Alături de tine

11. "Rămâi cu mine..."

Telefonul sună de 5 minute în continuu. Cine mă deranjează așa de dimineață? Răspund fără să mă uit cine e.

- Alo? murmur cu o voce adormită.

- Scumpo... Trebuie să îți zic ceva.

E mama.

- Ce s-a întâmplat?

- Eu și Josh... Suntem la spital.

Mă ridic în șezut speriată. Ce au făcut de au ajuns acolo? Dacă au pățit ceva rău, dacă sunt loviți, dacă... Mai bine o întreb pe ea.

- Ce s-a întâmplat? Sunteți bine?

- Suntem bine. Am venit pentru un control. Eram aseară la un restaurant pentru a lua cina și a avut loc o mică neînțelegere. Câțiva bărbați s-au luat la bătaie, iar noi ne-am ridicat pentru a pleca. Am fost împinși și am căzut amândoi cu capul de perete. Din fericire nu e nimic grav. Stai liniștită.

Am răsuflat ușurată. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu e nimic grav. Nu aș fi suportat să mai pierd încă o persoană dragă.

- Mă bucur că nu ați pățit nimic. Când veniți acasă?

- Peste o săptămână și jumătate.

- Oh, bine atunci. Îmi e dor de tine.

- Și mie de tine.

Am închis apelul și m-am uitat la ceas. Era 12:50. Nu e așa de dimineață cum am crezut eu.
Mă ridic și îmi fac rutina, apoi cobor în bucătărie, acolo unde sunt Tate și Andreas.

- Bună dimineața, Soare! mă ironizează Tate și mă ia în brațe.

- 'Neața, spun și îi răspund la îmbrățișare.

Andreas vine și mă ia în brațe, plasându-mi un sărut pe frunte.

- Bună, Lara. Ești bine?

- Da, de ce nu aș fi?

- După toate acele întâmplări.

- Sunt ok, stai liniștit.

Nu îmi vine să cred că după toate acele întâmplări, el se comportă normal, de parcă nici nu s-ar fi întâmplat. Normal că pe el nu l-au afectat cu nimic. Ce proastă am fost să cred că s-a îngrijorat pentru mine sau că i-a păsat. Nici nu a întrebat cum am ajuns acolo. Și chiar dacă o făcea nici nu știam ce să îi răspund.

Îi povestesc lui Tate de mama și Josh, apoi mâncăm prânzul. Încerc să îl ignor pe Andreas cât pot de mult, dar el se tot bagă în seamă cu mine. Jur că nu îl mai înțeleg. Alaltăieri era cu una în poală, iar acum vorbește cu mine.

Nu îl mai bag în seamă și urc în cameră. Fac curat, iar apoi pornesc un film din 1990. Cry baby. Nu pot să mint, Johnny Depp chiar era mare frumusețe în tinerețea lui.
Cry baby e un film cu clasica poveste de dragoste: el e un bad boy, iar ea e fata cuminte și devreme acasă.

****

Cobor în sufragerie. Nu e nimeni, în schimb găsesc un bilet de la Tate în care îmi spune că e la Erica, iar eu dormeam, așa că nu m-a trezit.

Încep să cred că Tate chiar ține la mine. Adică cine te-ar mai scoate din pușcărie sau și-ar face griji pentru tine dacă nu aveți nicio legătură unul cu celalalt? Nimeni.
Nu pot să zic că noi nu avem vreo legătură, căci aș minți. Chiar dacă nu suntem frați de sânge, începem să ținem unul la celălalt.

Gândurile îmi sunt spulberate când ușa se trântește cu putere de perete. Tresar și îmi îndrept privirea într-acolo. Tate stătea în dreptul ei. Avea parul răvășit și ochii roșii. Oare plânsese? Părea extrem de nervos. Mă ridic în picioare speriată și înaintez câțiva pași, la fel făcând și el.

- Tate, ce s-a întâmplat? Nu răspunde. Închide ușa cu putere și pufnește în plâns. Aleargă spre mine și îmi sare în brațe. Cred că știu ce se întâmplă. Erica. A zis că pleacă la ea, deci ea e de vină pentru asta. Mă strânge cu putere în brațe, iar eu fac la fel. Îl las să se consume. Îmi va spune când va fi pregătit.

După câteva minute se desprinde din îmbrățișare și mă trage spre canapea. El se așează pe canapea, iar eu pe masă, în fața lui. Are ochii roșii de la plâns și îi pot citi pe față dezamăgirea.

- Erica... spune printre suspine. M-a... M-a înșelat... spune și lacrimile încep să-i curgă iar. Se șterge la ochi și își trage nasul. Am fost azi la ea, probabil știi din bilet. Nu i-am zis că mă duc, am vrut să îi fac o surpriză. I-am luat și flori... Și când am ajuns am urcat direct, nu am mai bătut la ușă. Și când am întrat în camera ei... Era cu un alt băiat acolo... Erau... Dezbrăcați. Și-o trăgeau, iar eu i-am întrerupt. Credeam că mă iubește, dar ea... Ea m-a folosit, Lara! țipă la mine și începe să plângă. Iau cutia de șervețele de pe masă și i-o întind. Ia câteva și își șterge umezeala de pe obraji și își suflă nasul. Eu stăteam ca prostul după ea, crezând că are treabă și de aia nu ne putem vedea, iar ea și-o trăgea cu altul! Nu mai vreau să o văd în viața mea!

Sunt uimită. Nu mă așteptam la una ca asta. Erica părea... Cuminte. Părea că îl iubește pe Tate, dar totul era doar un joc. Aparențele înșeală extrem de rău.
Mă ridic și mă așez în dreapta lui Tate. Începuse iar să plângă. Îl strâng în brațe, iar el face același lucru.

- Șhhh. Liniștește-te... O să fie bine, o să vezi. Mă strânge și mai tare în brațe și pot să jur că am auzit cum mi-a trosnit coloana. Mă retrag din îmbrățișare și mă ridic. El se uită cu uimire la mine. Haide, îi spun și îi întind mâna, el prinzând-o.

Îl trag pe scări până în camera lui. Intram în baie și îl duc în dreptul chiuvetei. Dau drumul la apă și îi fac semn să se aplece. Se supune, iar eu îmi umezesc una dintre mâini și îi spăl fața. Iau un prosop și îl șterg, apoi îl trag înapoi în cameră. Îi fac semn să se așeze, iar apoi îl descalț.

- Dormi puțin. O să îți prindă bine.

- Dar...

- Niciun dar, i-o tai eu. Trebuie să îți revii. Acum întinde-te și taci.

Nu spune nimic și se întinde în pat. Iau cearceaful și îl învelesc. Dau să plec, dar vocea lui mă oprește.

- Rămâi cu mine... Te rog... Vocea lui e stinsă. E atât de distrus... Se vede cât de mult ținea la Erica, iar ea și-a bătut joc.

Nu zic nimic și ma așez în cealaltă parte a patului. El se apropie de mine și își pune capul pe abdomenul meu. Încă plânge. Îl mângâi pe cap pentru câteva minute, iar apoi respirația lui devine regulată, semn că a adormit.