Nu credeam că, atunci când mă voi muta în casa tatălui meu vitreg, îmi voi găsi sufletul pereche.
Dar te-am găsit.
Și promit să nu îți dau drumul vreodată.
Pentru că tu mi-ai fost prieten, sprijin, iar, mai apoi, iubit. Ai fost persoana care mi-a șt...
Razele soarelui îmi mângâie fața. Mă ridic din pat pentru a-mi face rutina. Mă îmbrac în ceva lejer și cobor jos pentru a lua micul dejun.
- Bună dimineața.
- Bună, scumpo, zic mama și Josh în același timp.
- Bună, zice Tate plictisit.
Mă așez, iar mama îmi întinde o porție de clătite.
- Lara, ți-ai ales rochia? întreabă mama.
- Nu încă.
- Ai face bine să te grăbești. Peste două săptămâni va fi nunta.
- Știu... O să mă duc azi cu Maya.
După ce termin de mâncat mă ridic de la masă și plec în cameră. Iau telefonul și o apelez pe Maya.
- Alo?
- Hei, Maya. Ce faci?
- Încercsăîi conving pe ai mei sămă lase în L.A. câteva săptămâni din vacanță. Tu ce faci, ești bine?
- Da. Mă întrebam dacă vrei sa vii cu mine la cumpărături. Știi că peste doua săptămâni este nunta mamei mele și trebuie să îmi iau o rochie.
- Da. La cât ne vedem? întreabă.
- La 12 sunt la tine.
- Ok, ne vedem atunci, pa.
Mai am o oră să mă pregătesc.
Intru la baie și îmi fac un duș. Astăzi decid să nu mă machiez, iar părul îl las desfăcut. Mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurți negri și un tricou de aceeași nonculoare, iar în picioare iau o pereche de teneși.
Iau cheile mașinii mele și cobor. Iau cardul de la mama și plec spre Maya.
Eu și Maya ne știm din primul an de liceu. Aveam multe cursuri împreună și ne-am împrietenit. Înainte de a o întâlni, voiam să mă mut de la Regis High School, dar am renunțat la idee.
Ajung în fața casei sale și o aștept. Peste câteva minute își face și ea apariția.
- Hei... Scuze că te-am făcut să aștepți.
- Nu e nimic. Ai rezolvat cu părinții tăi? spun în timp ce pornesc.
- Da, plec peste trei săptămâni. Cum e noul frate?
- E ok. Îl cheamă Tate.
- E drăguț? Cum arată? Spune-mi totul!
E de rău când începe cu întrebările.
- Da, e drăguț. Are ochii albaștri și parul negru. Nu am prea vorbit cu el. Mai mult cu Andreas.
- Cine e Andreas?
- Prietenul lui. A rămas cu gura căscată când m-a văzut și mi-a zis ca sunt frumoasă...
- Cred că cineva te place!
- Nu.
- Ba da!
- Ba nu. Acum dă-te jos. Am ajuns.
Intram în mall și ne plimbăm prin magazine. Nicio rochie nu mi-a atras atenția, mai puțin aceasta:
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
- Maya, ce zici de această rochie?
- E superbă!
- Pe aceasta o iau.
Merg la casa de marcat și plătesc, după plecăm spre casă.
- Vii pe la mine? o întreb pe Maya.
- Sigur. Așa îl voi cunoaște pe Tate.
După 15 minute am ajuns acasă. Îi găsim pe Andreas și Tate stând pe canapea.
- Hei, zic eu. Ea este Maya.
- Bună! reușește și ea să spună.
- Bună, zic cei doi la unison.
Andreas se ridică de pe canapea și vine spre noi.
- Andreas, spune și întinde mâna spre Maya.
- Îmi pare bine de cunoștință!
- Eu sunt Tate.
- Mă bucur să te cunosc, Tate.
- Noi o să mergem în cameră acum, spun eu. Pa, băieți!
- Pa.
Urcăm scările și ajungem.
- Frumoasă cameră!
- Știu. Eu mi-am ales-o. Ce părere ai despre băieți?
- Sunt foarte drăguți. Cred că Tate o să aibă grijă de tine.
