Paradis în destrămare

Capitolul 40

       Care este sintgma potrivită pentru a descrie un înger? Aș putea umple papirusuri întregi și nu aș putea redacta o singură frază care să evidențieze perfect tot ce reprezintă ea. Pot jura cu mâna pe inima mea rece că fata asta a avut ghinionul de a cădea în plasa uneltirilor unor oameni ce au măcinat-o încet.  Alura ei angelică încă domnea, dar exista ceva în fiecare umilință, ceva ce o făcea treptat să se stingă.

      Sufletul ei bun era înghenuncheat de prea multă vreme și atunci când își găsea o fărâmă de forță pentru a se ridica primea o altă lovitură ce-l preschimba din nou în cenușă. Karma are un efect savuros ținând cont că aranjează în așa fel lucrurile încât în final orice vinovat își achită datoria față de univers sfârșind  la fel sau chiar mai rău decât cel lezat inițial. Timpul face totul să treacă, dar nu șterge urmele lăsate de acțiunile nesăbuite ale unor presupuși demoni ce îmbracă chipuri de oameni.

      Ochii ei verzi, altădată strălucitori își pierduseră sclipirea. Din fetița răsfățată-n exces rămăsese doar o umbră ștearsă. Până și modul în care respira trăda o resemnare tacită în fața soartei nemiloase ce o tot aștepta doborând-o treptat și lipsită de orice urmă de compasiune. Fetița din fața mea era un paradox, atât de detașată și umilă, un suflet rătăcit urlând după iubirea pe care toată lumea refuza să i-o acorde.

      Stătea în genunchi și respira sacadat mușcându-și cu putere buzele pentru a ameți suspinele rezultate în urma lacrimilor de a căror apariție mă făcea vinovat eu.

    - Hai că te-ai făcut și tu utilă la ceva în sfârșit! Mă săturasem să te țin de milă de aici fără a obține niciun beneficiu pe seama ta! De acum când vrei să mă mai deranjezi deschizi gura doar cu scopul ăsta bine?

      O mângâiam pe cap exact cum ai face cu un câine plouat și mă simțeam intimidant din poziția în care mă găseam, în timp ce ea se afla sub perfectul meu control zăcând împrăștiată la picioarele mele.

    - Îți place să fii umilită? Am întrebat sarcastic!

       Răspunsul se lăsa așteptat așa că i-am prins părul din care îmi făcusem un obicei să trag și de care se va lipsi dacă mai continuam în ritmul ăsta, cu putere. Un scâncet i-a ieșit printre dinți și involuntar mi-a prins mâna cu palma ei micuță pe care eu am pleznit-o puternic fără vreo urmă de remușcare cu mâna rămasă liberă.

    - Ce am vorbit noi despre ignorat Kassandra? Am rostit împletindu-mi mai tare mâna în părul ei fragil!

    - Îmi pare rău! Nu am intenționat să te supăr, eu sunt atât de stupidă, trece cu vederea te rog!

    - Ți-ai dori să te iubesc Kassandra? Am rostit curios deși cunoșteam deja răspunsul. Să fiu tandru, să-ți aduc flori, să-ți șoptesc vorbe dulci păcălindu-te că de fapt nu exiști degeaba? Spune iubito, ți-ar plăcea să mă transform într-un pămpălău ce aleargă după grămada ta de oase?

    - Nu! A venit răspunsul ei rapid și neașteptat! Mi-ar plăcea să mă respecți atât! 

    - Să te respect zici! Și cum anume ar trebui să fac asta? Am rostit parțial confuz!

    - Să-mi explici unde am greșit și dacă tu consideri că trebuie să fiu lovită după bine, dar vreau să știu ce fac greșit.

    - Ce faci greșit? În primul rând exiști, ești un amalgam de pagube și probleme cu care nimeni nu ar vrea să se înhăme.

    - Cum ar trebui să mă comport? A rostit printre lacrimi mascate!

       Nu mă privea în ochi, iar mâna mea era în continuare înfășurată în jurul părului ei. Când am eliberat-o un pumn de fire mi-a rămas în mână, semn că la ea procesul de calviție va începe mai devreme decât era prevăzut.