Paradis în destrămare

Capitolul 11

    Am închis ușa micuței camerei și am ieșit,  nu înainte de a spune pe un ton răstit:

    - Pentru nimic în lume să nu îndrăznești să-ți arăți fața pe la petrecerea mea.

     Atmosfera de jos era incendiară, dar resimțeam un gust amar amintindu-mi de scenele cu soția mea. Ochii ei veșnic în lacrimi nu-mi aduc satisfacție întotdeauna, iar în unele moment simt că ar trebui să dau înapoi cu planul meu, să accept că așa s-au întâmplat lucrurile și să-mi văd mai departe de viață. Nici artificiile, nici râurile de șampanie, nici cantitatea industrială de alcool nu mi-au putut scoate din minte momentul când Kassandra m-a rugat să plec. Era dispusă să fie ascultătoare și cuminte, dar nu voia să petreacă timp alături de mine. Presiunea ce o exercitam asupra paharului aproape că avea să-l spargă, iar gândul la noaptea nunții pe care am tot amânat-o îmi revenea în minte iar și iar. Aveam nevoie să mă descarc și de cineva care să mă consoleze, iar aici era locul potrivit să găsesc.

     A doua zi dimineață m-am trezit și lângă mine pe pat se afla o blondă căruia i se scursese machiajul. Imaginile de noaptea trecută erau neclare, eram prea beat și presupun că ne-am făcut de cap sau ceva similar. Nu ar fi nici prima nici ultima dată când aterizez lângă o femeie a cărui nume nici măcar nu-l cunosc. Nu am fost și nici n-am încercat să fiu vreodată fidel unei singure femei pentru că toate erau dispuse să ofere acelașii lucru.

    După un duș rece și revigorant și două pastile de Advil mă simțeam capabil să-mi încep ziua. Ființa ce mi-a oferit plăcere se întindea somnoroasă pe tot patul meu. Următoarele cinci secunde aveau să fie cruciale pentru că trebuia să-i cer să plece și să mă asigur că nu va arunca cu diferite obiecte după mine în timp ce va face asta.

    - Neața! Rostește ea pe un ton răgușit.

    - Neața! Zic lipsit de emoție.

    -Ai chef să luăm micul dejun, cam mor de foame și simt nevoia să-mi revin după seara trecută?

    În timp ce o aștetam să se spele un plan mi-a înflorit în minte. Poate nu era cazul s-o dau așa repede afară, poate îmi va fi cumva utilă și în alt scop. Deși vocea ei iritantă mă îngrozea, am coborât alături de ea și m-am așezat la masa unde Kassandra obișnuia să-mi servească micul dejun. Niciodată, dar absolut niciodată nu mă atingeam de el, iar într-una din dimineațile când nu s-a obosit să-l prepare m-am răstit la ea numind-o incapabilă și inutilă. Nu voiam neapărat s-o rănesc în momentul de față mai ales după evenimentele de seara trecută, dar ce alt mod mai bun de a-ți începe dimineața?

    Ființa minionă și mult prea blondă care mă însoțea s-a așezat la masă și a început să se înfrupte din bunătățile ce erau așezate în mod ordonat pe masă. Câteva secunde mai târziu soția mea și-a făcut apariția având părul lăsat pe spate și veșnicul ei larg tricou cu niște colanți negri. Ținea în mâini o tavă pe care se aflau două cești de cafea și o farfurie cu croissante. Niciodată nu luasem masa împreună și ironia sorții făcea ca ea, să-și dorească tocmai azi șansa unui nou început.

    - Ce stai așa blocată acolo? Servește odată cafeaua aia... S-au auzit vorbele micuței blonde ce acum o privea iritată pe Kassandra.

     Să fii confundată cu servitoarea e un lucru chiar trist, iar eu voi iubi să văd cum se va desfășura acest spectacol. Mi-ar plăcea s-o văd pe Kassandra cum se păruiește cu cineva, deși n-o cred capabilă de un astfel de lucru.

    - Da, imediat... A rostit ea fugitiv și parțial pierdută.

     Nu-mi dădeam seama dacă e supărată și face pe ființa demnă sau nu pricepe prea bine ce se întâmplă-n jurul ei. A așezat ceștile de cafea pe masă în timp ce-și mușca buzele din care urma în orice moment să erupă sângele. Blonda a cărui nume nu-l știam și care începuse brusc să mă enerveze cu tonul ei superior în propria mea casă, a gustat cafeaua pe care în secunda doi a scuipat-o pe hainele soției mele împroșcând-o cu lichidul fierbinte. Ca și cum gestul ei total deplasat nu fusese suficient de șocant, a luat ceașca pe care a turnat-o pe picioarele Kassandrei ce erau acoperite de niște șosete albe subțiri provocându-i acesteia un țipăt groaznic și probabil o durere de nedescris.