Alături de tine

10. "Sunt eu de vină?"

Gardianul mă duce în celulă. Din fericire sunt singură. Pe bancă găsesc doar o pătură. Perfect.
Mă întind în speranța că voi adormi puțin. Simt cum camera se învârte cu mine. Poate a fost o prostie să beau atât, dar am avut un motiv întemeiat din cauza acelei... Fete.
Recunosc, m-a făcut puțin geloasă, dar m-a și enervat în același timp. Foarte tare. Mă așteptam la orice din partea lui, dar nu la asta.

****

- Domnișoară, treziți-vă! aud o voce ca prin vis.

Deschid ochii și văd un gardian lângă mine. Mă ridic în șezut și nu îmi vine să cred că nu mă doare capul.

- Sunteți liberă. Puteți pleca.

- Cum?

- Un bărbat a plătit cauțiunea.

Minune Dumnezeiască.

Nu mai spun nimic și mă ridic. Merg împreună cu gardianul până la ieșire, iar acolo îl zăresc pe Tate.

- Ce cauți aici? îl întreb nedumerită.

- Și eu mă bucur să te văd, răspunde cu ironie.

- Vorbesc serios, Tate.

- Cine crezi că ți-a plăcut cauțiunea?

- Tu?!

De ce a făcut asta? Credeam că e supărat pe mine.

- Chiar eu.

- De ce ai făcut asta? Puteam să stau acolo, nu trebuia să îți cheltui banii pe mine.

- Ți-am zis, Lara. O să am grijă de tine.

- Mersi...

Îmi zâmbește și mă ia în brațe. Se desprinde din îmbrățișare și se îndreaptă spre mașină cu mine pe urmele lui. Pornește mașina și pornim spre casă.

- Lara?

- Da.

- Nu trebuia să mă supăr așa rău... Murmură Tate. Îmi pare rău. Doar că m-am îngrijorat că nu te-am găsit pe nicăieri și nici nu răspundeai la telefon.

- Nu trebuie să te îngrijorezi pentru mine, Tate. Sunt destul de mare să am grijă de mine.

Râde.

- Am văzut cum ai tu grijă de tine: bei până când nu mai știi de tine și aproape că intri în comă, conduci cu viteză și mai și ajungi la închisoare.

- Asta a fost o mică scăpare! mă revolt eu.

- Această "mică scăpare" te putea costa viața.

- Nu am fost atât de beată încât să nu pot ține mașina sub control.

- Cum spui tu.

Niciunul dintre noi nu mai spune nimic. Suntem de abia pe la mijlocul drumului, deoarece sediul de poliție e departe de casa noastră.

- De ce ai plecat așa repede atunci? Păreai nervoasă. Ce te-a enervat așa tare? îl aud pe Tate spunând după câteva minute de tăcere.

- Nimic important.

- Nu știi să minți, spune rânjind. Spune-mi sau te spun mamei tale.

- Nu! Nici să nu îndrăznești.

Sunt moartă dacă află mama. Vine din Maldive numai ca să mă certe dacă află.

- Atunci spune-mi. Sunt eu de vină?

- Nu.

- Andreas?

Nici nu știu ce să îi zic. Să îl mint sau să spun adevărul? Dar nu știu să mint deci își va da seama.

- Deci da, spune văzând că tac. Ce a făcut?

- Nimic...

- Haide, Lara. Spune-mi... E din cauza acelei fete?

- Ce fată?

- Știm amândoi despre ce fată vorbesc, așa că nu te mai preface. Te-am văzut când veneai. Apoi te-ai oprit brusc când te-ai uitat spre noi.

- Nu e adevărat! încerc eu sa mint.

Îmi îndrept privirea spre geam pentru că dacă mă uit la el își va da seama ca mint. Asta dacă nu și-a dat până acum.

- Îți place de el? îl aud spunând după câteva momente.

Îmi întorc privirea spre el și fac o grimasă. El își întoarce privirea spre mine câteva secunde, apoi și-o întoarce spre drum.
Oftez zgomotos și decid să îi răspund.

- Nu.

Orice aș fi simțit până acum, dacă am simțit, nu mai există. La niciunul dintre noi nu mai există.

- Atunci de ce ai reacționat așa?

- Nici eu nu știu, spun și oftez.

Nu mai spune nimic, și văd că parchează mașina. Atunci realizez că am ajuns acasă. Coborâm și intram.

- Mersi că ai venit să mă iei, spun și zâmbesc. Oh, era să uit. Să îmi spui cât ai plătit ca să îți dau banii înapoi.

- Am plătit din cei pe care îi aveam de la tata și Ivy.

- Oh... Mă duc să fac o baie. Cobor după să fac ceva să mâncăm.

- Bine.

Urc în cameră și mă îndrept direct în baie. Mă dezbrac și intru în cabina de duș. După 20 de minute ies și mă duc spre dulap. Iau lenjeria, o pereche de pantaloni scurți negri și un tricou alb. Cobor și îl găsesc pe Tate pe canapea.

- Ce vrei să mănânci?

- Nu știu. Avem pui în frigider. Știi să îl gătești?

- Da.

Mă duc în bucătărie și scot puiul. Iau condimentele și încep să îl pregătesc. După 10 minute îl bag la cuptor.

- Ce garnitură vrei? îl întreb pe Tate.

- Salată.

- De care?

- Nu știu, cu de toate, spune și se așează pe un scaun.

Râd scurt și mă îndrept spre frigider pentru a lua legumele. O să fac o salată de varză, cu roșii, castraveți și brânză. Sper să îi placă.

După o oră, puiul este gata. Pregătesc masa și ne așezăm.
Tate îmi spune că puiul e delicios și mă mir și eu că a ieșit așa bun.
După masă mergem în sufragerie și ne uităm la un film.

Filmul se termină și deja este ora 23:09.

- Tate, eu merg la somn. Nu am dormit așa comod aseară și sunt obosită. Noapte bună, îi zic și îl iau în brațe.

- Noapte bună!