Alături de tine

12. "Să ai grijă să nu aluneci"

Mă trezesc înțepenită. Aseară am adormit într-o poziție nu tocmai favorabilă. Încerc să mă mișc, dar ceva greu mă reține. Îmi cobor privirea și îl zăresc pe Tate dormind pe mine. Fragmente din întâmplările de aseară îmi apar în minte. Erica. Tate plângând. Ea l-a înșelat.
Nu pot să cred că a făcut asta. E un drac cu chip de înger.

Încerc să mă mișc, dar Tate mă strânge și mai tare în brațe. Nici nu vreau să mă gândesc prin ce trece. Cât de rău suferă. Și chiar suferă. Nu vezi băieți plângând prea des. Nici nu vreau să știu în câte mii de bucăți i s-a frânt inima. El o iubea și încă o iubește, iar ea și-a bătut joc de el în cel mai urât mod posibil.

- Lara... Îi aud vocea răgușită a lui Tate.

- Da?

Acum realizez că mă joc cu părul lui și poate din cauza asta s-a trezit. Din cauza prostiei mele.

- Îmi pare rău. Nu am vrut să te trezesc.

- Sunt treaz de câteva ore.

Poate de asta m-a strâns și mai tare în brațe când am vrut să plec. Are nevoie de consolare, iar eu i-o pot oferi.

- Cum te simți? îl întreb chiar dacă știu răspunsul.

- Ca ultimul prost de pe planetă. M-a folosit... Eram doar jucăria ei, spune iar câteva lacrimi își fac apariția.

- Liniștește-te. Nu are sens să te consumi pentru ea. Vei găsi pe cineva mai bun decât ea, care să te merite și să te iubească. Nu merită să te consumi pentru ea.

Nu spune nimic. Își șterge lacrimile și se ridică de pe mine, ca mai apoi să mă ia în brațe.

- Mulțumesc pentru că ești aici pentru mine, șoptește. Și probabil ai spatele înțepenit din cauza mea.

- Nu îți face griji. O să îmi treacă. Și o să fiu aici oricând ai nevoie.

****

Soneria de la ușă ne tulbură liniștea. Mă ridic de pe canapea și mă duc să văd cine e la ușă. Deschid, iar în pragul ei stă Andreas.

Mi-au trecut nervii, dar nu pot spune că mi-a trecut și supărarea. Însă, privindu-i diamantele din ochi și pistruii de pe nas, uit de toată supărarea. Simt cum picioarele mai au puțin și cedează.

- Intră, spun ca prin transă. Îmi scutur capul pentru a alunga toate gândurile când el trece pe lângă mine și intră în casă, oprindu-se în dreptul meu.

- Bună, spune cu vocea lui pe care aș recunoaște-o dintr-o mie și mă sărută pe obraz.

Inima o ia la goană și simt cum mă înroșesc.

- Bună!

Ce e cu toate reacțiile astea? Nici când ne-am sărutat nu am simțit toate astea atât de puternic.
Amintirea acelei nopți îmi face picioarele să se înmoaie. Acele buze... Atât de moi și dulci...

Ok, cred că m-am lovit la cap aseară. Sau Andreas mi-a lipsit atât de mult zilele astea încât m-a făcut să îmi fie dor de el, chiar dacă sunt supărată. Sau eram...

- Lara, o să stai acolo toată ziua? întreabă Tate, iar atunci realizez că am rămas blocată în ușă. Nici nu am observat când Andreas a plecat de lângă mine și s-a dus la Tate. Închid ușa și mă duc spre canapea.

- Te servesc cu ceva? îl întreb pe Andreas.

- Nu, mersi, răspunde zâmbind. Îi zâmbesc înapoi și mă așez pe canapea începând să butonez telefonul, nebăgându-i în seamă.

După aproximativ o oră las telefonul jos, iar atunci îmi aud burta țipând de foame.

- Comandăm pizza? îi întreb pe băieți.

- Mie nu îmi e foame, spune Tate.

- Tu să taci! Nu ai mâncat nimic toată ziua și o să mănânci acum. Nu o să stai așa pentru aia!

Ridică din umeri, semn că îi e indiferent și își îndreaptă atenția spre televizor.
Iau telefonul și sun. Comand două pizza, iar doamna de la capătul firului îmi spune că în 30 de minute sunt gata.

Mă duc în bucătărie și fac trei fresh-uri de portocale. Soneria sună în sfârșit și mă duc pentru a lua comanda.
Le duc pe masă în sufragerie, iar apoi iau fresh-urile din bucătărie.

- Foarte bun fresh-ul, chiar te pricepi, îmi spune Andreas după ce terminăm de mâncat.

- Mersi, spun zâmbind.

Spre surprinderea mea, Tate a mâncat fără să comenteze și fără să îl oblig eu. Poate și-a dat seama și el că nu are rost să plângă după Erica.

Deja e 10:30.

- Eu mă duc să îmi fac un duș, iar apoi mă culc, le spun băieților. Mă ridic și îl iau în brațe pe Tate, apoi îl sărut pe frunte. Mă îndrept spre Andreas și îl strâng și pe el în brațe.

- Să ai grijă să nu aluneci, îmi șoptește la ureche. Chicotesc și mă desprind din îmbrățișare cu zâmbetul pe buze. Îl sărut pe obraz și dau să plec, dar mă prinde de mână trăgându-mă spre el și mă sărută pe obraz.

Se simt atât de bine buzele lui peste pielea mea... Însă tot mă îngrijorează comportamentul lui.

- Noapte bună! le urez băieților.

- Noapte Bună! zic amândoi la unison.

Urc în cameră și mă duc în baie pentru un duș bine meritat. După 20 de minute în care picăturile de apă au dansat pe corpul meu, ies din duș și mă îmbrac în pijamale.

Mă așez în pat, iar peste câteva minute sunt deja în lumea viselor.