Alături de tine

6. "Nu vorbești cu mine?"

Nu pot să cred cât de imbecil poate fi Tate. De ce a trebuit să îi spună și lui Andreas?! Băiatul ăsta și-o caută cu lumânarea.

Eu nu văd chestia asta ca fiind ceva rău. Din potrivă.

Ar fi trebuit să își dea seama că mai există și fete cu cap în lumea asta.

Mă duc la baie și îmi dau cu apă rece pe față pentru a mă mai calma. Nu o să îl iert așa ușor. O să vadă el.

Mă schimb în pijamale, pentru că deja este târziu și mă bag în pat. Adorm peste câteva clipe.

****

Deschid ochii cu greu, încă simțindu-mi pleoapele grele.

10:45.

Am dormit ceva.

Mă ridic din pat și merg spre baie pentru a face rutina mea zilnică. Mă schimb în ceva comod și cobor jos, acolo unde găsesc doi idioți. Jur, băieții chiar sunt idioți.

- Bună dimineața, sora mea frumoasă care nu a făcut nimic până acum.

Îl ignor și merg spre bucătărie pentru a-mi pregăti micul dejun.
Scot două ouă, șuncă și niște cașcaval pentru a-mi face o omletă.

- Ce faci, floricica mea? Cum de nu te-a rupt nimeni până acum? Arăți bine acolo în pământ, dar ai arăta și mai bine în vază, spune Andreas, iar eu mă încrunt la ce comparații poate să facă.

Nu spun nimic și îmi continui treaba. Omleta este gata, iar eu o așez pe farfurie.

- Nu vorbești cu mine?

La cât de idiot ești, normal că nu.
Nu mai spune nimic și plecă.

Termin de mâncat și îmi spăl vesela. Mă îndrept spre camera mea liniștită, dar Tate mă prinde de mână și mă trage înapoi.

- Ți-a mâncat pisica limba? Sau e ocupată cu limba altcuiva? Ai avut măcar primul sărut? Stai, nu-mi spune, cred că știu deja răspunsul, iar acela este NU.

Asta a fost picătura ce a umplut paharul. Nici nu îmi dau seama când palma mea face contact cu obrazul lui Tate, făcându-l să își întoarcă capul.

- Pisi e rea! se aude vocea lui Andreas în spate.

Nu mai stau nici măcar o clipă cu cei doi imbecili și urc la mine în cameră.
Cum poate fi așa nesimțit?! Cred că "fratele bun și grijuliu" a fost doar de fațadă. Doar o mască.

Mai devreme doar credeam că băieții sunt o rasă pură de idioți, dar acum m-am convins.

****

Au trecut câteva zile de atunci. Băieții nu au mai zis nimic legat de acel lucru, doar au încercat să mă împace, însă nu au reușit. Nu o sa îi iert așa ușor.

Cobor jos și merg la bucătărie pentru a lua cutia de înghețată. Mă duc în sufragerie și aprind televizorul. E destul de târziu, așa că decid să mă uit la desene. Aleg Unchiul bunic. E desenul meu favorit.

După cinci episoade, ușa de la intrare de deschide, iar pe ea intra cei doi crai. Nu îi bag în seamă și continui să mă uit la televizor.

- Cât mai ai de gând să continui așa? mă întrebă Tate. Eu cred că ne-ai ignorat destul.

Îl ignor.

- Pe bune, Lara, se bagă și Andreas, ne-am învățat minte!

- Eu nu țin minte să vă fi cerut scuze, zic până la urmă.

- Nu o să fac asta! spun cei doi revoltați în același timp.

- Ok, spun indiferentă.

- Of! Uite... Îmi pare rău pentru că m-am purtat ca un măgar cu tine și chiar mi-am meritat palma aia, începe Tate. E un lucru chiar foarte bun că nu s-a atins nimeni de tine. Îmi pare rău că am fost porc.

Nu spun nimic și îmi îndrept privirea spre Andreas, acesta uitându-se confuz la mine.

- Bine, și mie îmi pare rău că am făcut mișto de tine. Nu era cazul. M-am luat după Tate și chiar nu mi-am dat seama că spusele mele te vor deranja. Îmi pare rău...

Stau preț de câteva secunde și îi privesc pe cei doi sceptică.

- Scuze acceptate, cedez până la urmă.