Borfașul 🔞

Capitolul 37

Anastasia:
În urma cu 14 ani...
 
-Ai venit!exclam cu voce incarcata de emotie,atat de dor,cat si de bucurie,dar si de tristețe ca urmeaza sa fac un lucru necesar insa pe care nu mi-l doresc absolut deloc.
"Dar am învățat pana acum ca viata ne da și lucruri pe care nu ni le dorim. Habar nu am de ce sau mai bine spus,nu știu ce se așteaptă sa învăț eu din cele întâmplate pana acum,insa un lucru e cert. Daca il vreau pe Darius in libertate trebuie sa ma privez singura de el."
-Acum am ajuns și ma duceam sa ii cumpăr mamei de-ale gurii inainte sa urc sus,ii aud vocea groasa si il simt cum se retrage in vreme ce eu imi revin in simturi. Tu ce faci?intreaba,iar cand se îndreaptă de spate,zambetul fericit de mai devreme inca il poarta pe buze,dar nu pentru mult timp.
Ii dispare in secunda in care priveste in ochii mei si habar nu am ce vede acolo,dar sper din suflet ca nu adevărul gol-golut.
-Ce ai pățit?intreaba direct,iar vocea lui groasa,ajunge sa fie un marait,iar atitudinea i se schimba radical si ochii de un verde cafeniu încep sa i se intunece.
Ma abțin sa nu inghit in sec si ma fortez sa nu-mi las lacrimile sa-mi ia cu asalt ochii. Gandul imi fuge intr-o secunda la blestematul ce mi-a distrus viata si incep sa harai involuntar,iar Darius ma prinde imediat de chip. Palmele lui calde imi cuprind fata,iar eu ma smucesc imediat din prinsoarea lui.
-Nimic!urlu la el in vreme ce sufletul se rasuceste de chin in mine. Doar ca de azi înainte stai dracu departe de mine!ii cer si ajung sa ma uit la el cu ura.
Doar ca toata aceasta ura curge prin venele mele pentru viermele căruia i-am pus capac,nu pentru Darius in sine. Insa tot naduful ce clocotește de atâtea săptămâni înăuntrul meu il las acum sa iasa din nou la suprafata si-l arunc asupra lui R.I.P.
-Ce ai pățit Anastasia?intreaba incruntant si face un pas spre mine.
Scap franzelele din mana si ma reped asupra lui in timp ce-mi strang degetele in pumni.
„Numai gunoiul ala e de vina pentru ca trebuie sa renunt la borfasul meu!!! La fel cum e de vina și curva aia de Crina!!! Și restul scursurilor ce au reușit sa ma bage in cel mai mare,adanc si dureros intuneric!”
Incep sa plang cu ciuda in urma gandurilor si il lovesc pe Darius in repetate randuri in piept de parca ar avea el vreo legătură cu tot blestemul ce s-a abătut asupra mea,iar el face un pas in spate cand vreau sa-i trantesc una in gura si ma prinde de încheieturi.
-Ai înnebunit?ma intreaba in vreme ce eu ma zbat ca sa ma pot elibera. Ce s-a întâmplat cat timp am fost plecat?
„Ah...de unde sa incep prea iubitul meu borfas?”
Pufnesc din cauza intrebarii ce-mi rasare in minte și continui sa ma trag in spate doar ca sa scap de prinsoarea mâinilor lui.
-Ce s-a întâmplat,ce nu s-a intamplat,important este ca te vreau dracu cat mai departe de mine,înțelegi?zbier la el in drumul mare,apoi incep sa marai ca o turbata.
Imi elibereaza incheieturile,doar ca sa ma imbratiseze,dar buzele mi se ridica intr-un mod monstruos cand sunetele de avertizare imi reverbereaza in gat.
Se opreste ca la comanda si rămâne intepenit pe loc.
-Anastasia...orice s-a intamplat,putem sa o rezolvam,imi zice pe cel mai calm ton posibil,doar ca incep sa clatin innebunita din cap si ajung intr-o clipa sa-mi urăsc toată viata.
„N-avem ce sa vorbim. N-am cum sa te mint. N-am cum sa nu joc cu cărțile pe fata daca ne punem sa discutam problema ce a apărut după ce tu ai plecat. Si nu vreau sa risc...chiar nu vreau sa mai am încă un suflet pe constiinta. Mai ales al tău. Cu cel al jigodiei la un moment dat am sa reușesc sa traiesc. Am sa-mi oblig mintea sa accepte ca merita sa moara. Dar sufletul tău chiar nu vreau sa-l port in spate. Fiindca nu vreau ca din cauza mea sa ajungi din nou in Iad.”
-Orice ar fi printesa putem sa ardem pana cand n-o sa te mai doara si-o sa dispară,ajunge vocea lui printre gandurile mele,iar soapta lui incarcata cu dragoste ma face sa-mi ies mai tare din fire.
Ma prind intr-o secunda de par si ma trag de el ca o nebuna.
„Nu!!! Nu trebuie sa cedez!!! Tot viitorul lui sta in mainile mele!!! Nu imi permit sa il distrug!!! N-am nici un drept sa fac lucrul asta!!!”
-Anastasia!ridica vocea îngrijorat cand vede ca ma comport exact ca una scăpată de la balamuc.
-Nu vreau sa rezolvam nimic,nu pricepi?il intreb cu venin in glas si ma uit la el ca o turbata.
Nedreptatea ce ajunge sa ma ia cu asalt si ciuda ca ma dau singura dracu imi ridica un urlet in gat ce imi iese chinuit printre buze,iar sunetul face cateva pasari de prin copaci sa isi ia zborul speriate.
-Ti-am spus ca vreau sa ma lași în pace?zbier la el dupa ce urletul meu incarcat de amaraciune se ridica in înaltul cerului. Lasa-ma dracu in pace!continui sa racnesc si intr-un moment de nebunie profunda,imi scot degetele din par,apoi prind verigheta de pe inelar si i-o arunc in fata.
Rămâne masca și eu decid ca asta e momentul perfect ca sa fug,asa ca,nu mai stau pe gânduri doar ca sa nu ma răzgândesc din senin fiindca as fi capabila sa fac și lucrul asta,iar picioarele mi-o iau atat de tare la fuga,incat toata lumea ce-mi iese in cale pe trotuar se ferește de mine ca dracu de tamaie.
Las in urma franzelele mamei,dar si pe Darius ce ma crede cu siguranta o nebuna fara dunga roșie in buletin,iar in timp ce ma apropii cu viteza de scara blocului meu simt inima cum mi se sfărâma cu cât distanta dintre mine și el se mărește tot mai mult.
„Sper doar ca gestul meu sa nu-l bage intr-un fel sau altul totusi in intuneric. Nu unul in care sa isi dorească sa omoare pe careva,dar nici unul in care sa cada prada viciilor. Vreau sa continuie sa strălucească,asa cum a facut-o si-n prezenta mea. Fiindca merita. Desi mereu a fost înconjurat de rau,a fost capabil sa iasa din el,iar eu vreau sa meargă pe drumul asta in lumina reflectoarelor si poate sa ajungă cândva sa fie din nou fericit alături de o alta fata. Nu știu dacă o sa reușească vreodata sa mai ajunga sa atingă purul absolut langa o alta ea,fiindca ce ne-a legat pe noi nu cred ca se poate simții de doua ori in viata cu doua persoane diferite,dar macar sa încerce. Eu in schimb am sa il inchid adanc in sufletul meu. Am sa-l inlantui ca sa nu ma bântuie. Am sa mi-l interzic cu toata inima,cu tot trupul,mintea si sufletul. Fiind ca este necesar sa-mi pun sigiliu pe tot ce înseamnă Darius pentru mine dacă vreau sa supravietuiesc. Chiar daca el a ajuns sa fie liniste in tot haosul ce ne inconjura pe amandoi de mici si chiar daca uneori a reusit sa-mi fie si lupta,dar si placere sau pacat,bucurie,experienta,lectii de viata,cat si cele mai frumoase și periculoase amintiri,trebuie sa incatusez absolut orice tine de persoana lui ca sa nu ajung sa fiu internata la nebuni. Pentru ca,asa cum am mai zis,mai bine despărțiți si cu el in siguranta departe de-o celula cu gratii,decat impreuna si sfârșind intr-un final cu el intr-una dintre ele.”
 
*****
 
Cand ies din amintirea de coșmar,imi acopar fata cu mainile si incep sa plang pe infundate. Scancetele mele sunt singurele care sparg linistea din camera,iar cand imi fac curaj sa privesc spre Darius care n-a scos nici macar un cuvânt printre buze cat timp i-am povestit,doar a marait din cand in cand atunci cand situatia devenea tragica si ochii îi ardeau cu furie,acum ca mi-am divulgat secretul cap coada il vad împietrit inaintea mea.
Continua sa stea pe saltea in fata genunchilor mei îndoiți,doar ca e ca o stana de piatra.
Nu respira,nu clipește si cel mai probabil nici inima nu-i mai bate in piept in clipa asta. Trasaturile ii sunt atat de dure si de crude incat ma sperie alura lui de drac,dar suferinta incepe sa-l transforme si nici nu vreau sa știu ce e în sufletul sau,insa imi pot face o idee dupa felul in care continua sa-i mocneasca ochii cu furie.
"Sunt pe cale sa fac cunostinta cu monstrul din el. La cum arata si se prezintă situatia,dacă ajunge sa isi piardă echilibrul,probabil ceva inauntrul lui o sa se detoneze si-o sa scoata monstrul ce stiu ca sălășluiește in intunericul sau dar pe care nu l-am cunoscut niciodata in toata puterea cuvântului. Fiindca si atunci cand se enerva si se lasa cu bătaie prin oras,imi arata doar parti din ce era capabil sa faca acel monstru,pentru ca situațiile erau de asa natura încât sa nu fie vorba de-o asemenea anvergura incat sa apeleze la demonul ce are culcus făcut in sufletul lui si care cel mai probabil își scoate coltii doar la cerinta lui."
-Ma urăști asa-i?ingaim cu voce tremurand,iar el clipeste o data la auzul glasului meu,dupa vad cum isi focuseaza privirea monstruoasa pe fata mea si inspir brusc.
Incep sa-mi musc buzele in așteptarea răspunsului sau,iar plamanii ajung sa mi se contracte dureros din cauza aerului ce am impresia ca-mi intra cu noduri pe căile nazale,iar inima in loc sa-mi urce în gat,ajunge în cateva secunde sa-mi trepideze in piept inainte sa-mi coboare de frica in calcaie fiindca nu stiu la ce sa ma astept de la el si nici la ce o sa scoata pe gura.
-Darius...soptesc cu teama in glas cand secundele se scurg,iar el nu face altceva decât sa se uite fix la mine.
Narile incep sa i se dilate cand ajunge sa respire tot mai calm și mai calculat cel mai probabil sa nu-si piardă cumpătul,iar dupa cateva minute in care linistea devine tot mai apăsătoare,iar tăcerea lui reuseste sa ma treaca prin toate focurile iadului,bufnesc in plâns cand il aud ce raspunde.
-Cand ai plecat,desi ai făcut pe nebuna,sa știi ca ti-ai lăsat in spate tot sufletul. Ori ai uitat de el,ori el a vrut sa rămână langa mine,habar nu am,dar cert este ca prezenta lui a contat si m-a ajutat. Cand nopțile in lipsa ta incercau sa ma înnebunească,datorita lui găseam pentru scurt timp linistea de care aveam nevoie ca sa adorm. El a reusit sa ma tina in viata si întreg la cap,altfel nu stiu ce s-ar fi ales de mine,Anastasia,fiindca te-am iubit cu o asemenea putere și mi-ai provocat in schimb o asemenea durere,incat de nenumărate ori ajungeam sa-mi doresc ca inima sa nu-mi mai bata in piept.
Imi musc mai tare buzele ca sa opresc chinul ce vrea sa-mi iasa din piept sub forma unor urlete si ma uit la el cu privirea inecata de lacrimi.
-Nici nu stiu daca ajuta cu ceva sa-mi cer scuze,dar totuși,imi pare rău pentru ce am făcut,ingaim cu greu,iar el priveste in gol pentru o clipa. Dar cu toate astea,nu mi-ai răspuns concret la întrebare,ii atrag atenția printre suspine.
Ofteaza.
-Nu te urăsc,printesa,spune cu amar in glas. Sunt doar trist,dezamăgit,dar si foarte supărat,insa...mormaie si se opreste pentru cateva secunde cat sa ma prinda de palmele ce-mi tremura incontrolabil.
-Insa...soptesc cu greu si continui sa-l privesc cu ochii in lacrimi,iar inima o simt cum ajunge din calcaie sa-mi urce în gat și sa-mi bata haotic.
-Imi pare foarte rău ca n-am fost acolo langa tine,replica din nou cu amaraciune. Ca a trebuit sa treci și sa înduri asa ceva singura,continua in vreme ce ma privește cu durere in ochi. Imi pare rău ca eu am fost sursa si motivul atat al durerii tale,cat si al chinului tau...
-Darius...zic cu voce mica încercând sa-l intrerup ca sa-i explic ca o parte foarte mare din vina imi aparține mie,fiindca am făcut,am zis și al luat decizii proaste la un moment dat ce mi-au adus mai tarziu consecinte pe masura,dar el clatina incet din cap si toate cuvintele imi raman pe vârful limbii.
-Ma simt foarte vinovat,iar daca gunoiul ala n-ar fi mort cu siguranta m-as duce si i-as lua eu viata in cele mai lente si cumplite chinuri,replica,iar partea de final o rosteste cu o inflexiune atat de grava,dar totodată foarte intunecata,incat vocea lui reuseste sa ma cutremure atat pe interior,cât și pe exterior.
„Uite de asta a trebuit sa ma indepartez si sa fug de el. Pentru ca asa ar fi reacționat si atunci daca ar fi aflat de toate cele intamplate.”
-Totusi...continua si cade putin pe gânduri. Cum de nu mi-am dat seama ca Snik imi ascunde ceva?
-Hm?raspund in schimb.
Incepe sa imi mangaie pierdut palmele ca sa nu imi mai tremure in timp ce mijeste ochii in directia mea,dar știu ca o face pentru ca încearcă sa-si aduca aminte vreun lucru,nu pentru ca vrea sa ma tranșeze pe mine din priviri.
-Dupa ce ai plecat,m-am dus la depozit,iar Snik era acolo,incepe sa vorbească pe un ton meditativ. Ori a jucat atat de bine teatru incat m-a prostit,ori eram prea vraiste ca sa-mi dau seama,insa...zice si vad cum privirea ii prinde focus din nou pe mine. Daca tu ai purtat cu tine un asemenea secret si l-ai ascuns de mine in speranța că n-am sa intru la pușcărie fiindca amandoi știam si atunci,stim si acum,ca pentru tine as face orice,continua iar eu inghit emoționată in sec,iar inima imi cobora din gat in piept și incepe sa o ia la sănătoasa.
„Stiu de mica faptul ca e capabil de orice si ca a făcut mereu totul pentru mine. Începând de la bataia aia de pe pod cand l-am cunoscut pe Snik pentru prima data,pana la clipa in care m-a scapat din ghearele lui la revoluție. Dar si o mulțime de alte întâmplări in care mi-a stat mereu scut si a scos coltii mai ceva ca un salbatic cand pericolul pândea prin preajma mea. Fiindca tot timpul a fost pregătit sa calce pe cadavre ca eu sa fiu bine și asta doar din cauza iubirii nemăsurate pe care mi-a purtat-o mereu.”
-Asa...zic cu emotie in glas cand imi aduc aminte unde am lăsat discuția si incerc sa respir cat mai normal,doar ca sa nu risc sa-mi sara inima din piept.
-Eu am făcut un lucru doar ca sa-l afli,in speranța că poate,doar poate exista sansa sa apari si sa-mi ceri explicații.
-Ce ai făcut?intreb,iar ochii incep de la sine sa mi se mărească pentru ca tonul pe care mi-a vorbit nu anunta nimic bun.
O sclipire diabolica ii aprinde ochii si incep sa ma sperii cand o vad cum ii arde verdele cafeniu.
-Intinde-te,ma îndeamnă si-mi face semn din cap spre perna din spatele meu. Trebuie sa iti spun si eu un secret.
„Ce dracu a făcut???”