Paradis în destrămare

Capitolul 44

Ultimul lucru pe care mi l-am dorit a fost să mă îndrăgostesc de ea. Obișnuiam să mă cred un zeu în propria-mi cetate și mai obișnuiam să cred că o adunătură perfectă de zerouri ar putea bifa lucrurile în favoarea mea. Eram pe culmi înalte înainte de ea, tânărul afemeiat ce arunca cu bani și-n câini și insipira aroganță până și prin cel mai mic por, acesta obișnuiam să fiu eu spre deliciul presei și a domnișoarelor de rând ce nu ezitau să se arunce-n patul meu pentru câteva clipe de notorietate, ăsta obișnuiam eu să fiu înainte de ea. Apariția sau reapariția ei în viața mea a culminat cu o furtună ce părea că se transformă de la clipă la clipă într-un adevărat cataclism. Dacă oamenii ne-ar privi ar rosti ezitant sau fățiș că o astfel de tânără nu era alegerea potrivită pentru mine, dar ăsta avea să fie doar cel mai mare și greșit clișeu pe care oamenii îl pot exprima. Nu poți rosti nici măcar fugitiv întrebări ca cele de tipul ce ți-a plăcut la ea, n-are nimic din ce celelalte nu au, e plină de lipsuri. Nu poți judeca pe cineva din aparență pentru așa cum nu poți intui de ce unii oamenii sunt capabili să vadă chiar și o scânteie de lumină în cea mai adâncă beznă.

Capul îmi era brăzdat de sute de întrebări la care nici măcar eu nu le puteam găsi vreun răspuns concludent. În ochii mei ea părea un înger cu aer martiric ce a suportat cu atâta stiocism chiar și cele mai crude pedepse doar pentru a aduce pe calea mântuirii pe un păcătos abandonat chiar și de cele mai slabe speranțe. Nutream pentru ea un soi de dragoste amestecată cu milă și mă uram cu o intensitate mare pentru fiecare moment în care reușisem să-i fac rău.

Imagini cu primele etape ale căsniciei nostre îmi reveneau în minte și nu-mi puteam ascunde chicotitul gândindu-mă la cât de speriată părea de prezența mea. Primele mele încercări de a o face a mea au survenit în final cu un dezastru, o violasem cu cruzime convingând-o că datoria de soție e primordială și că ăsta era rolul femeii într-o căsnicie. Și s-a conformat dorind să-și facă fericit tiranul ce-i era soț și care o teroriza cu fiecare ocazie. Primele palme, lacrimi scurse, injurii, umilențe și tot ce a suportat și încă mai era capabilă să suporte din cauza mea, totul pentru fărâma aia de dragoste după care tânjea și pe care nimeni nu a dorit vreodată să i-o ofere.

Priveam spre trupul ei adormit și meditam la toate dățile în care fetița asta ce a reintrat în viața mea cu hainele ei largi și atitudinea de mironosiță umilă, m-a făcut să mă simt mai viu decât orice cantitate o industrială de alcool ingerată sau orice femeie de ocazie. Îi schimbam la fiecare cinci minute cârpa înmuiată în apă rece pe care o pusesem pe fruntea ei micuță în speranța că febra îi va scădea, dar totul în zadar. Mă simțeam disperat și pentru prima oară după mulți ani am fost bântuit de senzația vagă că aș putea pierde pe cineva căruia i-aș putea simți cu disperare lipsa.

Teama mi se resimțea prin fiecare por, iar cu cât priveam mai mult spre trupul ei ce zăcea inert pe canapeaua aia veche cu atât mă simțeam mai disperat și mai neputincios.

Când am simțit așternuturile mișcându-se am tresărit speriat și am privit spre Kassandra ce părea incredibil de palidă în lumina chioară a lumânării. Părea oarecum confuză și mă privea cu o nedumerire stranie, ambii tăceam eu din teama de a nu rosti ceva greșit și de a o bulversa mai tare, ea fiindcă nu pricepea exact ce se întâmplă-n jurul ei. Detestam situația asta, iar lipsa hranei, a apei potabile și a somnului se resimțea din plin, habar nu aveam cât era exact ora dar erau aproape zorii zilei. Încă ploaua deși intesitatea se mai diminuase, eram blocat în coliba asta cu aer antic fiindcă vorba de a pleca unde era doar la stadiu de vis țânând cont că Kassandra abia putea să se miște. Părea doborâtă și distrusă, iar încercările ei eșuate de a scoate orice sunet au fost abandonate înainte de start. M-am aplecat și i-am dat o șuviță din părul acum uscat după ureche și i-am sărutat fruntea. Seara trecută reușisem să-i îndepărtez mare parte din stratul de mizerie ce ne-a acoperit pe amândoi, iar acum arăta ca scoasă din cutie deși abia se trezise.