Nu credeam că, atunci când mă voi muta în casa tatălui meu vitreg, îmi voi găsi sufletul pereche.
Dar te-am găsit.
Și promit să nu îți dau drumul vreodată.
Pentru că tu mi-ai fost prieten, sprijin, iar, mai apoi, iubit. Ai fost persoana care mi-a șt...
Zilele se scurg. Încep să mă obișnuiesc cu noua familie și cu noua casă. Mai sunt trei zile până la nunta mamei cu Josh. Pregătirile sunt gata, acum așteptăm ziua cea mare.
Rochia mamei este albă și simplă. Nu îi plac lucrurile sofisticate. Buchetul este alcătuit din trandafiri albi.
Maya mai stă o săptămână în New York, apoi pleacă în L.A. pentru câteva săptămâni.
Cu Tate mă înțeleg bine. Nu este deloc așa cum credeam. Nu este mofturos sau încrezut. Este chiar de treabă și foarte afectuos. Am auzit că are și iubită. Sper să o cunosc într-o zi.
Cineva bate la ușă și îmi spulberă gândurile.
- Intră!
Este Tate.
- Lara, vino să luăm micul dejun.
Mă ridic din pat și cobor jos. Acolo sunt toți, inclusiv Andreas.
- 'Neața, spune mama și mă pupă pe frunte.
- Hei...
Masa decurge în liniște. După ce terminăm o ajut pe mama să strângă masa și mă retrag în camera mea.
Aleg cartea Îngerul nopții și mă apuc să o citesc. Este incredibil cum Patch se poate "juca" cu gândurile Norei. Cum o poate face să își imagineze ce vrea el. Această parte este preferata mea:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Termin cartea de citit în câteva ore și decid să merg în sufragerie.
- Hei! mă întâmpină Andreas.
- Bună...
- Vrei să te uiți cu noi la un film? întreabă Tate.
- Sigur. Ce vedem?
- "Scuip pe mormântul tău". E de groază.
Mă îndrept spre bucătărie pentru a face floricele și pentru a lua ceva de băut. După ce sunt gata, mă întorc în sufragerie și mă așez.
Pentru mine filmul nu a fost de groază. Nu m-am speriat deloc, pe când Tate aproape că a făcut pe el.
- Unde sunt mama și Josh? îl întreb pe Tate.
- Au ieșit la cumpărături.
O liniște ca de mormânt se lasă peste noi până când Andreas rupe tăcerea.
- Și, Lara... Cum te simți în noua ta casă? Te-ai obișnuit?
- Mă obișnuiesc treptat și mă simt destul de bine aici, cu voi.
- Ăsta e doar începutul, spune cu un zâmbet șmecheresc pe față.
Am înghițit în sec și nu i-am mai spus nimic. Cine știe ce are în plan.
Se uită insistent la mine și îmi face ochi dulci. Dacă Andreas e îndrăgostit de mine? Sau dacă sunt doar un joc pentru el? A fost cam ciudat în prima zi, când primele lui cuvinte au fost ești frumoasă. Sau poate el nu simte nimic și doar îmi fac eu filme.
****
Ziua cea mare a sosit. Mama și Josh sunt în fața altarului împreună cu preotul.
- Josh White, te rog să îți spui jurământul, îl îndeamnă preotul.
- Ivy Whittier, de când te-am cunoscut am știut că se va ajunge aici. Am știut că o să devii soția mea și mama lui Tate. Te iubesc pe tine, și o iubesc și pe Lara, de acum fiica noastră. Jur să o fac de acum și până pe vecie. Jur ca iubirea ce ți-o port să fie eternă. Jur să nu te las, fie rău sau bine. Jur să îți fiu alături mereu. Te iubesc!
Mama mimează un "și eu", iar câteva lacrimi i se scurg. Stai, stai, stai. Josh tocmai a zis că mă iubește? Deci ce mi-a zis mama este adevărat.
- Ivy Whittier, este rândul tău.
- Josh White, când te-am întâlnit credeam că nu se va ajunge prea departe, deoarece păreai un încrezut care dacă bate din palme are tot ce vrea, spune și invitații încep să râdă. Dar apoi am început să te cunosc treptat, iar părerea mi s-a schimbat radical. Am descoperit ce suflet mare și bun ai, și câtă iubire ai de oferit. Jur să fiu alături de tine, de voi, până când Dumnezeu mă va vrea lângă el. Jur să te iubesc și să am grijă de tine la bătrânețe. Te iubesc.
Nu credeam că mama are și această latură sensibilă, dar mă bucur că am descoperit-o.
- Dragi invitați, ne-am adunat astăzi pentru a uni sufletele celor doi miri, spune preotul. Ivy Whittier, îl iei în căsătorie pe Josh White, să îi fii alături la bine și la greu, la sănătate și la boală?
- Da! zice mama din tot sufletul.
- Josh White, o iei în căsătorie pe Ivy Whittier, să îi fii alături la bine și la greu, la sănătate și la boală?
- Da!
- Acum, dacă are cineva ceva împotriva acestei căsătorii să spună acum sau să tacă pe vecie.
Nimeni nu spune nimic.
- Dragilor, vă declar soț și soție. Poți săruta mireasa.
****
- Îmi acorzi acest dans? mă întreabă Andreas întinzând o mână spre mine.
- Desigur, spun prinzându-i mâna. Are mâna atât de fină și catifelată încât nu aș vrea să îi mai dau drumul.
Mergem pe ringul de dans, iar el mă prinde de talie, deoarece este o melodie lentă. Îmi pun mâna stângă pe umărul lui, iar cu cea dreaptă îl țin pe el de mână. Ne legănăm ușor pe ritmul muzicii, uitându-ne unul în ochii celuilalt. Albastrul irișilor lui mă face să uit de tot ce e în jur. Mă pierd în oceanele din ochii lui.
