sune pițigăiat.
Din nou chicoteste.
-A fost o măsură de siguranta. Daca nu găseam o momeala bună sa te ademenesc,acum probabil dormeai pe pres. Asa ca...ciocul mic și hai sa ne culcam,mi-o taie,dupa se misca pana cand ajunge in spatele meu si ma crispez cand isi trece bratul peste talia mea. Nu-ti fac nimic...maraie in ceafa mea cand imi simte tensiunea. Calmeaza-te in pul...spune,dar se opreste inainte sa arunce înjuratura.
Inspir de cateva ori cu dificultate inainte sa încep sa respir normal,iar cand ma linistesc cu totul,trupul mi se relaxează si inchid ochii.
Imi bag o mana sub cap,iar pe celalalta sub patura si cand o gasesc pe a lui,Darius isi împletește degetele cu ale mele.
-Noapte buna printesa,sopteste,dupa ma saruta pe umar si inima imi face o tumba in piept.
„Cine naiba ar crede daca i-as spune ca,borfasul ce baga spaima in toti copii de la bloc,e atat de bun cu mine? Nimeni! Asta e răspunsul corect! Probabil toti ar crede ca m-am lovit la cap si aberez,doar ca e neimportant lucrul asta. Cel puțin pentru el si pentru mine. Ce contează este ca nu stiu prin ce minune,eu sunt cea care cred ca i-a intrat la inima si n-am cum sa nu ma intreb...oare unde o sa ne ducă acest drum? Fiindca,cu toate ca fac parte din grupul lui,nu sunt din aceeași patura sociala și probabil ai mei mai degrabă m-ar omorî,decat sa stie ca umblu cu unul de joasa speță asa cum îl considera părinții mei pe,Darius,băiatul vagabont din vecini.”
 
*****
 
Sunt scoasa din amintirea vie,de beat-urile grele ce rasuna deodata in cartier si intorc capul spre direcția respectiva.
Observ o mașină neagra cum patrunde printre blocuri,iar cu cat se apropie mai mult de parc,cu atât vad mai bine cine o conduce.
Mai ca nu-mi cade fata cand dincolo de geamul lăsat pe jumătate in jos,răsare capul lui Bogdan,iar atunci cand ma observa,scoate mana afara si-mi arata degetul mijlociu.
Bufnesc in ras,iar buzele lui se curbeaza de la sine și in vreme ce el parchează masina,eu ma ridic de pe banca si merg în direcția lui.
-Ana...Ana...zice chicotind cand se da jos si clatina usor din cap. Ce mai faci fetita? Ca de cand nu te-am văzut,multa vreme a trecut...
Incep sa rad mai tare cand aud ca a dat Eminescu in el si ne imbratisam cand ajung langa el. Muzica continua sa bubuie in difuzoare,iar cand vocea lui R.I.P se face auzita,inima mi se opreste in loc.
Incremenesc,fiindca in ultimele zile,face viata asta in asa fel incat sa-l trezească pe borfas tot mai mult in mine.
„Am zis eu ca trebuie sa scap mai repede din cartierul asta altfel o sa ajung la nebuni,nu? Ei bine,n-am glumit nici macar o clipa. Dacă n-am sa o fac,probabil am sa o pun de o prostie si in nebunia mea,parca ma vad ca am sa vreau sa-l caut pe golan. Lucru ce mi l-am interzis de cand am plecat de acasă acu 14 ani si de care m-am ținut cu sfințenie pana sa ajung din nou in cartier. Dar acum ca m-am întors și am impresia ca-l vad si-l aud peste tot,nu mai sunt atat de sigura pe mine ca am sa continui sa ma tin departe de aceasta regula.”
-Nu imi vine sa cred ca ai mai dat pe acasă,spune Bogdan dupa cateva clipe lungi in care ma tine in brate,apoi se îndepărtează putin si ma cercetează cu privirea. Cum ești? Andra m-a sunat ieri si mi-a spus ca vii cu noi la mare.
-Asa-i,confirm,iar el incuviinteaza din cap. Poți sa mergi cu mine dacă vrei. Sunt singur.
-Daca iti sta capul la prostii,i-ati gandul,replic pe un ton glumet,iar el chicoteste in barba.
-Nu ești genul meu,printesa,raspunde cu aroganta blondul cu ochi de safir si imi tranteste porecla data de R.I.P cu o inflexiune aparte in glas.
De parca ar fi menita sa-mi aducă aminte de brunet.
-Atunci ce gen ai de ești încă singur?raspund si ridica din umeri.
-Inca imi traiesc viata. Nu ma gandesc sa ma leg deja la cap.
-Si pe unde iti faci veacul mai exact?vreau sa stiu,iar el ma elibereaza din prinsoarea bratelor lui si se lipeste cu fundul de capota masinii,apoi isi scoate pachetul de tigari si isi aprinde una inainte sa-mi răspundă.
-Prin toata tara. Am o firma ce se ocupa cu îngrijirea spatiilor verzi. Oamenii mei amenajează locuri particulare cum ar fi,terase,curți ale bogătașilor,dar si spatiile verzi ale magazinelor private.
-Bravo!il laud,fiindca a ajuns sa fie pe barba lui,plecând de la nimic ca restul ce fac parte din brigada.
„Asa cum a facut-o si R.I.P,impreuna cu cei doi,iar acum sunt mari vedete. Hmmm...ce iti e si cu viata asta...poți sa ajungi sa fii cine vrei,chiar daca pleci de la 0. Important este sa-ti fixezi un obiectiv si sa pășești spre el inarmat cu ambiție și determinare.”

Borfașul 🔞Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum