Paradis în destrămare

Capitolul 58

        Horan intră pe ușa ce-mi e atât de familiară îmbrăcat într-un costum negru destul de sorbru. Părul îi pare răvășit, iar un zâmbet strâmb îi brăzdează fața aia hidoasă. Inspiră mirosul îmbietor și înaintează spre bucătărie cu mine pe urmele lui. Par doar un martor ocular pentru că atunci când încerc să-l lovesc el nu pare să se sinchisească vreun pic.

         Lângă aragaz stă Kassandra îmbrăcată în pijamaua aia cu scurtă cu cățeluși pe care refuz să admit că am ajuns s-o ador. Pare concentrată, el îi pune mâna pe umăr, iar chipul i se luminează instant atunci când îl privește. Îi zâmbește sincer, iar asta mă irită, încep să țip la ei dar nimeni nu pare să mă audă. Sunt o entitate acolo, o prezență nepoftită martoră la tabloul iubirii lor.

    - Ai venit! Ești obosit? Cum a fost la muncă?

         Aceleași întrebări pe care mi le punea și mie la începutul căsniciei noastre și la care eu îi răspundeam doar cu: Fix de tine n-am chef eu acum, Poți să nu mai trăncănești dracu'?, Evident că sunt obosit eu nu stau cu picioarele întinse pe pereți cât e ziua de lungă, Ești proastă sau te prefaci doar pentru a o face pe interesanta?, Îmi scade oboaseala și mă prinde un așa chef să te bat sau orice alte replici răutăcioase îmi treceau mie în secunda aia prin cap până într-o zi când a încetat să se mă mai întrebe resemnându-se și lansându-mi câte o invitație timidă la masă pe care eu o refuzam umilind-o și pe ea și pe tentiva ei eșuată de cină. În loc de a lansa vreo replică nepotrivită Horan a privit-o drăgăstos și i-a sărutat fruntea în timp ce eu încercam să-i dau un pumn. Boule, fruntea aia e a mea, doar buzele mele pot atinge locul acela sacru!

    - Mi-a fost dor de tine!

Ea i-a zâmbit mușcându-și buza așa cum făcea în fiecare moment în care se intimida. Era pierdută, ochii ei sclipeau iar eu turbam de nervi. Ce dracu se întâmpla aici și unde aterizasem, în ce soi de univers paralele se desfășurau aceste acțiuni?

    - Și tu mi-ai lipsit!

Ați fost despărțiți cât? 8-10 ore și deja i-ai simțit lipsa, dacă pleca pe front și nu venea acasă câțiva ani cum te-ai fi simțiti atunci? Ai fi paralizat de îngrijorare pentru biata făptură? Oricum sper să-l lovească vreun proiectil și să-l lase ipotent sau stai se ocupase divinitatea de asta deja, poate să-l sluțească, dar el era deja hidos. Teoretic războiul nu-i mai putea produce nicio daună pentru că el însuși constituia o pagubă.

    - Vrei să-ți fac un masaj?

Țin minte că mă întrebase și pe mine odată, iar a doua oară n-a mai îndrăznit la ce mult o tachinasem cu asta. O întrebasem direct dacă asta era modul ei ne a-și cerși șansa să mi-o sugă, iar ea printre priviri aruncate podelei și obraji îngrozitori de roșii mi-a zis că voia să mă facă să fiu mai puțin tensionat, iar destul de rece i-am replicat că mă relaxez atunci când lovesc un sac de box și cum nu am unul prin preajmă, i-am zis că ar fi cazul să-și pună chipul la bătaie. Începuse să plângă, iar eu o târâsem de păr până-n camera ei, uram s-o aud miorlăind. Căsnicia noastră cunoscuse vremuri tulburi la începuturile ei, dar acum totul mergea perfect.

          Într-un fel conștientizam că ăsta era un vis sau ceva, dar era la fel de dureros de privit ca și cum ar fi fost real. Ea îl masa și-l atingea aparent inocent în locuri interzise. Hainele ei au zburat, ea era sub el, o săruta, ea gemea, voiam să-mi smulg părul din cap, urlam la ea și nu părea să mă audă. Eram disperat, a pătruns-o iar ea a gemut o idee cam tare. Ești măritată e interzis, ești a mea vociferam eu, dar era târziu când buzele lui se aflau deja pe sfârcurile ei moi.