Alături de tine

30. "Unde mergem?"

Într-o săptămână va pleca. Mă va lăsa singură pentru două săptămâni. Nu sunt pregătită să îl las sa plece, dar nici nu îi pot lua bucuria de a petrece puțin timp alături de părinții săi. Știu că îi vede rar, știu că le duce dorul, și nu îi pot face asta.

Ies din duș și îmi șterg pielea de apă. Mă înfășor într-un prosop uscat și ies din baie, dar nu înainte de a mă da cu tuș, rimel și ruj, și de a-mi ondula părul.

Vom lua cina împreună. Nu știu unde. A zis că va fi o surpriză. A zis că vrea să-mi arate un loc special. Iar eu de abia aștept să îl văd.

Deschid dulapul și rămân cu privirea în el câteva minute bune. Nu știu cu ce să mă îmbrac. Cred că asta este cea mai mare problemă a tuturor fetelor de planetă.

Scotocesc printre rochii, dar parcă niciuna nu îmi mai place. Niciuna nu mi se mai pare potrivită, chiar dacă sunt rochiile mele favorite. Totuși, aleg o rochie roșie, fără decolteu, dar cu spatele în formă de V, puțin mai sus de genunchi.

Mă îmbrac, apoi încalț o pereche de sandale negre cu toc gros și îmi bag telefonul în plicul de aceeași culoare.

Mă bucur că mama și Josh sunt plecați cu munca în Portland și nu trebuie să le dau vreo explicație. Dar îmi va fi dor de ei.

Cobor scările și chiar atunci se aude soneria. Deschid ușa, iar în pragul ei stă Andreas, îmbrăcat la costum. Arată atât de sexy, încât nu pot să nu mă holbez la el. Doar când îl aud chicotind îmi ridic privirea spre fața lui atât de frumoasă. Ochii săi ca cerul mă analizează, iar dinții strâng cu putere buza de jos.

- Îți place ce vezi, iubitule? îl întreb folosindu-i cuvintele, iar el zâmbește.

- Ești cea mai frumoasă din lume!

Îmi întinde un trandafir roșu, iar eu îl sărut în semn de mulțumire. După ce ne desprindem, îmi ridic mâna și îi șterg ușor rujul de pe buze. Îmi prinde mâna și mi-o sărută tandru, apoi îmi lasă un sărut apăsat pe obraz.

- Îmi plac mai mult rujurile tale mate, protestează, iar eu chicotesc. Te sărutam cat voiam și nu se murdărea niciunul dintre noi.

Îmi duc mâna la buze crezând că mi s-a întins rujul.

- Nu s-a întins, stai liniștită. Dar o să se întindă în curând, spune zâmbind pervers.

****

- Unde mergem? îl întreb nerăbdătoare pentru a mia oară în ultima jumătate de oră.

- Mai ai puțină răbdare, iubito! chicotește.

- Tot spui asta de aproape o oră!

- Da, dar de data aceasta e pe bune.

Îi arunc o privire urâtă, iar el pufnește în râs.

- Te iubesc mult!

- Și eu te iubesc! spun și îi iau mâna într-a mea. O duc la gură și îi sărut fiecare deget în parte, lăsând mici urme roșii.

Îmi ridic mâna și o duc spre bordul mașinii, acolo unde se află un pachet de șervețe umede, însă mâna sa mă oprește.

- Nu vreau să le ștergi. Nu vreau să mai ștergi nicio urmă de ruj de pe mine de acum înainte.

Ridic o sprânceană.

- De ce?

- Pentru că vreau ca toată lumea să știe că sunt al tău.

- Își pot da seama și după semnele de pe gât.

- Da, dar eu vreau să am rujul tău pe piele.

Îi sărut apăsat podul palmei, acolo rămânând urma buzelor mele.
Andreas zâmbește mulțumit și îmi sărută și el mâna.