Alături de tine

24. "Ești minunat!"

Mi s-a strâns stomacul când cele două cuvinte au ieșit din gura lui. E prima oară când îmi spune asta, și sincer nu mă așteptam.

Zâmbim amândoi, iar el își apropie capul de al meu, sărutându-mi buzele ușor. Îmi strecor limba la el în gură, făcând sărutul pasional, în timp ce el își plimbă mâna pe spatele meu. Ne desprindem peste câteva momente și ne lipim frunțile, stând încă cu ochii închiși.

- Ești minunat! șoptesc.

- Și tu, iubito! Haide, vreau să te duc undeva.

Îmi prinde mâna și mă trage după el printre copaci. Mergem pe o alee timp de câteva minute, după care ne oprim, iar peisajul mă lasă mută. Apa mării strălucește în lumina lunii, iar valurile se sparg ușor la țărm, totul arătând minunat.

- Îți place, iubito?

Îmi întorc privirea spre el și îl privesc stupefiată, peste câteva secunde trezindu-mă în brațele sale.

- Îți mulțumesc pentru tot! E minunat. Nici nu am cuvinte să îți spun cât îmi place.

Mă strânge în brațele sale, iar eu îmi ridic capul, lipindu-mi buzele de ale sale.

- Orice pentru tine, șoptește peste buzele mele. Vino, spune și mă trage spre un leagăn mare.

Andreas se așează, iar mâna lui mă trage în poala sa. Mă uit la el ciudat, iar el îmi rânjește pervers.

- Doar știi cât îmi place să stai așa!

Dau din cap afirmativ și mă aplec pentru a-l săruta. Îmi răspunde cu aceeași patimă și îmi linge ușor buza de jos, semn că vrea să pătrundă la mine în gură. Deschid gura, iar limba sa o asaltează pe a mea, gemând ușor la contactul cu bila de metal. Rânjește, iar eu îl lovesc în umăr, fără să mă dezlipesc o secundă de buzele sale. Îl mușc de buza inferioară, iar un geamăt gutural îi scapă printre buze. De data aceasta eu sunt cea care rânjește, iar el mă lovește ușor în umăr, la fel cum am făcut eu mai devreme. Începem amândoi să râdem și ne desprindem din sărut, eu mișcându-mă ușor și ducându-mă mai aproape de el, îmbrățișându-l strâns. Îmi răspunde la îmbrățișare, apoi ne desprindem și mă dau mai în spate pentru a-l putea privi prin lumina slabă a lunii și a beculețelor.

- Iubito, nu te mai mișca atât de mult.

Mă încrunt neînțelegând, iar el își lasă privirea în jos, eu urmându-l. Simt cum obrajii îmi iau foc și îmi ridic repede privirea de pe membrul său ce începe a prinde contur.
Andreas chicotește și îmi prinde bărbia cu două degete, sărutându-mă.

- Ești atât de frumoasă! Și partea bună e că ești doar a mea!

- Mereu o să fiu.

Zâmbește, iar apoi mă sărută pe frunte.

- Nu am mai plăcut pe nimeni așa cum te plac pe tine. Poate au trecut doar trei săptămâni, dar deja te iubesc ca un nebun și aș face orice pentru tine! Ești cel mai bun lucru din viața mea și nu știu ce m-aș face fără tine. Te iubesc! Acum și pentru totdeauna!

Simt cum ochii încep să mă usture, așa că încep să clipesc des pentru a alunga lacrimile.

- Nu plânge, iubito, te rog. Nu îmi place să te văd plângând, chiar dacă sunt lacrimi de fericire.

Dau din cap afirmativ, îmi trag încet nasul și îmi fixez privirea în ochii lui de culoarea safirului.

- Și eu te iubesc! Pentru totdeauna! Și știu că nu mă pricep la declarații, dar te vreau lângă mine mereu. Ești cel mai bun lucru din viața mea și fără tine parcă sunt nimeni. Nu vreau să te pierd, indiferent dacă vom mai fi împreună sau nu.