Paradis în destrămare

Capitolul 34

Cum ar fi fost dacă? Întrebarea ce stă la baza regretului continuă să macine omenirea încă de la începuturile ei. Nu aș putea să mă abat de la regulă indiferent cât de special mi-ar plăcea mie să cred că aș fi. Există în viața fiecărui om un moment de cotitură în care alege să metiditeze la alegerile nesăbuite ce l-au adus în punctul în care incertitudinea îi macină existența. Oare dacă am avea puterea de a schimba evenimentele din trecut am mai proceda astfel?

Aș înceta oare să-i mai găsesc vinovați pe alții de presupusa mea nefericire, aș proceda diferit încercând să trăiesc demn ca un om asumat?

- Kassandra sunt surprins să te văd aici!

- Da, mi-am cam schimbat direcțiile! Rostește ea încurcată.

Înainte ca măcar să realizez mâinile noastre au fost smulse brutal, iar vraja momentului nostru magic a fost întreruptă aruncându-ne iarăși în brutala realitate. În aceiași căsnicie plină de drame, conflicte și orgolii, în aceiași casă ce reprezenta universul pe care împreună am ales să-l creăm, dar mai ales la vechile noastre vieți împreunate și totuși atât de separate.

Contactul lor vizual era direct și puteam distinge pe fața ei o urmă de emoție mascată de un zâmbet. Puștiul părea plin de bani și era îmbrăcat neglijent într-un mod studiat, iar părul puțin ciufulit îi dădeau un aer de mister menit să topească inima tuturor fetițelor naive gata să-și riște cele mai bune intenții alături de el.

- Ai dat Anglia pe America, ăsta e un lucru surprinzător, credeam că urăști locul ăsta, aglomerațiile, tu ai nevoie de liniște.

S-a apropiat de ea ignorându-mă complet sau nepărându-i să-i pese că exist. O privea în ochi și îi vorbea de vechile ei aspirații despre care eu nu știam nimic. Tipul se pricepea să mute pionii pe tablă asta era clar. Le studiam fiecare gest, iar momentul în el i-a dat o șuviță după ureche m-a făcut să resimt doar dezgust.

- Ei bine eu...

- Încă ai continuat cu Medicina nu?

- Ei bine nu chiar, am renunțat și la asta...

- Dar era tot ce-ți doreai, rosteai cu atâta înflăcarare cum vei salva vieți și cum vei simți împlinirea aia interioară pe care o ai doar când ajuți pe cineva.

Speram că tipul blufează pentru că refuzam să cred că un puști atât de necopt era un maiestru iscusit în arta manipulării. Tot ce făcea el acum era să-i reamintească câte a pierdut odată cu sosirea în locul ăsta, adică odată cu mine.

- Lucrurile se mai schimbă Franco...

- Dar tu rămâi la fel de frumoasă!

Am scrâșnit din dinți convins că dacă intervin voi părea cel mai mare sălbatic din univers confirmându-i bănuielile băiatului care mă provoca indirect. Un pumn în fața lui ar fi însemnat ridicarea mingii la fileu pentru el. Drumul către ea ar fi fost deschis de către mine și să fiu al naibii dacă asta îmi doream.

Fierbeam de nervi și-mi venea din ce în ce mai greu să mă controlez cu fiecare silabă rostită de cei doi.

- Mulțumesc mult! A rostit ea fâstâcindu-se, iar eu eram sigur că scoteam flăcări pe nas.

- Te prinde bine tunsoarea asta și părul blond! Ai devenit o femeie atragătoare!

A devenit a mea cretinule și mi-ar plăcea să te rad de pe fața pământului.

- Spune-mi Franco tu ce studii te-ai decis să urmezi? A încercat ea să schimbe subiectul!

- Științe Politice!