Paradis în destrămare

Capitolul 59

Deziluzie, moarte și risipirea lentă a fiecărei speranțe doar asta puteai resimți între acești pereți cenușii bine păziți de gratiile ruginite și reci. Saltelele rupte și pline de mirosuri nedescifrabile, ce purtau pe ele semne ale trecerii timpului, a scurgerii vieții fiecărui deținut ce le-a cunoscut. Sutele de gânduri și milioanele de lacrimi la care a fost martoră au făcut-o să se degradeze odată cu starea psihică a fiecărui client pe care l-a avut. O simplă saltea, acoperită de un așternut sărac și îngălbenit, asta era tot ce ajunsesem să mai am. Întotdeauna tranziția de la puțin la mult se făcea cu ușurință, dar când venea vorba de revers efectele erau devastatoare.

Am cunoscut odată o fată ce acum ajunsese o umbră ce-mi bântuia amintirile în nopțile în care insomnia nu-mi dădea pace. Ce ironic putea fi ciclul vieții înainte mă îndopam cu cofeină pentru a nu putea să dorm, iar acum aș fi dat orice pentru o secundă de somn. Starea latentă în care te găseai atunci când erai adormit îți oferea un răgaz perfect de a te deconecta de realitate, iar pentru câteva secunde, minute sau chiar ore încetai să mai fii același veșnic mizerabil și te cufundai într-o lume în care posibilitățile erau multiple. Asta e chestia cu visele, uneori totul e atât de perfect în ele încât pot jura că toate regretele și frustrările tale erau cumulate alcătuind tablouri ce depeșeau mult perfecțiunea, dar și sfera realului, iar apoi te trezeai revenind la același trai mizer și întrebându-te cum ar fi fost să rămâi veșnic prins între pereții acelui univers paralel.

Există fete sensibile pline de emoție și poezie, înduioșate chiar și de ruperea unei banale flori de câmp, pierdute printre filele romanelor clasice și care nu încetau niciodată să creadă-n basme și-n apariția unui potențial prinț și mai există genul acela de fete pentru care toate normele acelea regale nu reprezentau decât simple clișee și care se asociau cu balaurii încercând să-i salveze în loc să fugă mâncând pământul din calea lor. În întuneric se găsesc mereu răspunsurile fiindcă o cantitate prea mare de lumină te-ar putea orbi într-o zi oricât de atrăgătoare ar părea la prima vedere.

Și asta era ideea, fata pe care am cunoscut-o eu era un amestec din ambele, sensibilă, dar puternică ce îndura cu stoicism fiecare vitregie la care a supus-o viața și care nu înceta să lupte chiar dacă-n balaurul ei nu mai e
putea fi nimic schimbat.

2 luni fără trei 3 zile, atât durase perioada mea de arest, procesul se apropia cu pași repezi, iar șansele mele de a mă vedea scăpat erau infime oricât s-ar fi zbătut Jonathan. Nu exista niciun alibi sau vreo dovadă care să indice că aș fi fost nevinovat și așa cum toate drumurile duc la Roma, așa toate probele îmi indicau vinovăția. Devenisem frustrat, nu mai resimțeam nicio plăcere în a mă ridica din pat dimineața, iar de dormit oricum nu reușeam să dorm. Ca și cum toate problemele mele nu mi-ar fi fost suficiente deja Thiy sau Shay sau orice supranume avea târfa aia asiatică, mă băgase în probleme mari. În clipa de față nu eram total lămurit dacă acel copil putea fi sau nu al meu, iar faptele ei mi-au adus o acuzație în plus la dosar și anume una de complicitate.

Mă loveam cu pumnii în cap la gândul că prea ocupat cu dramele din căsnicia mea nu-i acordasem prea mare atenția acelei femei ce aparent era tot una din victimele mele. Stătusem în casă timp de câteva luni cu o criminală cu sânge rece ce pe deasupra mai era și excroacă. Puteau lucrurile funcționa mai bine de atât? Ar fi putut într-un act de furie să mă secere și eu habar nu aveam la ce riscuri mă expusesem. Nu fusesem la vreo ecografie și nu verificasem dacă perioada ei de sarcină corespundea cu sosirea mea în Thailanda, totul pentru că fusesem neglijent și ca să fiu sincer nici nu-mi păsase prea tare. În schimb sunt sigură că ea nutrise un plan bine elaborat, iar arestarea mea nu fusese decât un moment de care să profite. Ea nu intenționa să mă ucidă, ea voia să mă jefuiască și să-și șteargă urmele pentru ca mai apoi să se facă pierdută. Funcționase pentru că aparent eu mă aflam aici iar ea se distra pe banii mei în cine știe ce destinație exotică.