Alături de tine

19. "Rămâi aici în seara asta?"

Stăm îmbrățișați de mai bine de o oră. Andreas m-a ajutat să mă calmez și să mă liniștesc și îi sunt recunoscătoare pentru asta. Nu știu ce aș fi făcut dacă nu venea în cameră, probabil plângeam și acum.
Stau cu capul pe pieptul lui și ascult melodia cântată de inima lui. El ține o mână pe talia mea, iar cealaltă pe umărul meu, iar din când în când mă sărută pe creștet. E atât de grijuliu și atât de atent încât e numai bun de luat acasă.

- Ești bine? îmi șoptește cu o voce răgușită. Îmi ridic capul spre el, iar privirile ni se intersectează.

- Sunt bine. Îți mulțumesc, spun zâmbindu-i.

- Pentru? întreabă confuz.

- Pentru că ești aici când am cea mai mare nevoie de cineva.

- Mereu voi fi, îți promit.

Mă uit în ochii lui și îmi pot da seama că nu minte. Mi-a dovedit asta prin întâmplarea de azi. Prin faptul că a venit după mine când eu i-am gonit pe toți. Prin faptul că îmi este aproape la greu.

Îmi ridic ușor capul și îl sărut pe obraz.

- Hai să ne uităm la desene, îi propun, iar el râde și ia telecomanda de pe noptieră și aprinde televizorul. Schimbă programele până când cineva, adică Tate, ciocăne în ușă.

- Intră! spun, iar ușa se deschide și apare Tate, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni negri și o cămașă albă.

- Eu ies să iau cina cu Clarissa. O să mă întorc târziu.

- Bine, distracție plăcută!

- Și vouă, spune și ne face cu ochiul cu subînțeles, iar Andreas îi arată degetul mijlociu. Îmi ridic mâna și i-l arăt și eu, chiar dacă știu că gestul meu e cam deplasat. Tate râde, iar degetul lui mijlociu își face și el apariția. Râdem și noi, apoi Tate dispare după ușă. Andreas își continuă căutările, iar eu mă întind precum o pisică după ce a dormit toată ziua.

- Vrei să ne uităm la SpongeBob sau la Tinerii titani?

Îmi duc o mână la bărbie și o mângâi ușor. Andreas râde la gestul meu și nu pot să mă abțin să nu râd și eu.

- SpongeBob! țip și mă arunc în brațele sale, el râzând și mai tare. Mă sărută pe frunte și mă strânge în brațe.

****

După un maraton de desene, burțile noastre plâng, așa că hotărâm să coborâm în bucătărie pentru a mânca ceva.

- Ce vrei să mănânci? îl întreb pe Andreas in timp ce pun suc în pahare.

- Pe tine! îmi răspunde, iar eu încep să râd și îl lovesc ușor în umăr.

- Vorbesc serios, Andreas!

Schițează un zâmbet și dă din umeri.

- Nu știu. Orice ai face tu îmi va plăcea.

Oftez și mă îndrept spre frigider. Îl deschid și privesc câteva momente, ca mai apoi să scot o caserolă de piept de pui și câteva legume pentru salată. Le așez pe masă și desfac caserola.

- Cu ce te ajut? mă întreabă Andreas ridicându-se de pe scaun.

- Poți spăla legumele pentru salată.

În timp ce Andreas spală legumele, eu dau condimente pe pieptul de pui, iar apoi scot tigaia grill și pun puțin ulei în ea, apoi o pun la încins. Așez pieptul și aștept să se facă, timp în care îl ajut pe Andreas să taie legumele.