Alături de tine

16. "Nu te rușina!"

Simt cum obrajii îmi iau foc pentru a mia oară pe ziua de azi. Zâmbetul își face apariția la mine pe chip, iar Andreas îmi copiază gestul. Doamne, zâmbește atât de frumos! Aș fi în stare să îl omor pe cel care îi spulberă zâmbetul de pe față.

- Nu te rușina! mă roagă el, iar zâmbetul mi se lărgește. Mă trage în brațele sale și mă strânge ușor și cu grijă. Își plimbă mâna dreaptă pe spatele meu, apoi se oprește brusc, trăgându-se puțin mai în spate pentru a mă putea privi. Îmi dă după ureche o șuviță de păr, apoi își lipește buzele de fruntea mea.

****

Au trecut trei zile. Zile în care eu și Andreas ne-am apropiat mai mult. Ne-am cunoscut mai bine și ne înțelegem din ce în ce mai bine. Nu a mai avut loc alt sărut pe buze, doar pe frunte sau pe obraz.
Dacă simte ceva pentru mine de ce nu îmi spune? Dacă așteaptă să fac eu primul pas, atunci mai are de așteptat mult și bine. Poate vrea să fim doar prieteni. Poate BFF-uri, dar BFF-urile nu se sărută. Poate ce a zis la început se adeverește: sunt ca o "soră" pentru el. Dar "frații" nu se sărută după ce au băut câteva pahare. Poate nu e îndrăgostit de mine, iar eu interpretez totul greșit.

Am continuat să vorbesc cu Lucas, iar peste două zile va fi în New York.

Vibratul telefonului îmi spulberă gândurile și mă face să ies din transă. Am primit un mesaj.

~"Vrei să ieșim la o plimbare? -A." ~

Inima îmi bubuie în piept, sângele îmi pulsează în vene, iar ceva se zvârcolește la mine în stomac. Respirația mi se taie și mai citesc o dată mesajul. Vrea să ne vedem. E o întâlnire? De ce s-a semnat? Știam că este el, am numărul lui salvat în agendă.

~"Mi-ar face plăcere! -L." ~

Secundele trec și nu primesc niciun răspuns. Poate s-a răzgândit și nu mai vrea să ne vedem, dar vibratul telefonului din mâna mea îmi dovedește contrariul.

~"Vin să te iau peste două ore. xoxo." ~

Nici nu mai stau pe gânduri căci intru direct la duș. Picăturile calde de apă mi se scurg pe piele și în par. Șamponez bine părul, apoi îl clătesc. Aplic gelul de duș pe piele, iar mirosul de zmeură își face simțită prezența în nările mele. Mă clătesc, apoi mă șterg cu prosopul. Îmi iau capodul pe mine și merg în fața oglinzii. Șterg cu mana aburii de pe ea și mă privesc câteva secunde. Arăt mai bine decât zilele trecute. Tenul meu a revedenit la nuanța inițială, iar cearcănele au dispărut.

Iau feohn-ul și îmi usuc părul, apoi îl îndrept. Machiajul este unul simplu: rimel și ruj nude.
Merg în dormitor și deschid dulapul. Nu știu în ce să mă îmbrac. A spus că mergem la o plimbare, deci o să imbrac ceva comod. Iau o pereche de pantaloni scurți cu talie înaltă și negri, iar în partea de sus iau un tricoul alb, fără pic de decolteu. Mă încalț într-o pereche de adidași albi și sunt gata. Mă așez pe pat și aștept să vină. Mă uit la ceas și conștientizez că în 10 minute ar trebui să fie aici.
Mă ridic din pat și merg spre camera lui Tate. Ajung în fața ușii de lemn masiv și bat de două ori. Aud un Intră și apăs pe clanță. Ușa se deschide ușor și rămân surprinsă să îl văd cu Clarissa în pat uitându-se la un film.

- Tate, eu ies pe afară cu Andreas.

Rânjește pervers. Știu deja ce gândește.

- Bine, să fiți cuminți! spune zâmbind ca un diavol. Îmi dau ochii peste cap și închid ușa. Mă duc la ușa de la intrare și îmi lipesc spatele de ea. Tresar când soneria se aude, iar în secunda următoare am deschis ușa. Andreas poartă aceleași haine și încălțări ca și mine: blugi negri, tricou alb, adidași albi. Zâmbetul lui mă copleșește și îmi face picioarele să se înmoaie. Pășesc afară din casă și închid ușa în urma mea.