Paradis în destrămare

Capitolul 49

         Violența nu era niciodată o soluție nu una tolerabilă cel puțin, dar când gradul de furie era nemăsurat simțeai nevoia să te răzbuni pe orice-ți ieșea în cale pentru a-ți mai domoli nervii sau măcar pentru a te autoconvinge că distrugând alte lucruri vei uita măcar pentru moment de cât de distrus erai tu de fapt.

        Dimineața asta nu începuse ca oricare alta, ignorând că era de fapt ora prânzului aș fi putut jura că azi va fi diferit. Că nu va fi una din cele 365 de zile ce constituie anul când mă trezeam la fel de morocănos prezentându-mă la datorie și pășind eroic prin această piesă prost regizată ce se intitula ironic viață. Ea dormise în patul meu, iar eu eram mândru de asta. Până acum pe orice femeie mi-a brăzdat retina în clipa în care am deschis ochii o voiam cât mai repede dispărută odată cu urmele serii de păcat în care ne scufundasem amândoi.

        Există oamenii ce-ți pătrund în viață în cel mai brutal și bizar mod cu putință, iar dacă ușa vieții tale ar avea o cheie cel mai probabil ei ar intra prin efracție. Am petrecut ani întregi folosindu-mă de ființe ce la rândul lor mă foloseau și a căror nume se pierdeau în negura uitării odată cu trântirea acelei uși. Îmi clădisem un zid ce ținea bariera propriilor mele sentimente din teama de a nu fi din nou rănit, iar Kassandra cu forța ei ce era echivala cu cea a unui copil nu doar că reușise să-l prăbușească, dar reușise să mă și dezbrace și nu în sensul pe care-l ador ci în sensul de care mă tem. Orice urmă de mască și orice autoimpunere îmi pica în prezența ei fiindcă ea scotea la suprafață din mine doar realul.

           Nu iubești pe cineva atunci când îi dorești doar trupul, aia e forța atracției odată cu ea am învățat să descriu niște sentimente ce mă gândeam că-mi vor fi toată viața străine, dar la urma urmei cine plănuiește să se îndrăgostească. Și știți care e farmecul în toată chestia asta clișeică cu dragostea, că ajungi să adori și aspectele care înainte te-ar fi dezgustat și începi să nutrești niște stări de îngrijorare pentru siguranța persoanei pe care o iubești chiar mai mari decât pentru propria-ți ființă și mai e și partea rea ce te macină și te face să fii vulnerabil și slab, ceva ce se numește poetic gelozie și pe care eu o asociez în mod brutal cu dorința de a sparge fața fiecărui mascul ce se apropie de fata mea, cu subliniere pe cuvântul a mea.

         Am deschis timid ușa camerei Kassandrei uitând de normele de politețe fiind ferm convins că nu dorea să mă privească în aceste momente. Tabloul ce m-a întâmpinat m-a lăsat oarecum confuz și deși stânjeneala mi se citea pe chip încercam să ascund asta. Kassandra era machiată și suficient de aranjată fiind mai atrăgătoare decât de obicei, dacă asta era măcar posibil și oscila între două rochii nereușind să se decidă între cele două.

-    Kassandra! Am rostit ezitant!

-    Atât de puțin durează cu Thiy? A rostit ea caustic lăsându-mă fără cuvinte!

         Nici nu se obosea să mă privească aplicându-și cu insistență un strat fin de blush menit să-i mai diminueze paloarea ce-i însoțea de obicei chipul.

-    Ah burta e un impediment mare nu-i așa? A rostit în aceiași manieră batjocoritoare!

-    Nu ești serioasă, n-am făcut-o cu Thiy!

-    Ah nu? Și ființa din burta ei a apărut prin zămislire divină? S-a fecundat singură sărăcuța!

         Nu pricepeam de unde răsărise doza asta a ei exagerată de tupeu. Timiditatea ei nu-și pierduse totuși urma în ciuda luptei ei de a se menține pe poziții. Nu mă privea fiind prea ocupată să-și picteze chipul, iar atitudinea ei mi-a amintit de incidentul cu Eva, modul în care s-a apărat atunci m-a făcut să fiu mândru până-n cel mai adânc por, dar asta nu-i dădea dreptul de a fi insolentă cu mine.