Paradis în destrămare

Capitolul 32

     Doar pentru că nu primești tratamentul așteptat, doar pentru că ai impresia că ești insignifiant percepția ta despre tine vine din obișnuița ce s-a transformat într-o rutină, ești atât obișnuit cu ce vezi încă n-ai idee ce valoros poți fi în ochii celorlalți. Iubirea nu vine întotdeauna când vrei și niciodată așa cum o aștepți, doar pentru că nu ești iubit în modul în care-ți dorești nu înseamnă că ești lipsit de importanță căci frumusețea stă în ochii privitorului, iar valorea este reliefată de fapte, niciodată de vorbe.

     Ultimele zile au reprezentat un concediu de relaxare, ședințele anuale ale reuniunii arhitecților ce se țineau la Boston au fost o oportunitate excelentă de a explora. Și dacă prin a explora se înțelege a privi la fustele mult prea scurte a secretarelor sau amantelor  cu care  am venit fiecare însoțiți în timp ce ei debitau niște prostii plictisitoare despre viitoare proiecte atunci da, asta a reprezentat cam singura mea sursă de distracție. Și dacă adunătura de cretini ce erau în marea majoritate mai bătrâni decât prevede buletinul nu era suficientă, pasiunea lor pentru o anumită activitate care scurgea viața din mine la fiecare pas m-a distrus. Cinci zile în care nu am făcut altceva decât să jucăm golf pe care-l găseam respingător întrutotul, de la uniforma hidoasă până la nevoia obsesivă de a băga o minge într-o gaură. Deși nu mă sinchiseam deloc eram surprinzător de bun și toată lumea voia să joace și să discute cu mine, aveam cum ar veni norocul prostului. Nu-mi băteam capul și marcam cea ce ratații ăștia se străduiau tasându-și coloana să obțină. E vorba de poziție se auzea pretutindeni, este îmi venea să le răspund, totul se leagă de poziție de aia trei sferturi din voi doar găurile astea le vedeți.

     Când m-am văzut ajuns acasă îmi venea să sărut pragul, efectiv întâlnirea aia a scurs și ultima fărâmă de energie din mine. Noroc că ultima zi a fost ceva mai lejeră și am avut posibilitatea să iau contact și cu alte categorii de persoane, din alea care au scurs alceva de la mine și anume bani. Femeile pot fi niște pagube dacă dacă peste cele nepotrivite, iar ironia face că de multe ori raportul calitate-preț este dezagreabil. În sensul că din punct de vedere sexual nu am rămas impresionat, chiar dacă material am fost jefuit. Blonda pe care am agățat-o într-un bar, la fel ca trei sferturi din cuceririle mele nu era doar slabă în pat ci  nu gusta nici umorul fin așa că atunci când i-am zis că poartă o geantă ce are același preț cu sânii ei n-a schițat niciun zâmbet.

     Orice casă are un miros familiar pe care l-ai recunoaște chiar și după ce ai lipsit un sfert de veac. A mea avea mirosul ei. Dulce și atât de parfumat încât era o încântare pentru simțuri de fiecare dată când aveam ocazia să-l inspir.

     Privirea mi-a căzut pe trupul ei întins pe canapeaua albă din living, canapea de care ne legau atâtea amintiri bune și mai puțin bune. Ceasul indica ora 5:42 dupamiza și nu puteam remarca cât de chircită stătea tremurând fiind bineînțeles desculță și dezvelită. Lângă ea se afla un ziar mototolit pe care l-am apucat în mâini în timp ce bombăneam de unul singur despre iresponsabilitatea ei. Fata asta va muri de pneumonie într-o zi asta e sigur sau tot o boală provocată de neglijarea sănătății ei, poate anorexie am concluzionat privind la trupul ei slab.

     Prima pagină mă afișa pe mine în toată splendoarea mea însoțit de blonda a cărui corp costa mai puțin decât îmbrăcămintea și a cărui comportament și aspect îi dădea aerul unei escorte de lux. Dar mi-a fost suficient aflându-mă într-un oraș străin și dorindu-mi ceva rapid și fără obligații. Textul era de a dreptul abject, redactat într-un mod mizer și reliefa niște informații complet false. Iubita mea, viitoare logodnică? Pe dracu, nimic din toate astea, afemeiat de unde până unde? Uneori uram că dădusem atâta importanță evenimentelor mondene creându-mi astfel un renume de vedetă prin snobismul meu notoriu. Înainte toată atenția asta mă copleșea, dar acum privind la petele lăsate pe tușul negru al ziarului ce semănau perfect cu umbrele unor lacrimi toată reclama asta negativă mă dezgusta. Habar nu aveam că ea citește ziarele, eu niciodată nu o făcea conștientizam că tot ce e redactat acolo e pe deplin fals așa că am renunțat pur și simplu s-o mai fac, să le citesc. Mă întreb dacă se simțea cumva afectată de toate aceste zvonuri și dacă suferea datorită conului de umbră în care am izolat-o. Puține persoane știau de existența ei și categoric nu presa.