Paradis în destrămare

Capitolul 26

        Melodia 🖤♥️!
     Cele mai glorioase momente ale vieții nu sunt reprezentate de clipele în care cunoști succesul pe plan profesional sau când roadele muncii tale sunt pe deplin răsplătite în sfârșit. Sunt zilele în care după ce ai zăcut o bună perioadă în întuneric, reușești să regăsești lumina, restabilind un echilibru ce atât vreme a lipsit sau poate nu a existat niciodată. Dacă ne-am opri zilnic să privim spre cer oare ne-ar crește tuturor aripi? O minune chiar și privită zilnic va căpăta mereu o altă față.

     E atât de ușor să condamni pe alții pentru greșelile lor fără a arunca o privire asupra faptelor tale. Poate în multe situații ai greșit mai mult decât ei și ai pretins o iertare nemeritată doar pentru că acei oameni au comis imprudența de a te supăra odată.

     Căsătoria este un lucru sfânt fiind o uniune ce se realizează prin contopirea spirituală a două suflete, iar dacă ele nu urmează permanent același drum vor apărea fisuri ce vor leza legătura puternică, șubrezind-o și în final distrungând-o. Cum am putut pretinde eu dragoste și supunere necondiționată de la un suflet pe care n-am făcut decât să-l chinui? Câtă umilință poate îndura o inimă care iubește și de câte ori se poate resuscita alimentată de speranță? La urma urmei ce sunt ele? Speranțele nu sunt decât niște iluzii pe care mintea și le crează ca un pradox pentru a-și asigura supraviețuirea.

     Bântuiam aiurea pe străzile din oraș, chinuit de gândurile care în ultima vreme nu-mi dădeau pace. Poți să negi că ți-a pătruns cineva în suflet, dar la o verificare simplă îți poți dovedi că te-ai înșelat. Nu e necesar să-ți măsori bătăile inimii, ar fi un procedeu prea complicat și ar cere timp. Dacă mintea ta pânâ nu demult goală, e plină de ipoteze, fire întoarse și răsucite pe toate părțile mai mult ca sigur ești măcinat de ceva, de ceva al cărui nume nu poți să-l uiți și a cărui ochi îți ard sufletul în nopțile grele.

     Toate problemele mele s-au rezolvat ani de zile cu ajutorul unui algoritm ce avea la bază alcool și femei de ocazie. Privind în urmă la faptele m-aș declara scărbit de apucăturile mele primitive, dar ce e făcut rămâne întotdeauna făcut. Poate asta e și cel mai trist, ce bine ar fi dacă viața ar fi precum o tablă neagră, iar noi am fi proprietarii propriei noastre crete având posibilitate să schițăm viitorul și având permanent la dispoziție un burete ce ne-ar perminite să ștergem definitiv și iremedial umbrele trecutului.

     Toate supliciile pe care le-am avut de îndurat în acel internat pe parcursul adolescenței mele, ceasurile de singurătate și frica de abandon păleau acum în fața durerii respingerii de care eu mă făceam vinovat. Ce rost mai avea să neg când eu am fost cel mai mare netrebnic ce s-a alimentat din suferința și lacrimile ei.

     M-a acuzat că nu-mi va fi suficientă neștiind că eu mi-aș dori ca flacăra lumânării noastre să ardă etern. Toate acele plăceri carnale din care ani de zile m-am înfruptat încercau să umple golul lăsat de ea. Bunătatea ei i-a permis să fie mândră și văzând-o tremurând într-un mediu insalubru, n-am putut să nu mă întreb ce a făcut ea să merite asta. Cât trebuie să îndure un om pentru o singură greșeală? De ce e necesar să fie maltrat și schingiuit când poate fi pur și simplu iertat pentru liniștea lui, a celui căruia i-a greșit și a tuturor.

     Răsăritul soarelui m-a prins bântuit în continuare pe străzi, iar doar gândul de a mă întoarce într-un hotel ostentativ unde totul țipa a lux în timp ce Kassandra se zbate în patul ăla micuț din apartamentul acela obscur mă îngrozea. Lacul de sub podul pe care mă aflam sclipea, iar în ciuda frigului resimțit până-n oase nu mă puteam clinti de acolo. Oamenii ar trebui să privească mai des spre cer, mai ales dimineața când soarele răsare și oferă șansa unei noi zile în care o putem lua de la capăt și-n care putem schimba ceva.