Paradis în destrămare

Capitolul 41

Care este secretul fericirii? Există cumva o rețetă a cărui pași trebuie să-i urmezi cu exactitate pentru a ajunge la rezultatul scontat? Ce e de fapt fericirea? O senzație temporară și iluzorie care te scoate din bezna densă doar pentru a se risipi înainte să apuci să te bucuri cu adevărat de ea.

Tacâmurile făceau contact cu porțelanul creând un sunet insuportabil și spârgând liniștea absolută. Fiecare mânca în liniște desfătându-se din bucatele cu aromă și gust absolut divin preparate de Kassandra. Privirea mi-a căzut pe chipul ei palid ce trăda epuizare, părea cu adevărat obosită și puteam jura că suferă de insomnie. Nu de puține ori am surpins-o noaptea plimbându-se la întâmplare prin curte și multe au fost dățile în care a încercat să-și înnăbușe lacrimile doar pentru a se feri de mine.

- Alexander ghici ce? A rostit Thiy cu același ton enervant și cu aceiași pronunție proastă!

- Ce? Am rostit mai mult decât plictisit privind spre Kassandra ce săpa prin farfurie în căutare de nu-mi explic ce, dar neatingându-se de mâncare!

În ultima vreme se îngrășase puțin deși mi se părea la fel de subnutrită sau chiar mai mult decât de obicei. Fiind prea ocupat cu munca de birou și cu pretențiile lui Thiy ce nu conteneau să se oprească am ajuns s-o neglijez în mod considerabil. De cele mai multe ori o găseam dormind seara, iar dimineața întotdeauna găseam micul dejun pe masă fără vreo urmă de Kassandra așa cum se întâmpla pe timpuri când eu priveam în batjocoră munca ei și când o chinuiam făcând-o să se simtă prost ba chiar să și plângă.

- Am fost azi la ecograf și mi-a trecut supărarea pe tine fiindcă nu m-ai putut însoți când am auzit marea veste.

Oftam plictisit, nu pricepeam la ce face referire, iar entuziasmul ei nu-mi trezea niciun sentiment.

- E băiat! A rostit ea printre niște lacrimi ce nu se voiau deloc a fi false!

O încercare eșuată de îmbrățișare oprită de burta ei enormă mai târziu am privit cum sunt efectiv sugrumat de brațele ei încolăcite în jurul gâtului meu. Nici nu puteam mima un entuziasm fals pentru că acest copil nu-mi trezea nici cel mai mic sentiment patern deși poate ar fi fost cazul. Faptul că urma să fie băiat mă dezamăgea oarecum deoarece eu îmi doream o fetiță drăguță cu codițe drăgălașe și care să mă considere modelul ei în viață deși nu aveam nici pe departe stofă de erou. Un băiat ar fi reprezentat cel mai probabil la maturitate un amalgam de probleme ce vor deriva din pricina dependențelor cu care eu însuși m-am luptat.

Totuși poate acest copil avea să fie portița mea de acces spre o viață nouă spre un nou statut și spre o șansă la un nou început. Izolarea de părinții mei mi-au produs mie un declin ce a lăsat daune ce nu vor fi niciodată reparate, nu aveam să-i răpesc propriului meu copil chiar și procreat din greșeală dreptul la o viață cât mai frumoasă. Aveam să fiu un tată bun și preocupat de grija propriei progenituri, chiar dacă ăsta avea să fie singurul lucru bun pe care aveam să-l realizez în viață.

- Nu te bucuri? A rostit aceasta plină de entuziasm!

- Ba da! E doar grozav! Am spus aplecându-mă și făcând un gest pe care nu mi mi-am imaginat că voi ajunge vreodată să-l fac!

Mi-am aplecat buzele și i-am sărut pântecul umflat lui Thiy, încercând astfel să mă revanșez pentru cât am lipsit și să compensez toate momentele în care nu mi-a păsat. Acest gest trăda începutul construcției unei relații cu viitorul meu copil ce avea să fie cel mai grozav puști pentru că eu aveam să mă asigur de asta.

- Băiatul meu! Am rostit continuând să-mi mențin privirea fixată spre locul în care zăcea ascunsă mica creatură!

Eram șocat și oarecum nepregătit de amalgamul veștii, dar aveam să mă preocup de el așa cum nu s-a preocupat nimeni de mine vreodată. Nu o să-mi abandonez copilul și el avea să fie următorul și singurul meu scop în viață. Poate uneori aveam nevoie doar de o scânteie care să producă lumină pentru a conștientiza în ce beznă eram adânciți de fapt. Fusesem atât de inconștient și de neglijent cu ființa cu care împărțeam ADN-ul și sângele încât îmi venea să mă condamn singur pentru asta.