Paradis în destrămare

Capitolul 55

        Supraviețuisem și resimțeam o mândrie ieșită din comun pentru asta. Făcusem față fiecărui ritual ridicol la care a trebuit să asist, de la zborul nevinovaților porumbei, până la udatul miresei care a fost dezamăgire cruntă pentru nimeni nu i-a turnat Saarei vreo găleată cu apă în cap, îndurasem cu stoicism slujba de la biserică și am ținut lumânarea aia grea chiar și după ce mâna mi-a amorțit. Am zâmbit în într-o infinitate de poze și m-am lăsat pupat de o grămadă de necunoscuți cu care nu voiam să mai iau vreodată contact. Eram atât de pus în lumină încât simțeam că ar fi nunta mea și nu a prietenului meu. Nu puteam să nu rânjesc amuzat gândindu-mă ce jalnică fusese nunta mea comparată cu acest eveniment fastuos ce nu era altceva decât o etalare ostentativă a bogăției.

         Mireasa arăta sclipitor și zâmbea iradiant semn că asta chiar era cea mai frumoasă zi din viața ei, comparativ cu Kassandra ce la nunta noastră și pe tot parcursul ei a arătat ca un pui rebegit ce urma să fie dus la tăiere, iar dacă ar fi să-i rememorez chipul speriat de auzul intențiilor mele bolnave nu mai puteam înceta să mă minunez de parcursul pe care o avusese această relație. Timpurile acelea mi se părea atât de îndepărtate și pierdute-n negura uitării încât nici măcar nu mai meritau menționate.

        Când am ajuns la petrecerea ce se ținea într-un fastuos conac ce reprezenta o locație de vis pentru orice eveniment l-ai fi ales am fost izbit de un imens șoc. Un aspect pe care nu l-am luat în serios a fost faptul că eu și Mason ne învârteam în același cerc de prieteni și deși eu mă cam retrăsesem din activitate în ultimul timp pretutindeni erau doar cunoscuți. Rare erau persoanele pe care să nu le știu, iar acele erau reprezentate de categoria mai în vârstă. Reunirea cu fostul meu cerc de prieteni n-ar fi reprezentat nicio problemă ținând cont că nu ne certasem vreodată, bine poate doar atunci când eram fiecare prea beți, dar aceste ocazii nu se socoteau, dar pretutindeni mă loveam de câte o fată cu care sfârșisem într-un fel sau altul să mi-o pun. Pe unele nici nu mi le aminteam, dar aparent el își aminteau de mine și nu ezitau să-mi reamintească asta aruncându-mi ocheade și pișcându-mă de fund atunci când treceau pe lângă mine total întâmplător. Nu puteam să nu mă minunez de ridicolul situației, mă aflam pe un teren minat ca și cum aș fi fost forțat dintr-o dată să dau piept cu fantomele trecutului.

         Dacă vizualizare Evei ce a încercat să mă târască într-un scandal mediatic m-a șocat, apariția Clarei ce ar fi trebuit să-mi dau seama că va fi aici ținând cont că era verișoara lui Mason de gradul doi, m-a bulversat și nu într-un mod bun. Categoric nu eram pregătit să dau ochii cu ea după ce o terminaserăm în cel mai abject mod cu putință. Fusesem întotdeauna un nenorocit cu femeile și nu simțeam nimic pentru ele în afară de dorință. Dorința de a le-o trage și de a mă mulțumi pe mine pentru ca mai apoi să mă retrag din scenă mai subtil decât am intrat.

         Kassandra era ocupată cu mireasa care începuse să-i devină prietenă odată cu nunta și cu inevitabila noastră înrudire. Eram încolțit din toate părțile și în secunda de față mă simțeam ca ultima prăjitură din galantar pe care toți o doresc deci prin urmare toți o vânează. Ca tacâmul să fie complet l-am putut zări și pe Horan într-un colț sorbind dintr-un pahar de șampanie și întreținând o discuție cu o domnișoară ce părea plictisită de prezența lui. Mă culcasem și cu aia și deși nu-mi aminteam numele ei, știu sigur că se întâmplase în toaleta unui club.

        O vedeam pe Clara cum se apropie de mine și vizualizându-mă, era pregătită să discutăm. Cum eu nu eram foarte dornic de a sta la discuții, m-am strecurat prin mulțime evitând-o exact ca un laș. Nu era vorba că-mi păsa de ce are de spus, dar noi fusesem prieteni cu beneficii mai bine de patru lui și cam tot atât îi luase și ei să se prindă de acest aspect pe care eu l-am cunoscut din primă instanță.