Paradis în destrămare

Capitolul 29

Și vreau să-ți spun atât de multe, dar în momentele cele mai importante de obicei cuvintele te părăsesc. Am elaborat atâtea fraze complexe în mintea mea de a lungul timpului încât am impresia că nu-mi va ajunge hârtia să scriu.

Vreau să-ți zic că ești om și e firesc să greșești, indiferent de erorile comise sufletul tău a fost zdrobit la un moment, iar regenerarea lui are nevoie de timp. Nu te condamna vreodată pentru nimic și trăiești exact așa cum simți ai o singură viață și ești responsabil de propriile alegeri. Dacă ai ajuns să citești asta probabil ai făcut primul pas spre îndreptare, iar eu sunt ieșită cu totul din viața ta. N-am plănuit să-ți ruinez viața, iar situația mă depășește atât de mult și-n ziua de azi încât nici atunci nici acum nu am reușit și nu voi reuși să găsesc o soluție salvatoare pentru a îndrepra lucrurile. Sper ca într-o zi să găsești puterea să mă ierți nu pentru beneficiul meu personal ci pentru propria ta liniște.

Mi-aș fi dorit să fiu ce ți-ai dorit tu și n-o să te mint spunându-ți că o fărâmă din mine a sperat ca tu să-ți îndrepți măcar privirea spre mine. Știu că nu faci complimente datorită mie, că te folosești de oameni în scopuri personale și apoi îi abandonezi tot datorită mie. Nu ești un monstru Alex, ești doar rănit și inima ta are nevoie de mai mult de un pansament pentru a-și reveni. Ai nevoie de iubirea care atâta vreme ți-a lipsit și pe care ai nevoie s-o lași să pătrundă în sufletul tău.

Îți promit c-o să mă retrag, nu o să te mai deranjez niciodată și o să amân reîntâlnirea noastră cât se poate de mult. Nu am fost soția pe care o meriți și o dorești de aia nu găsesc nimic regretabil în atitudinea ta față de mine, mi-am meritat-o cu vârf și îndesat în unele momente.

Îmi doresc să ai o viață fericită și sunt convinsă c-o vei avea acum cu redobândirea libertății. Sper ca peste ani să ne întâlnim tu cu clasicul tău costum și eu cu veșnicul meu training, îmi doresc ca peste acei ani să-mi vorbești despre fericirea ta și despre aceea ea care va reuși să scoată toate bunătatea ce zace încuiată în tine la suprafață. O să-ți ascult fascinată poveștile despre micuții speciali care te vor numi tată și voi zâmbi pentru tine.

Înainte să închei și să tragi concluzia că aș fi patetică sau nebună vreau să-ți mărturisesc că te-am iubit și deși te voi asculta cu interes o să-ți vizualizez chipul, rememorând trecutul și întrebându-mă ce ar fi fost dacă. În sufletul meu vei exista mereu și deși nu știu prin ce tertip ai reușit să te strecori acolo o bucată din tine va fi mereu acolo. Să știi că nu regret nicio clipă că tu mai făcut femeie pentru că în timp ce mâinile tale se plimbau nestingherite pe corpul meu agitat eu mă resemnam și-mi imaginam că mă dorești în aceiași măsură în care te-am dorit eu.

Din clipa în care mi-ai masat abdomenul am căpătat pentru tine un vădit interes și chiar dacă nu ai reușit să fii niciodată al meu în totalitate eu nu te învinovățesc.

În final aș vrea să-ți mulțumesc pentru că m-ai învățat să iubesc și să te felicit pentru tot ce ai putut realiza pe cont propriu în ciuda șansele pe care eu ți le-am răpit! Sper să fii fericit în aceiași măsură în care meriți Alexander!

                            O prietenă veche.

Așa se încheia carnețelul plin cu confesiuni al Kassandrei, iar sentimentul că am ajuns la ultima pagină m-a mâhnit profund. Reușisem s-o simt cu totul prin intermediul lui și părea că sunt martor la toate trăirile ei. Iubirea ei n-a fost nicio secundă egoistă pentru că așa cum reda și ea în dragoste nu despre asta e vorba. A semnat un divorț fără să crâșnească, acceptând să ducă un trai mizer doar pentru a-mi oferi mie o presupusă fericire.