Paradis în destrămare

Capitolul 7

     Plânsul ei răsuna în toată camera făcându-mi urechile să sângereze. Satisfacția de a o vedea căzută și neajutorată mă alimenta, visasem ani de zile la clipa asta și nu puteam să nu fiu fericit.

    - Ai de gând să miorlăi așa toată noaptea? Pentru că eu vreau să dorm să știi...

     Privirea ei s-a ridicat din pământ și din nou ochii ăia de pisicuță speriată mă vizualizau.

    - Sunt femei prinse în relații abuzive care iau bătaie zilnic de ani buni. Iar tu pentru o simplă palmă plângi de parcă s-ar sfârși lumea.

     Realizam că ce spuneam e de a dreptul sadic, iar tonul meu ironic era ca o sare aplicată pe o rană proaspătă, dar voiam să o știu înghenuncheată și neputincioasă. Mărețul meu plan avea să funcționeze, n-o să mă abat de la scop.

    - Ce vrea asta să însemne? Tu o să mă agresezi fizic, mai mult decât ai făcut-o deja?

    - Ce ai trăit până acum e doar începutul iubire. Este că adori cum decurge căsnicia noastră?

    - O să mă pedepsești fizic mereu?

    - În funcție de gravitatea faptei. Am rostit indiferent.

Eram destul de scceptic în privința abuzului fizic, aceste palme au fost ceva neplanificat. Mă întreb cât ar rezista unui tratament dur, pare atât de fragilă încât pariez că-i pot rupe oasele fără a mă strădui prea mult.

    - Vreau să mă ierți!

    - Vrei nu-i așa? Dar pentru ce mai exact îți ceri scuze? A da pentru că ai fost o târfă nenorocită atunci acuzându-mă de un lucru pe care nu l-am făcut provocând o catastrofă doar din ideea ta de a te amuza, pentru că ai îndrăznit să faci pe viteaza deși era clar că o să pierzi detașat lupta.

     M-am aplecat lângă ea am început să-i mângâi locul lovit cu delicatețe. Trecerea de la rece la cald, era o metodă perfectă de a face confuză și de a mă juca cu mintea ei. Până avea să se... Și ce o să mă mai amuz atunci... O să mori plină de regrete Kassandra.

    - Dă-mi voie să-ți spun iubire că dacă dai cu mașina peste om și apoi îți ceri scuze, nu schimbi cu nimic situația! Dar tu ești grea de cap, nu am cu cine discuta.

    - Te rog. Fac ce vrei, o să încerc să joc după regulile tale, voi fi supusă.

     Cuvinte, cine mai crede în ele? În ziua de azi ele nu mai valorează nimic, când e atât de ușor să minți.

    - Ai mai spus odată asta și ai încercat să fugi! Știi cât te-am căutat atunci de nebun pe plajă, știi? Nu știi pentru că probabil tu găseai amuzant că un prost umblă să te caute!

    - Eram speriată, eu credeam că angajamentul nostru va fi altfel...

    - Altfel zici? Și cum credeai tu iubire că va decurge? Că eu o să umblu după tine cu buchete de flori și o să-ți sărut fruntea în timp ce o să privesc serialul tău preferat care probabil e o mizerie? Crezi că te iubesc sau o voi face vreodată? Spune dacă tu cu mintea aia limitată n-ai realizat că nu voiam să mă însor cu tine decât ca să-ți fac viața un iad așa cum la rândul tău mi l-ai făcut mie.

    - Eu doar îmi pare rău...

    - E inutil oricum... Încetează să o mai faci pe victima că nu ești bine? Te-am luat de soție deși aș fi putut foarte bine să te iau să-mi fac treaba și să te plasez vreunui pește ce te-ar fi dus în Olanda la vitrine. Trăiești mai bine decât ai aspirat c-o vei face vreodată. Puteai fi sclava mea sexuală știi? Să te bat până îți dădea sângele apoi să te folosesc și să reiau cursul  la nesfârșit. Dar am ales să mă însor cu tine, eu m-am sacrificat pe mine atât de tare te urăsc înțelegi? Puteam să mă însor cu aproape orice femeie voiam pentru că sunt tânăr, frumos, am șarm, bani. Dar te-am luat pe tine în ciuda faptului că ești odioasă și nu-ți strălucește părul, te îmbraci hidos și ești o mucoasă plângăcioasă știi de ce? Te las să ghicești...