Paradis în destrămare

Capitolul 9

     Mai erau mai puțin de două ore până petrecerea mea avea să înceapă. Blocat în trafic eram nervos pe situație, Alexander Kunt nu ar trebui să stea în trafic cu muritorii de rând ce au scăpat de la servici mai devreme și așteaptă nerebdători să se întoarcă acasă la nevestele lor urâte care nici măcar nu se vor culca cu ei în seara asta sau vreodată. Am lovit disperat în volanul de piele și am continuat să aștept. La urma urmei și eu eram un mediocru din ăla din mulțime căruia nevasta nu-i va oferi nimic azi sau prea curând. Idiotul de mine ratase trei mari ocazii importante doar pentru că s-a simțit aiurea s-o vadă pe micuța târfă plângând. Cine știe câte paturi o fi încălzit înainte s-o culeg eu și cine știe cu cine plănuiește să mă înșele. Am lovit puternic cu pumnul în volan încă odată. Asta nu avea să se întâmple vreodată, Kassandra este și va fi a mea până când mă voi plicti și o voi doborî pentru a mă descotorosi de ea.

     Nu am crezut că aveam să mai intru vreodată pe poarta asta la cât am așteptat astăzi. Dezavantajele de a sta într-un oraș mare sunt cu miliardele, dar m-am obișnuit cu viața de aici. Se întunecase afară și muzica răsuna de peste tot, semn că petrecerea începuse fără mine. Lucru acesta nu mă enervează în mod special am o reputație de păstrat și toată lumea știe că-mi place să mă las așteptat pentru a-mi face ulterior intrarea triumfală.

     Proaspăt aranjat, tuns și plin de speranță am deschis ușa ce dădea spre living unde se desfășura un tablou cel puțin ciudat. O mulțime de oameni erau strânși în cerc și priveau spre nu înțelegeam ce.

    - Hai păpușă nu fi așa timidă, dă-ți hanoracul ăla larg jos. Scapă de inhibiții, distrează-te și tu puțin.

    - Te rog să mă lași...

     Am recunoscut glasul stins al Kassandrei ce încă odată părea depășită de situație. Nătărăul ce a rugat-o pe soția mea să scape de haine era moștenitorul unui imperiu hotelier și printr-o conjunctură ne-am "împrietenit". Tipul era un înfumurat și pot declara cu mâna pe inimă că era mai snob chiar și decât mine. Încercam să-mi fac loc prin mulțimea de oameni ce s-au strâns să vadă spectacolul.

    - Nu te pot lăsa de când te-am văzut curățând aragazul, am simțit că între noi se poate înfiripa ceva special.

    Ce idiot și ce replică expirată, îmi băga nevasta în toți sperieții cu atitudinea lui de violator în serie.

    - Frate, las-o nu vezi cât e de speriată! Sunt multe fete aici, ce ți s-a pus tocmai pata pe ea?

     Asociatul meu vorbise luându-i apărarea victimei. Am pufnit auzindu-l, era o chestie tipic lui. Deși nu mă atașasem eu așa de el ca un amic, ne înțelegeam destul de bine și îl chemam peste tot în speranța că într-o zi va scăpa și el de atitudinea asta de călugărițâ virgină. După cum se vede niciun rezultat încă. Tipul era un băiat bun, genul ăla de prost cu care femeile mătură pe jos sau pe care-l consideră dulce și onest dar îl văd strict ca pe un prieten. Femeile nu vor fi atrase niciodată de fătălăii ăia care aleargă după ele cu flori sperând că vor obține ceva mai mult decât un ordin de restricție. Deși nu o să admită niciodată cu voce tare femeile vor tânji mereu după protecție și alte prostii, de aia se vor agăța mereu de tot felul de lepre ce nu le merită pentru că se simt intimidate și automat atrase. Ce nu-și imaginează ele în stupizenia lor este că tipul acela dur ce sparge dinți și împarte pumni în stânga și în dreapta, având mereu jointuri și alcool la purtător le va umfla și lor peste ceva vreme ochii când vor observa primele semne de stafidire.

    - Scuze nu te aud, reprezentarea directă a virginității mi-a vorbit cumva?

    - Ești un idiot, Mason!