Alături de tine

29. "E adorabil"

Mă simt împlinită. Mă simt fericită. Mă simt completă alături de el. El este fericirea mea, el mă completează.

Îl iubesc. Îl iubesc cum nu am mai iubit pe nimeni altcineva.

E adorabil. Cu părul său răvășit, cu pistruii săi drăguți, cu ochii săi ca oceanele.

E frumos. Atât fizic cât și pe interior. Are o inimă de aur, un suflet mare și bun.

E minunat. E perfect. E ireal.

Stau și privesc băiatul minunat de lângă mine. A adormit în brațele mele. Doarme atât de frumos, precum un înger. Îngerul meu.
Pieptul i se ridică și coboară în mod regulat, iar pe față nu are nicio încruntătură.

Aș sta să îl privesc ore în șir, însă trebuie să iau parte la cina în familie.
Îi sărut fruntea, apoi îl dau ușor jos de pe mine și îl învelesc. Iau o coală și un pix, iar după ce termin de scris pun biletul pe perna alăturată.

Am plecat la cina despre care ți-am vorbit. Dormeai atât de frumos, încât mi-a părut rău să te trezesc.

Te iubesc.

Îi sărut ușor buzele rozalii, apoi merg pe vârfuri până la ușă. O deschid cu grijă și ies, apoi cobor scările. Mă încalț, îmi chem un taxi, apoi părăsesc locuința.

Când ajung în fața casei, îi plătesc taximetristului, cobor și intru în casă. Mă descalț și îl zăresc pe Josh pe canapea, iar cum mă vede se ridică.

- Bună, Josh! Mi-a fost dor de tine.

- Bună, scumpo! Și mie de tine, spune și mă ia în brațe. Pe unde ai umblat?

- La Maya. Îmi pare rău pentru ieri.

- E în regulă. Fugi și schimbă-te, apoi coboară pentru cină.

Am urcat scările în grabă și am intrat în cameră. M-am schimbat într-o pereche de colanți negri și un tricou alb, apoi am coborât și am intrat în bucătărie. Cina era aproape gata, așa că am luat farfuriile și tacâmurile pentru a le aranja pe masă.

Când totul a fost gata, mama a pus mâncarea pe masă, iar eu am urcat să îl chem pe Tate.
Am ciocănit de două ori, iar ușa s-a deschis.

- Coboară la cină, îi spun, iar el mă ia în brațe. Își păstrează o mână pe umerii mei și coborâm împreună.

Ne așezăm cu toții la masă, ne punem mâncare în farfurii și cinăm în liniște.

- A fost totul bine cât timp eu și mama voastră am fost plecați? întreabă Josh.

- Da, totul a fost bine, răspunde Tate și îmi aruncă o privire subtilă, referitoare la toate bețiile și jocurile noastre.

Chicotesc încet și continui să mănânc.

- Cum a fost în Londra? întreb.

- Frumos, dar ne-a fost cam greu să ne acomodăm cu climatul. Ploua mereu, iar noi nu suntem obișnuiți cu asta.

Dau din cap și iau o gură de apă.

- Cum a fost la pescuit? îi întreb pe Josh și Tate.

- Nu a mers așa cum mă așteptam, răspunde Josh. Doar Tate a prins un pește, dar l-a scăpat când încerca să îl de-a jos cârlig.

Eu și mama izbucnim în râs, iar în scurt timp râd și ei cu noi.

****

- Mi-am făcut griji când nu ai răspuns la telefon. Am crezut că s-a întâmplat ceva, spune Tate și se așează pe pat, lângă mine.

- A fost totul bine, doar am vrut să stăm puțin timp împreună fără să ne deranjeze cineva.

- Înțeleg...

Mă uit lung la el. Pare cam abătut. Supărat. Trist. Nervos.

- Ce s-a întâmplat? îl întreb încet.

Ezită câteva momente, dar în final deschide gura.

- Ne-am certat.

Îi fac semn să continue. Deschide gura să zică ceva, însă o închide la loc. Stăm câteva minute în tăcere, până îi aud vocea.

- Vorbește și cu altcineva. Ea susține că este verișorul ei, însă nu o cred. Nu așa vorbesc verișorii. Nu... Nu știu ce să fac...

Mă dau mai aproape de el și îl iau în brațe. Se ghemuiește în brațele mele și îmi cuprinde talia cu mâinile.

Nu știu cum de are un așa "noroc" la fete. El își pune tot sufletul în relații, iar ele își bat joc.

- O iubesc.

- Știu.

Îl mângâi liniștitor pe spate, iar în scurt timp adoarme. Îl întind ușor pe pat și îl învelesc, apoi mă pun și eu lângă el.

Oare îngerul meu e bine?