Paradis în destrămare

Capitolul 1

       2 luni mai târziu

     Bruneta de pe mine gâfâie și eu rânjesc când observ că e aproape de apogeu. Îmi strigă numele în timp ce strânge cearșafurile în pumni. Telefonul ce nu se mai oprește din sunat îmi creează o stare de discomfort continuu.

     Miniona se prăbușește lângă mine în timp ce eu mă ridic și-mi caut vizual boxerii.

    - Tu nu ar trebui să fii la o cununie?

    - Ba da și imediat o să mă duc! Rostesc iritat!

    - Credeam că doar miresele întârzie! Nu ar trebui să porți un frac sau ceva similar?

    - Momentan îmi caut boxerii de restul mai văd!

    - Sunt sub duș, nu-ți amintești?

     Cheful de conversație al Evei îmi strica toată starea. Dacă nu aș fi în criză de timp i-aș închide cât de repede gura și aș face-o să-i și placă. Abandonez ideea de a mai purta boxeri știind sigur că am câteva perechi de rezervă în mașină. Oricum aveam nevoie de unii curați!

    - Alexander Kunt ești o mare figură, întârzii la propria ta nuntă! Rostește în timp ce se întinde total goală în fața mea!

     Tentanția e destul de mare și calculez mintal cât ar mai putea dura să... Dar abandonez planul rapid în timp ce-mi trec mâinile prin păr.

    - Nu întârzii, mă las așteptat! La urma urmei nu pot începe fără mine!

    - De ce nu vuiește totuși presa de scandal despre nunta ta fulger? Și mai ales cine e ghinionista?

    - Pentru că sunt o persoană discretă! Spun ignorând întrebarea numărul doi.

    - Aceeași persoană discretă ce sparge milioane de dolari prin cazinouri, umple piscine cu șampanie, dă petreceri fastuoase și care e abonatul primei pagini în ziarele de scandal!

     Sătul de sarcasmul ieftin părăsesc apartamentul nu înainte de a arunca fugitiv câteva bacnote de 100 de dolari în așternuri. Niciodată nu trebuie să folosesc o femeie de mai multe ori și niciodată nu mă învăț minte.

     30 de minute mai târziu, cinci încercări eșuate de a-mi îmbrăca hainele de la costum și patru țigări fumate ajung în fața bisericii. O privire în oglinda retrovizoare îmi spune că arăt extraordinar cu părul meu ciufulit și zâmbetul de după sex. Mirosul de vanilie îmi e impregnat în piele, dar nu reprezintă un motiv pentru care să mă îngrijorez.

     Clădirea în care domiliciază Dumnezeu e impunătoare și iau în calcul ideea de a proiecta și eu una în viitor. Aproape uitasem că sunt catolic de când n-am mai vizitat-o.

     Puțina audiență martoră la nunta mea îmi aruncă niște priviri acuzatoare, iar preotul pentru care eu am plătit îmi aruncă o privire plină de ură. Atâta dramă pentru doar o oră de așteptare... Mireasa mea arăta odios într-o rochie cu iz prăfuit și un voal lung ce-i acoperea toată fața. Părea una din călugărițele alea puritane și abia așteptam să și-o dea jos pentru a-i putea da foc. Forțată sau nu putea să se străduiască puțin!

     După un discurs interminabil al unui preot enervant ce nu mai termina de vorbit, jurăminte irevalente a venit și momentul propice. Fără a aștepta prea tare i-am eliberat fața de sub perdeaua urâtă sub care zăcea îngropată. Nu i-am cerut permisiunea și m-am aruncat către buzele ei oferind publicului un spectacol cu aerul unui preludiu. Când am încheiat mulțimea consternată mă privea, iar preotul era total șocat. Mireasa mea lăsase privirea în jos și nimeni nu aplauda lucru destul de deranjant. Tatăl ei parțial beat care o negociase la cărți ca pe o marfă de schimb aclama.