Alături de tine

9. "Pentru că ești sora mea"

Ajung acasă la ora 11 noaptea. Andreas m-a condus până în fața ușii și mi-a urat noapte bună. După ce ne-am "curățat" de înghețată am fost la o plimbare prin parc și am vorbit despre o mulțime de lucruri, precum familiile noastre și alte lucruri preferate în afara celor pe care ni le-am spus acum câteva zile. Pot spune că e un tip interesant.

Intru și îl găsesc pe Tate pe canapea. Se uită la mine cu furie și o oarecum îngrijorare.

- Unde ai fost până la ora asta?! se răstește la mine. Mă sperie. Nu l-am mai văzut niciodată așa nervos.

- Ce oră? E 11. Nu e târziu.

- Unde ai fost?! țipă din nou la mine.

- Am fost afară. Calmează-te.

- Cum să mă calmez?! Dacă pățeai ceva?

- Aberezi. Nu am pățit nimic.

A pufnit pe nas și s-a întors cu spatele. Am dat să plec spre camera mea, dar m-a prins de mână.

- Cu cine ai fost în oraș până la ora asta? se răstește la mine.

- Ce naiba e în neregulă cu tine?! pufnesc și eu enervată. Ce ai de țipi la mine? Dacă te-a enervat cineva, te rog frumos să nu îți verși nervii pe mine.

- Tu m-ai enervat! De ce nu mi-ai spus când ai plecat?

- Nu trebuie să îți spun ție tot ce fac și când fac!

- De ce nu mi-ai răspuns la telefon?!

- E pe silențios.

Omul ăsta are chef de certă și nu are cu cine, așa că m-a ales pe mine. Ce nu știe e că stau prost cu nervii și dacă mă mai enervează mult o să reacționez așa cum nu vreau.

- Ce am făcut de ești atât de nervos pe mine?

- Pe naiba! Eu mă îngrijorez aici pentru tine și ție nici nu îți pasă.

- Sunt destul de mare să am grijă de mine, Tate!

- Totuși este și datoria mea să am grijă de tine.

- Ba nu, nu e.

- Ba da, pentru că ești sora mea!

- Soră vitregă vrei să spui.

- Vitregă sau nu, ești sora mea și o să am grijă de tine.

Am rămas mută.

- Pot să am și singură. Plus de asta, am ieșit cu Andreas!

Nu spune nimic. Probabil e uimit.

- De când ieșiți voi împreună? spune calm de data asta.

- Asta a fost prima oară când am ieșit pentru că tu aveai "treabă" cu Erica și m-ai lăsat de izbeliște, spun mimând ghilimelele.

- E treaba mea ce fac cu Erica!

- Așa e și treaba mea cu cine ies, când ies și cât stau!

Nu mai spun nimic și urc scările în grabă. Îmi tremură corpul de la nervi.

Mă schimb în grabă și mă arunc în pat încercând să mă calmez. Îmi iau telefonul pentru a-l da pe modul sunet și observ că am un mesaj de la Andreas. Nervii s-au mai calmat puțin. Probabil îmi spune că a ajuns, așa cum l-am rugat.

~"Am ajuns bine."~

Exact cum bănuiam.

~"Bine."~ îi răspund scurt.