Paradis în destrămare

Capitolul 6

Mă simțeam ciudat știind-o atât de aproape de mine. Am cuprins-o într-o îmbrățișare strânsă ce avea un aer mult mai intim decât obișnuiam să ne oferim pe vremuri. Copii fiind resimțeam lucrurile altfel, adulți deveniți percepeam totul la o intensitate diferită. Capul ei se odihnea în scobitura gâtului meu, iar din părul ei se răspândea un parfum minunat. Cocul de altfel odios a început să se desfacă și mici șuvițe îmi gâdilau mie fața.

    - N-o să mori nu-i așa? Am întrebat cât se poate de serios.

    - Voi supraviețui, dar de ce?

    - Am planuri cu tine...

Planuri ce deveneau neclare de fiecare dată când mă apropiam de ea. Când îi vedeam chipul nemachiat, resimțeam o urmă de șoc, toate femeile cu care am fost se aranjau atât de mult încât dădeau impresia că s-au născut ca scoase din cutie. Pentru o adolescentă era destul de înaltă și neglinjentă cu aspectul ei fizic. De fapt nu văzusem niciodată o femeie care să se preocupe atât de puțin de propria persoană.

Adormise în brațele mele și eu continuam să-i studiez fizionomia, în fragilitatea ei părea încă un copil. Dar nu mă puteam abate de la răzbunarea pe care am planificat-o toată viața doar pentru niște urme pasagere de regret.

Momentul în care toți îl abandonează reprezintă pentru un copil apogeul inutilității. Sărbători petrecute în singurătate, apeluri telefonice scurte, dezinteres din partea familiei, totul datorită unei puștoaice ce nu a fost pregătită să-și asume propriile fapte. Am avut coșmaruri ani de zile după aia, întotdeauna eram trimis la psihologul școlii și toate fișele îmi preziceau că voi ajunge un ratat. Incendiul acela blestemat nu a mistuit doar hambarul, mi-a mistuit șansele la fericire, la o viață normală și la o familie care să mă iubească.

Un mic zâmbet i se curbează pe față și cu cât amintirile-mi revin cu atât mai tare-mi doresc să i-l șterg. Fusesem slab astăzi și mă urăm pentru toate momentele când am dat dovadă de slăbiciune în fața ei. Pentru moment eram din nou copil și îi împleteam părul, mă strecuram în bucătăria casei și furam cutiile alea mari de înghețată cu nuci ce erau folosite la deserturi și i le aduceam ei pentru a le mânca pe ascuns. Totul ar fi putut fi bine și nu mă voi face vinovat de suferința ei, va merita tot ce o să-i fac și-a făcut-o cu mâna ei.

Simțeam nevoia să mă descarc, iar tensiunea ce plutea aici nu-mi era de ajutor. Am desprins-o din brațele mele încet având grijă să nu o trezesc. M-am plimbat haotic pe plajă mai mult de oră și am căzut în genunchi pe nisip. Îmi venea să urlu în gura mare și să înjur pentru că-i consideram vinovați, din cauza lor am ajuns așa de distrus. De ce nu puteam face pace cu trecutul meu și să-mi văd mai departe de viață? Aveam banii pe care i-am dorit întotdeauna și îi foloseam tot pentru a-mi duce la îndeplinire scopul. De ce eram obsesiv urmărit de dorința asta de a mă răzbuna? De fiecare dată când închideam ochii revedeam imagini din ziua aia fatidică, țipetele doicii, salvarea, dezamăgirea din ochii părinților mei. Modul în care a mințit și s-a dezis de mine, spălându-se pe mâini. Cum poate un copil de opt ani să fie înzestrat cu așa un simț al manipulării? De ce am fost laș?Blestemată să fii Kassandra, să fiu al naibii dacă nu mi-aș dori să mă trezesc într-o dimineață și să știu că amintirea ta nu-mi mai provoacă nimic. Toată atitudinea asta blândă de acum reprezentă tot acte ale unei piese de teatru pentru că asta a-i făcut întreaga viață ai mințit.

Am intrat în primul bar pe care l-am văzut cu ochii și mi-am comandat cea mai bună sticlă de whiskey. Întotdeauna când ai o problemă soluția e să încerci să te descurci pe cont propriu pentru că dacă te bazezi pe oameni, ei te vor trăda. Alcoolul e cel mai bun prieten al omului în situațiile limită. Voiam să trec peste, să pot duce o viață normală și să-mi dau voie să trăiesc fără a fi bântuit de umbrele trecutului și asta avea să se întâmple doar după ce nenorocita aia va fi rasă de pe fața Pământului.

Nu știu când am fost aruncat afară sau cum de și-au permis să mă dea afară, cert e că m-am trezit când deja era înnoptat pe plajă mai beat decât mă culcasem. Lucrurile se mișcau în jurul meu, iar apa părea așa verde și lucioasă.

Am căzut de trei ori până să reușesc să mă stabilizez și intrasem în vreo trei case străine până să ajung la a mea. Nu e ciudat cum toate astea arată la fel? Ce înșelătoare pot fi companiile astea hoteliere! Domnul a cărui pumn a făcut contact cu ochiul meu a ieșit special dintr-o femeie pentru a mă pune la punct! Isteț domn cineva categoric va avea parte de ceva măreț pentru că a făcut-o pe eroul salvator. În schimb eu sunt un bărbat proaspăt căsătorit cu o soție speriată de bombe pe care plănuiesc s-o distrug și căruia îi mai masez ocazional abdomenul. Sunt patetic hah? În apărarea pot spune că nu o puteam lăsa pe mica infractoare agonizând. Dacă moare din alte cauze pe cine mă mai răzbun eu?

    - Auch la dragul pragul ăsta a fost tot timpul aici?

    - Alexander?

    - Chiar soțul tău iubire, ce ți-a fost dor?

    - Ce ai pățit?

    - Am băut alcool, e greu să te prinzi nu-i așa?

    - De aia ai părăsit patul, ai fost să bei?

    - Când mi-ai cerut să te îmbrățișez credeam că-mi lansezi un soi de invitație. Dar pantalonii au rămas pe mine, gura ta era în continuare închisă și pe deasupra ai și adormit.

    - La tine totul se rezumă la sex nu-i așa?

    - Scuză-mă, sunt confuz. Au femeile și alt scop pe lumea asta? E scris și-n biblie negru pe alb.

    - În biblie?

    - La ce crezi că se referă "creșteți și vă înmulțiți"? Sau tu crezi că Adam și-a sacrificat coasta doar ca să aibă cine-l bate la cap?

    - Ești beat mort, ar trebui să te întinzi.

Am privit-o lung și m-am apropiat de fața ei.

    - Nu ești foarte inteligentă.

    - Eu?

    - Și nici foarte frumoasă...

    - Păi...

    - Cum supraviețuiești?

Și-a lăsat capul în jos iar eu sper că nu avea să plângă din nou, încep să cred că are un buton ce îi activează lacrimile de fiecare dată când eu îi vorbesc. Ciudat e că-n copilărie lucrurile stăteau total invers.

    - Și mai ești și săracă, practic n-aveai nicio șansă la ascensiunea socială. Oare dacă mă afișez cu tine în vreun restaurant o să creadă presa c-am ieșit la cină cu servitoarea?

O vedeam cum ezită calculând din ochi șansele de a scăpa de aici.

    - Nț, nț iubire nici să nu îndrăznești. Ții minte ce s-a întâmplat data trecută când m-ai ignorat? Urma a dispărut, dar poate fi oricând înlocuită. Știi că lovesc bine cu stânga.

Îi mângâiam chipul iar ea mă privea cu ochii unei căprioare speriate. Își stăpânea cu greu lacrimile și observam încercarea ei patetică de a rămâne puternică.

    - De ce te-ai căsătorit cu mine dacă mă găsești dezgustătoare, spune. Ești încă frustrat că-mi erai indiferent în copilărie. Știi ceva Alexander poți să te ascunzi după haremul de femei și toți bani pe care îi faci, dar în străfundul tău ești încă copilul ăla cu inima zdrobită respins de marea lui dragoste și repudiat de propria familie. Poate tatăl meu mi te-a dat la cărți dar eu nu-ți aparțin și nu voi fi a ta niciodată, nici obligată nici moartă. Îmi provoci silă acum mai mult decât atunci, atunci erai un puști naiv neafectat de problemele reale ale vieții, dar acum ești un distrus ce se refugiază în plăceri pentru că nu e pregătit să vadă realitatea așa cum e.

Nu știu dacă am lovit-o mai tare decât data trecută, nu am stat să măsor intesitatea loviturii, dar de data asta nu mai simțeam nicio urmă de vinovăție sau regret. Îmi doream s-o văd târându-se la picioarele mele pe nenorocită și să-i râd în față. Bocetele ei răsunau în tăcerea stranie a camerei, își freca cu putere obrazul și privirea îi era ațintă spre podea.

    - Poate...